Relațiile om–inteligență artificială prin prisma teoriei atașamentului: dezvoltarea unei noi măsuri psihologice

Odată cu integrarea tot mai profundă a inteligenței artificiale în viața cotidiană, devine esențială înțelegerea dinamicilor psihologice dintre oameni și sistemele AI. Studiul realizat de cercetătorii din China și publicat cu aprobarea Comitetului de Etică al Universității Waseda propune utilizarea teoriei atașamentului pentru a conceptualiza și măsura experiențele din relațiile om–AI, dezvoltând un instrument specific: Experiences in Human-AI Relationships Scale (EHARS).
Teoria atașamentului, formulată inițial de John Bowlby și Mary Ainsworth, a fost utilizată pentru a descrie modul în care indivizii formează legături afective, în special în relațiile cu îngrijitorii. Ulterior, aceasta a fost extinsă pentru a analiza relațiile de iubire, prietenie și doliu. În prezent, cercetările moderne propun aplicarea teoriei și în relațiile cu entități nonumane – animale de companie, divinități, grupuri – iar studiul actual merge un pas mai departe, explorând atașamentul față de sisteme AI interactive, precum ChatGPT.

Despre studiu

Studiul a fost desfășurat în trei etape succesive:

• Pilot 1 – a explorat dacă AI poate îndeplini funcțiile atașamentului (refugiu emoțional, bază sigură, căutare de proximitate);
• Pilot 2 – a urmărit dezvoltarea și validarea inițială a scalei EHARS, adaptată relației om–AI;
• Studiul formal – a testat fidelitatea și validitatea EHARS într-un eșantion extins, investigând corelațiile cu stima de sine, încrederea în AI și stilurile de atașament umane.

Rezultatele pilotului 1: AI ca figură de atașament

Studiul pilot a inclus 56 de participanți (media de vârstă = 24,43 ani). Utilizând chestionarul WHOTO, cercetătorii au evaluat dacă participanții percep AI drept:

• Refugiu emoțional: 77% au apelat la AI în momente de suferință emoțională;
• Bază sigură: 75% au dorit să împărtășească reușite cu AI;
• Figură de proximitate: 52% au exprimat dorința de a petrece timp cu AI.

Aceste rezultate preliminare sugerează că AI poate îndeplini funcții similare figurilor umane de atașament.

Rezultatele pilotului 2: dezvoltarea scalei EHARS

În al doilea pilot (63 participanți, media de vârstă = 23,05 ani), cercetătorii au elaborat o scală de 20 de itemi (10 pentru anxietatea de atașament, 10 pentru evitarea atașamentului), inspirată din instrumente consacrate precum Experiences in Close Relationships și Pet Attachment Scale. Analiza factorială a condus la o versiune finală a scalei EHARS formată din 7 itemi (4 pentru anxietate, 3 pentru evitare).

Modelul bifactorial obținut a explicat 61,66% din variația totală și a fost considerat stabil pentru acest tip de eșantion.

Studiul formal: validarea scalei EHARS

Cercetarea principală a fost realizată pe un eșantion de 242 de participanți (media de vârstă = 24,25 ani), dintre care 108 au completat integral scala EHARS. Analiza confirmatorie a arătat o potrivire excelentă a modelului cu două factori (RMSEA = 0,028; CFI = 0,992).

Rezultate cheie:

• Anxietatea față de AI s-a corelat negativ cu stima de sine (r = –0,34);
• Evitarea față de AI s-a corelat negativ cu atitudinea pozitivă față de AI (r = –0,40) și cu frecvența utilizării AI (r = –0,23);
• Exista o corelație pozitivă, dar modestă, între anxietatea față de AI și anxietatea în relațiile umane (r = 0,21);
• Nu a existat o corelație semnificativă între evitarea față de AI și evitarea față de oameni.

Testul de fidelitate test-retest a arătat o consistență bună (r = 0,69) după o lună.

Interpretări

Rezultatele susțin ideea că teoria atașamentului poate fi aplicată relației om–AI, cu specificul că anumite caracteristici – precum imposibilitatea AI de a abandona utilizatorul – alterează expresia anxietății de atașament. Totodată, natura unilaterală a relației (AI oferă suport fără reciprocitate emoțională) impune adaptări ale instrumentelor de măsurare clasice.

Studiul subliniază faptul că:

• AI poate acționa ca o figură de atașament, oferind sprijin emoțional și siguranță psihologică;
• Stilurile de atașament se exprimă diferit în relațiile om–AI față de cele interumane sau cu animale;
• EHARS oferă un cadru teoretic și empiric validat pentru explorarea acestor relații emergente.

Implicatii practice

Această cercetare oferă o bază pentru dezvoltarea de aplicații AI adaptate stilului de atașament al utilizatorului:

• Utilizatorii anxioși pot beneficia de AI-uri care oferă răspunsuri consistente și empatice;
• Utilizatorii evitanți ar putea prefera interfețe mai distante emoțional, orientate spre rezolvarea de probleme.

Totuși, acest tip de personalizare ridică probleme etice majore, precum riscul de dependență emoțională, lipsa consimțământului informat și confuzia între interacțiuni reale și simulate.

Concluzii

Studiul marchează un pas semnificativ în direcția înțelegerii relațiilor emergente dintre oameni și inteligența artificială. Prin validarea scalei EHARS, cercetătorii oferă un instrument robust pentru a analiza trăsăturile atașamentului în contextul digital, încurajând dezvoltarea unor interfețe AI care să răspundă mai bine nevoilor psihologice umane.

În viitor, cercetările ar trebui să includă:

• eșantioane mai mari și mai diverse;
• analize interculturale;
• testarea relației dintre atașamentul față de AI și bunăstarea psihologică sau relațiile sociale umane.

Această linie de cercetare deschide oportunități pentru colaborări interdisciplinare între psihologie, inteligență artificială și etică, contribuind la dezvoltarea unor sisteme AI mai sensibile la complexitatea emoțională umană.