Răceala la ovare

„Răceala la ovare” este un termen popular care face referire, în genere, la afecțiunea medicală cunoscută sub denumirea de anexită (inflamația anexelor uterine = trompe uterine și ovarelor).
Denumirea populară de „răceală la ovare” nu este tocmai corectă, deoarece această afecțiune nu are cauze similare cu ale răcelii și nu se manifestă în același mod. Dacă termenul de răceală desemnează o infecție virală a căilor respiratorii superioare, pe de altă parte, „răceala la ovare” face referire la o boală inflamatorie care cuprinde ovarul, trompele si uneori uterul.

Mecanismul dezvoltării bolii constă în două etape:

1. Colonizarea florii vaginale și uterine cu tulpini bacteriene patogene;
2. Infecția accede până la anexele uterine - col uterin, uter, trompe uterine.

Tipuri de anexită

• anexita acută (boala inflamatorie pelviană acută) : este însoțită de febră, dureri în zona abdominală inferioară severe, secreții vaginale, vomismente
  anexita subacută (boala inflamatorie pelviană subacută) : mai puțin severă, fără simptome observabile, evoluează treptat în anexită acută
  anexita cronică (boala inflamatorie pelviană cronică) : apare ca urmare a unei anexite acute sau subacute netratate, afecțiunea cronicizându-se; poate conduce la infertilitate
  

 

Cauze:

Infecția în trompele uterine este principala cauză a dezvoltării anexitelor.

Experții împart anexita în mai multe specii, în funcție de microorganismele care au declanșat inflamația:
- nespecifice, cauzate de infecții cu transmitere sexuală (micoplasma, chlamydia etc. ) sau de microorganisme patogene condiționate (E. Coli, streptococi etc. ) ;
- specifice, cauzate de bacterii specifice difteriei, gonococice, tuberculoase (Mycobacterium tuberculosis). (1)

Factori care favorizează dezvoltarea anexitei:

1. Contact sexual în perioadele în care protecția cu mucus a sistemului genital este slabă.
2. Avortul este cea mai comună cauză a anexitei. Boala se poate dezvolta ca o complicație ce apare după avort sau în cazurile în care o femeie nu respectă regulile de reabilitare indicate în perioada postoperatorie.
3. Expunerea la temperaturi scăzute reduce protecția sistemului genital împotriva bacteriilor, lucru ce duce la apariția anexitei în fază acută.
4. Boli ale tractului genital inferior.
5. Alte boli inflamatorii care nu implică, neapărat sistemul genital pot fi complicate de anexită.
6. Orice infecție cu transmitere sexuală va provoca în cele din urmă inflamație, inclusiv inflamarea apendicelor uterului.
7. Steriletul ca metodă de contracepție poate fi, de asemenea, un factor de risc pentru simptomele anexitei. Riscul inflamării apendicelor uterului este și mai mare atunci când steriletul nu este îndepărtat și înlocuit la timp.
8. Stresul, tensiunea nervoasă și oboseala cronică pot determina, de asemenea, dezvoltarea anexitei. (2)

 

Simptome:

1. Durere.

În majoritatea cazurilor, anexita este însoțită de dureri care se manifestă în partea inferioară a abdomenului. O durere ascuțită, împreună cu tensiune musculară abdominală indică necesitatea consultării unui specialist. Cu toate acestea, durerile de spate, senzația de greață, constipație sunt de asemenea simptome comune.
2. Febră.

Temperatura ridicată a corpului indică un proces inflamator în organism. Anexita în formă acută apare de obicei cu o creștere a temperaturii corpului la 39 de grade Celsius.
3. Secreții.

Inflamația apendicelor duce la apariția secrețiilor de culoare verzui sau lăptoasă, cu un miros neplăcut. Aceste secreții provoacă iritații, arsuri și mâncărime ale vaginului.
4. Menstruație neregulată.

Anexita provoacă cicluri menstruale neregulate, care sunt asociate cu disfuncțția ovarelor. De asemenea, sunt frecvente cazurile în care în timpul menstruației apar cheaguri de sânge.
5. Sângerări.

Anexita este adesea însoțită de sângerări prelungite. În unele cazuri, o femeie poate prezenta dificultăți la urinare.

Tratamentul "răcelii la ovare"

Tratamentul anexitelor urmărește, în principal distrugerea infecției care a declanșat procesul inflamator la nivel genital. De asemenea, în timpul terapiei, se utilizează medicamente antiinflamatoare și diferite proceduri de fizioterapie. Eficacitatea tratamentului depinde de cauza determinată în timp util a bolii, ;i de infecțiile genitale (micoplasmoza, gonoreea etc. ).

Tratamentul anexitelor cronice

Tratamentul anexitei în formă cronică este complicat, deoarece cauza bolii este dificil de identificat, iar, tratamentul nu funcționează întotdeauna. Gimnastica ajută la întărirea imunității, de asemenea, plimbarea în aer liber și alimentele sănătoase contribuie la creșterea apărării organismului. În cazul în care se constată o înrăutățire a simptomelor anexitei cronie (apariția durerii, s stare de sănătate precoce) este necesar să se consulte un specialist și să se înceapă tratamentul cu antibiotice, antiinflamatoare, calmante și vitamine.

Tratamentul anexitelor acute

Anexita acută este, de obicei tratată în spital. Pentru început, se urmează o prescripție medicală pe bază de medicamente analgezice și antiinflamatoare (dacă este necesar, antibacteriene, antimicrobiene). Medicamentele pot fi administrate atât pe cale intravenoasă, cât și pe cale orală. De regulă, la începutul tratamentului, se utilizează antibiotice administrate pe cale intervenoasă.

Tratamentul anexitelor subacute

Acesta se utilizează după eliminarea simptomelor anexitei acută și constă în proceduri fizioterapeutice. De regulă, anexita subacută apare ca urmare a infecției cu miocoză sau tuberculoză. Principalul scop al tratamentului anexitei subacută este eliminarea bolii subiacente. (3)