Rolul iodului în obezitate, diabet și alte afecțiuni metabolice

Un studiu recent publicat în Frontiers in Nutrition explorează implicațiile metabolice ale consumului de iod și mecanismele subiacente. Iodul, un nutrient esențial pentru producerea hormonilor tiroidieni, este asociat cu boli metabolice precum diabetul, obezitatea, dislipidemia și hipertensiunea. Deși relația dintre iod și aceste afecțiuni este recunoscută, procesele exacte rămân neclare. Studiul subliniază rolul iodului ca imunomodulator, antioxidant și diferentiator în diverse țesuturi, influențând nivelurile de tiroxină (T4) și tri-iodotironină (T3), regulatori primari ai metabolismului energetic.
Sindromul metabolic (MetS), caracterizat prin hipertensiune, obezitate abdominală, hiperlipidemie și hiperglicemie, este o problemă globală ce poate duce la boli cardiovasculare și deces. Stresul oxidativ, bolile inflamatorii cronice și schimbările dietetice sunt factori de risc pentru MetS, iar statutul nutrițional al iodului poate explica parțial incidența acestuia. Cercetarea a examinat impactul nivelurilor de iod asupra sănătății metabolice, descoperind o asociere în formă de U între concentrația de iod urinar (UIC) și prevalența MetS, cu un punct minim de 300-499 μg/L.

Studiile au arătat că un consum moderat crescut de iod poate reduce riscul de cancer la prostată și sân, în timp ce un consum excesiv de alge marine a demonstrat efecte adverse în rândul bărbaților cu MetS. În plus, s-a observat o corelație între UIC ridicat și MetS la copiii de vârstă școlară. Cercetările au indicat că adipozitatea centrală scade când nivelurile UIC ating ≥300 μg/L, iar suplimentarea cu fucoxantină din alge marine reduce circumferința taliei și masa de grăsime la rezidenții obezi din Japonia.

Studiul TIDE a evidențiat o curbă în formă de U pentru relația dintre UIC și prevalența diabetului, cu niveluri mai ridicate de UIC crescând probabilitatea de a dezvolta diabet zaharat de tip 2 (T2DM). Iodul crește și nivelurile de colesterol în sânge la găini și provoacă steatoză hepatică la șoareci, în timp ce un consum mai mare de iod îmbunătățește metabolismul lipidic fără a afecta nivelurile hormonilor tiroidieni sau greutatea corporală.

Mecanismele prin care iodul influențează metabolismul includ efecte antioxidative, antimicrobiene, imunomodulatoare și de reglare moleculară. Iodul restaurează microbiomul intestinal, reduce rezistența la insulină, obezitatea și parametrii MetS, scade stresul oxidativ și inflamația cronică și interacționează cu receptorii pentru a îmbunătăți managementul greutății și termogeneza adaptativă.

În concluzie, iodul are un impact semnificativ asupra obezității, metabolismului lipidic și glucidic, justificând necesitatea menținerii nivelurilor de iod într-un interval adecvat la nivel populațional. Cercetările viitoare trebuie să dezvolte un standard de nutriție cu iod bazat pe dovezi și sigur.

sursa: News Medical