Deficitul de iod conduce la riscul de fragilitate la persoanele cu diabet

Diabetul zaharat de tip 2 afectează sute de milioane de persoane la nivel global, iar odată cu îmbătrânirea populației, fragilitatea fizică a devenit o complicație frecventă și îngrijorătoare, afectând până la 50% dintre pacienții diabetici. Fragilitatea presupune o declin funcțional multisistemic, care crește vulnerabilitatea la stresori și agravează prognosticul bolii. Deși fragilitatea este o condiție potențial reversibilă, sunt necesari factori modificabili care să poată fi țintiți pentru prevenirea ei.
Pe de altă parte, iodul este esențial pentru sinteza hormonilor tiroidieni, iar deficiența de iod continuă să fie o problemă de sănătate publică globală. Deși programele de iodare universală a sării au redus incidența deficienței de iod, întreținerea acestora este fragilă și inconsistentă. În plus, deficiența de iod a fost asociată anterior cu disfuncții metabolice (hipertensiune, dislipidemie, diabet) și cu disfuncții tiroidiene, care la rândul lor sunt corelate cu fragilitatea la vârstnici.

Studiul publicat în The Journal of Nutrition, Health and Aging și-a propus să analizeze dacă consumul de sare iodată și nivelul de iod urinar sunt asociate cu riscul de fragilitate fizică la pacienți cu diabet zaharat de tip 2. În plus, s-a explorat dacă funcția tiroidiană (reflectată de TSH și FT4) modifică această relație.

Metodologie

• Populația studiată: 850 de pacienți cu diabet zaharat de tip 2 din Shanghai, monitorizați pe o perioadă de 5 ani (2018-2023).
• Evaluarea fragilității: s-a utilizat fenotipul de fragilitate fizică, bazat pe cinci criterii: pierdere în greutate, oboseală, activitate fizică scăzută, forță de prindere redusă și mers lent. Fragilitatea a fost definită prin prezența a cel puțin trei criterii.
• Evaluarea aportului de iod: s-a bazat pe tipul de sare consumat (iodată, neiodată, mixtă) și pe nivelul iodului urinar măsurat prin spectrometrie de masă.
• Covariabile: au fost luate în calcul peste 20 de variabile (demografice, clinice, stil de viață, biochimice), inclusiv funcția tiroidiană (TSH, FT4).

Rezultate principale

Prevalență și distribuții

• Vârsta medie: 65,6 ani; durata medie a diabetului: 9,1 ani.
• Aproximativ 50,5% dintre pacienți consumau sare neiodată, un procent semnificativ mai mare decât în populația generală urbană din China.
• Fragiitatea a fost observată la 12,9% dintre pacienți în decursul celor 5 ani.

Asocieri cu iodul

• Consumul de sare neiodată a fost asociat cu un risc crescut de fragilitate față de sarea iodată (RR: 1.09, IC95%: 1.01-1.18).
• Nivelul scăzut de iod urinar a fost asociat cu un risc crescut de fragilitate (RR: 1.10, IC95%: 1.01-1.19) comparativ cu nivelurile moderate.
• Nu s-au identificat relații non-liniare între nivelul de iod urinar și riscul de fragilitate.

Componenta de fragilitate cea mai afectată

Viteza de mers redusă a fost singura componentă afectată semnificativ atât de consumul de sare neiodată (RR: 1.32) cât și de nivelul scăzut de iod urinar (RR: 1.26).

Rolul funcției tiroidiene

Stratificarea pacienților în funcție de TSH și FT4 a evidențiat o relație interesantă:

• La pacienții cu TSH crescut și FT4 scăzut (semne de hipotiroidism), riscul de fragilitate asociat cu consumul de sare neiodată (RR: 1.20) nivelul scăzut de iod urinar (RR: 1.14) era semnificativ mai mare.
• La pacienții cu TSH scăzut și FT4 crescut, aceste asocieri nu erau semnificative, sugerând un rol modulant al funcției tiroidiene în această relație.

Interpretare

• Deficitul de iod ar putea contribui la fragilitate prin afectarea metabolismului tiroidian și accentuarea stresului oxidativ și inflamației, mecanisme deja implicate atât în diabet cât și în fragilitate.
• De asemenea, pacienții cu diabet tind să evite sarea iodată din grijă pentru sănătatea tiroidiană, dar această alegere ar putea fi contraproductivă, mai ales în contextul unui control precar al funcției tiroidiene.
• Studiul sugerează că, în cazul pacienților cu diabet, asigurarea unui aport adecvat de iod ar putea fi o strategie eficientă și accesibilă pentru prevenirea fragilității fizice.

Limitări

• Evaluarea unor componente ale fragilității s-a bazat pe chestionare auto-raportate, posibil afectate de bias de raportare.
• Lipsa evaluării fragilității la momentul inițial poate introduce cauzalitate inversă.
• Măsurarea unică a iodului urinar nu reflectă aportul pe termen lung.
• Generalizarea rezultatelor către alte populații trebuie făcută cu prudență.

Concluzie

Consumul de sare neiodată și nivelul scăzut de iod urinar au fost asociate cu un risc crescut de fragilitate fizică la pacienții cu diabet zaharat de tip 2, în special în prezența unei funcții tiroidiene compromise. Aceste constatări subliniază importanța menținerii unui aport adecvat de iod în prevenirea fragilității la pacienții cu diabet, adăugând un nou argument în favoarea continuării și consolidării programelor de iodare a sării.