Ceaiul din frunze de zmeur poate reduce creșterile de insulină cauzate de consumul de zahăr

Diabetul zaharat de tip 2 reprezintă o preocupare globală majoră de sănătate, cu o prevalență în continuă creștere. În căutarea unor alternative naturale pentru controlul glicemiei, ceaiul din frunze de zmeur (Rubus idaeus) a atras atenția cercetătorilor datorită conținutului ridicat de polifenoli cu proprietăți antioxidante și antiinflamatoare. Studiul publicat în jurnalul Nutrients explorează, în premieră, efectele acute ale consumului de ceai din frunze de zmeur asupra răspunsurilor glicemice și insulinice postprandiale la adulți sănătoși.

Context științific

Polifenolii din plante, precum acidul elagic, quercetina și acidul clorogenic, au demonstrat capacitatea de a îmbunătăți sensibilitatea la insulină și de a reduce absorbția intestinală a glucozei prin inhibarea enzimelor implicate în digestia carbohidraților. Frunza de zmeur, utilizată tradițional pentru proprietăți medicinale, este bogată în acești compuși bioactivi. Cu toate acestea, dovezile privind efectele sale asupra metabolismului glucozei sunt limitate, ceea ce justifică realizarea unui studiu controlat randomizat.

Despre studiu

Design

Studiul a fost unul randomizat, controlat, încrucișat, desfășurat între ianuarie și octombrie 2024, pe un lot de 22 de adulți sănătoși (20 au finalizat toate sesiunile). Participanții au consumat patru combinații alimentare în patru vizite separate: glucoză cu/ fără ceai și sucroză cu/ fără ceai. Răspunsurile glicemice și insulinice au fost monitorizate la mai multe intervale de timp, timp de două ore după ingestie.

Intervenția

Ceaiul a fost preparat din 10 g de frunze uscate măcinate, infuzate timp de 5 minute în 200 mL de apă clocotită. Acesta conținea aproximativ 50 mg de polifenoli, dintre care acid elagic (38 mg), quercetină-3-O-glucuronid (6,4 mg) și acid clorogenic (2 mg). Aceste infuzii au fost consumate împreună cu 50 g de glucoză sau sucroză, dizolvate în aceeași cantitate de lichid.

Participanți

Au fost incluși adulți sănătoși între 18 și 65 de ani, cu indice de masă corporală între 18 și 34,9 kg/m² și glicemie a jeun între 3,9 și 5,5 mmol/L. Excluderea a vizat condiții medicale cronice, medicație specifică sau suplimente, consum de alcool excesiv, sarcină sau participare la alte studii clinice.

Rezultate

Conținutul de polifenoli

Analiza LC–MS a evidențiat 37 de compuși polifenolici activi, cu o extracție optimă la 5 minute de infuzare. Acidul elagic a fost principalul compus bioactiv, urmat de quercetină și acid clorogenic.

Răspuns glicemic și insulinic postprandial

• Pentru sucroză, ceaiul din frunze de zmeur a redus semnificativ glicemia la 15 și 30 minute postprandial comparativ cu sucroza singură (p < 0,01).
• Insulina a fost, de asemenea, semnificativ mai scăzută la 15, 30 și 60 minute (p = 0,019, p = 0,0008, respectiv p = 0,025).
• Pentru glucoză, nu s-au observat diferențe semnificative între condițiile cu și fără ceai.

Interacțiuni enzimatice

Autorii atribuie efectele observate posibilei inhibiții a enzimelor α-glucozidază și sucrază, implicate în hidroliza disaccharidelor. Acidul elagic și quercetina-3-O-glucuronid au fost evidențiate ca inhibitori eficienți ai acestor enzime, având capacitatea de a reduce absorbția glucozei intestinale fără a induce efecte adverse gastrointestinale, spre deosebire de medicamente precum acarbosa.

Interpretare

Rezultatele indică faptul că ceaiul din frunze de zmeur poate modula răspunsurile glicemice și insulinice postprandiale la adulți sănătoși, în special în cazul ingestiei de sucroză. Mecanismele probabile includ:

• inhibarea sucrazei și a α-glucozidazei;
• scăderea absorbției rapide a glucozei;
• sinergii între compușii polifenolici prezenți.

Studiul este susținut de date anterioare privind efectele acidului elagic și ale altor polifenoli asupra metabolismului glucidic, dar vine cu o contribuție originală asupra unui produs natural accesibil, cu potențial aplicabil în prevenția diabetului zaharat.

Concluzii și direcții viitoare

Ceaiul din frunze de zmeur reduce semnificativ glicemia și insulinemia postprandială în cazul ingestiei de sucroză, dar nu are efecte semnificative după consumul de glucoză. Acest efect pare să fie mediat de compușii polifenolici, în special acidul elagic. Studiile viitoare ar trebui să:

• evalueze efectele în populații cu diabet zaharat sau prediabet;
• analizeze impactul asupra carbohidraților complecși și alimentației reale;
• investigheze mecanismele moleculare implicate în mod mai aprofundat;
• implice un eșantion mai mare și perioade de intervenție mai lungi.

Rezultatele susțin utilizarea frunzelor de zmeur ca strategie alimentară naturală, ieftină și accesibilă pentru controlul glicemic, reprezentând o alternativă promițătoare sau un adjuvant la terapiile farmacologice existente.