Relațiile intime ca factor de protecție împotriva declinului cognitiv în timpul chimioterapiei

Un nou studiu realizat la The Ohio State University a evidențiat legături semnificative între satisfacția în relațiile intime și nivelul declinului cognitiv experimentat de femeile cu cancer mamar în timpul tratamentului chimioterapic. De asemenea, cercetătorii au analizat rolul oxitocinei – hormon implicat în legăturile sociale – ca potențial mecanism biologic care mediază acest efect.
Cancerul mamar este cel mai frecvent diagnostic oncologic în rândul femeilor din Statele Unite, iar chimioterapia este o componentă esențială a tratamentului. Aproximativ o treime dintre pacientele supuse chimioterapiei dezvoltă o formă de declin cognitiv, cunoscută popular drept „chemo brain”, caracterizată prin tulburări subtile de memorie, atenție și funcții executive. Aceste manifestări, deși nu ating pragul clinic al demenței, pot afecta calitatea vieții și reintegrarea socio-profesională a pacientelor.

Factorii sociali – în special relațiile de sprijin, cum ar fi cele din cuplu – sunt cunoscuți pentru beneficiile lor asupra sănătății fizice și psihice. Cu toate acestea, rolul acestora în modularea funcției cognitive în contextul chimioterapiei a fost puțin investigat până acum. Oxitocina, hormon implicat în atașamentul social, este unul dintre mecanismele propuse prin care sprijinul social ar putea influența aceste efecte cognitive.

Despre studiu

Cercetarea a fost realizată în cadrul studiului longitudinal „Intelligut” desfășurat între 2019 și 2022, incluzând 77 de femei cu cancer mamar stadiul I–IIIB, evaluate înainte, în timpul și după chimioterapie. Dintre acestea, 48 de participante erau într-o relație de cuplu stabilă și au completat un chestionar validat de satisfacție maritală (Couples Satisfaction Index – CSI). Au fost analizate atât funcțiile cognitive auto-raportate, cât și cele obiectiv testate prin baterii neuropsihologice standardizate. De asemenea, au fost măsurate concentrațiile plasmatice de oxitocină și expresia genică a receptorului său (OXTR) în celulele mononucleare din sângele periferic.

Evaluările cognitive au fost realizate în trei etape: înainte de începerea tratamentului, la ultima ședință de chimioterapie (în medie la 3 luni de la debut) și după o perioadă de recuperare de aproximativ 3 luni. În paralel, s-au colectat mostre de sânge pentru analiza oxitocinei și a expresiei OXTR.

Pe lângă satisfacția în cuplu, au fost analizate și alte variabile sociale: suportul social perceput (familie, prieteni, partener), numărul de persoane din gospodărie și numărul de persoane aflate în întreținere sub 18 ani.

Rezultate

Satisfacția în cuplu și funcția cognitivă

Pacientele cu un nivel mai mare de satisfacție în relația de cuplu au prezentat un declin cognitiv semnificativ mai redus, atât din punct de vedere subiectiv (auto-raportat), cât și obiectiv (teste neurocognitive), în toate etapele studiului. De exemplu:

• Satisfacția ridicată în cuplu s-a asociat cu un declin subiectiv redus între perioada pre- și post-chimioterapie (p < 0.01).
• Satisfacția a prezis, de asemenea, un declin mai mic în scorurile de memorie (HVLT Discrimination Index) și funcții cognitive generale (composite score) (p < 0.05).

Durata relației nu a fost corelată cu performanța cognitivă.

Suportul social general

Suportul social perceput a fost asociat cu un declin mai redus al funcțiilor cognitive obiective, în special în perioada activă a tratamentului. Totuși, acest efect a fost mai puțin durabil decât cel al satisfacției în cuplu și nu a influențat percepția subiectivă a funcției cognitive. Mai mult, atunci când se analizau factori sociali obiectivi (număr de persoane în gospodărie, număr de copii sub 18 ani), un număr mai mare s-a asociat cu un declin cognitiv mai accentuat – un efect care a fost atenuat când s-a controlat pentru venit.

Oxitocina și expresia OXTR

Pe parcursul chimioterapiei, nivelurile de oxitocină plasmatică au scăzut semnificativ (p < 0.01), în timp ce expresia genică a receptorului OXTR în PBMC a crescut (p < 0.01). Durata relației s-a corelat pozitiv cu nivelul bazal al oxitocinei și negativ cu scăderea acesteia în timpul tratamentului. Cu toate acestea, nivelurile de oxitocină și OXTR nu au fost asociate cu performanța cognitivă sau satisfacția în cuplu.

Concluzii

Studiul demonstrează pentru prima dată că satisfacția în relațiile intime este asociată cu un declin cognitiv mai redus în timpul chimioterapiei la pacientele cu cancer mamar. Acest efect pare să fie independent de alți factori sociali și persistă chiar după încheierea tratamentului.

Deși s-au observat modificări în nivelul oxitocinei circulante și în expresia genică a receptorului OXTR, acestea nu au mediat relația dintre sprijinul social și declinul cognitiv. Totuși, rezultatele sugerează că chimioterapia afectează axa neuroendocrină și imunitară, ceea ce justifică investigații suplimentare privind potențialele căi biologice prin care sprijinul social modulează efectele adverse ale tratamentului oncologic.

Implicații clinice

Intervențiile care vizează consolidarea sprijinului social – în special în cadrul relațiilor intime – ar putea reprezenta o strategie eficientă pentru reducerea impactului neurocognitiv al chimioterapiei. Programele de consiliere pentru cupluri, grupurile de sprijin și activitățile terapeutice centrate pe interacțiune socială merită explorate ca parte a unei abordări integrate în oncologie.