S-a constatat că inflamația afectează lungimea telomerilor mai mult decât dieta sau exercițiile fizice

Telomerii sunt secvențe repetitive de ADN necodant, localizate la capătul fiecărui cromozom, cu rol de protecție a materialului genetic. De-a lungul vieții, aceștia se scurtează progresiv, un proces asociat cu riscul crescut de mortalitate și cu numeroase boli legate de vârstă, precum fibroza pulmonară, insuficiența medulară sau îmbătrânirea accelerată.
Deși lungimea telomerilor este în parte determinată genetic, ritmul de scurtare este influențat și de factori externi, precum dieta, activitatea fizică, statusul inflamator și alți indicatori biologici. Cu toate acestea, studiile anterioare, majoritar de tip observațional și transsecțional, au avut limitări metodologice semnificative. Noul studiu publicat în Aging (Aging-US) vine să depășească aceste bariere printr-o abordare inovatoare.

Ce aduce nou studiul

Utilizând un model statistic avansat - Copula Graphical Modelling (CGM) - autorii au analizat datele din cohorta NHANES (1999-2002), o bază de date națională din SUA ce include peste 7.000 de participanți. CGM permite integrarea simultană a unui număr mare de variabile continue și categoriale, luând în calcul corelații complexe și posibile relații condiționale. În plus, acest model permite includerea participanților cu date lipsă, păstrând astfel puterea statistică a eșantionului.

Scopul declarat al cercetării a fost identificarea relațiilor directe dintre lungimea telomerilor (LT) și factorii demografici, stilul de viață și parametrii nutriționali, într-o manieră complet bazată pe date, fără ipoteze preconcepute.

Principalele rezultate

Factori cu asocieri directe consistente cu lungimea telomerilor

Dintre toate variabilele analizate, doar trei asocieri s-au dovedit a fi robuste și constante în toate grupele de vârstă:

• Vârsta: cu cât vârsta este mai mare, cu atât telomerii sunt mai scurți.
• Ciclul NHANES 2001-2002: participanții din această perioadă aveau telomeri mai lungi, posibil pentru că erau în medie mai tineri decât cei din 1999-2000.
• Nivelul seric de γ-tocoferol: asociat în mod constant cu telomeri mai scurți - o legătură negativă puternică și independentă.

Proteina C reactivă (PCR) - un posibil mediator-cheie

Nivelurile mai ridicate ale proteinei C reactive (marker de inflamație sistemică) au fost asociate cu telomeri mai scurți, în special în grupele de vârstă tânără și medie. Această descoperire sprijină ipoteza că inflamația, mai mult decât stresul oxidativ, joacă un rol central în accelerarea scurtării telomerice.

PCR pare a fi un mediator între comportamente precum activitatea fizică, indicele de masă corporală sau fumat și lungimea telomerilor.

Legături slabe sau absente cu alți factori frecvent considerați relevanți

Contrar așteptărilor și literaturii anterioare, nu s-au găsit asocieri directe semnificative între lungimea telomerilor și:

• Nivelul de activitate fizică (cu excepția unui efect slab în grupa tânără),
• Indicele de masă corporală,
• Circumferința taliei,
• Statusul de fumător activ sau pasiv,
• Consumul total de energie,
• Nivelul educațional sau rasa (după ajustarea pentru covariabile).

Relația dintre dietă și lungimea telomerilor: dezamăgitor de slabă

Număr mic de variabile alimentare relevante

Din cele aproximativ 50 de variabile alimentare analizate, doar cinci au arătat o relație directă cu lungimea telomerilor cu un grad ridicat de certitudine (≥ 0,95), și chiar și acestea au fost inconsistente între grupele de vârstă:

• Cafeina: asociată cu telomeri mai scurți la tineri și adulți de vârstă mijlocie.
• Fibrele alimentare: corelate negativ cu lungimea telomerilor la tineri, contrar literaturii existente.
• Sodiu: asociat pozitiv în grupa tânără, dar fără consistență în celelalte grupe.
• Acid docosapentaenoic (omega-3) și acid eicosenoic: asociați pozitiv cu telomeri mai lungi în analiza generală, dar fără confirmare în analizele de sensibilitate.

Explicații posibile

• În cazul cafeinei, este posibil ca asocierea negativă să reflecte comportamente generale de sănătate precară (fumat, consum energetic ridicat) și nu un efect direct al substanței.
• Pentru fibre, un consum ridicat s-a corelat cu aport caloric crescut, ceea ce sugerează că în acest eșantion, sursa fibrelor ar putea fi o alimentație nesănătoasă (excesivă), spre deosebire de alte studii cu criterii de selecție mai stricte.
• Diferențele față de literatura existentă ar putea proveni din metodologii diferite, criterii de excludere distincte sau heterogenitatea surselor nutriționale analizate.

Vitamine și compuși serici

• γ-tocoferol (o formă de vitamina E) are o legătură negativă robustă cu LT - telomeri mai scurți sunt asociați cu niveluri mai mari.
• α-tocoferol (forma principală a vitaminei E în suplimente) nu are nicio asociere cu lungimea telomerilor.
• Vitamina A și derivații săi (retinil palmitat și retinil stearat) au oferit rezultate mixte, nesigure.
• Folatul a arătat o legătură pozitivă cu LT doar în grupul de vârstă medie - insuficient pentru concluzii clare.

Aceste rezultate sugerează că rolul antioxidanților în menținerea telomerilor este probabil supraestimat, în timp ce inflamația sistemică are un rol mai clar și mai semnificativ.

Concluzii generale

• Inflamația cronică, reflectată de nivelul seric de PCR, pare a fi un factor cheie în scurtarea telomerilor, mai relevant decât dieta, antioxidanții sau alți factori comportamentali.
• Dieta, în mod direct, pare să joace un rol minor, iar asocierile cu LT sunt slabe și inconsistene.
• Factori biologici precum vârsta, nivelul γ-tocoferolului și starea inflamatorie au cele mai stabile relații cu lungimea telomerilor.
• Lipsa unor legături directe între LT și comportamente precum activitatea fizică, fumatul sau obezitatea sugerează că aceste comportamente își exercită influența prin mecanisme indirecte, probabil prin inflamare sistemică.

Implicații și direcții viitoare

• Studiile viitoare ar trebui să se concentreze pe mecanismele mediate, în special rolul inflamației în relația dintre stilul de viață și telomeri.
• Modele statistice avansate precum CGM sunt promițătoare pentru analiza interacțiunilor complexe între factori biologici, comportamentali și genetici.
• Utilizarea de modele longitudinale și măsurători repetate ale telomerilor ar permite o evaluare mai clară a dinamicii telomerice în timp, depășind limitările studiilor transversale.

Acest studiu subliniază faptul că protejarea telomerilor - și implicit a procesului de îmbătrânire sănătoasă - nu depinde doar de nutriție sau antioxidanți, ci probabil de reducerea inflamației sistemice, printr-o combinație de factori biologici, comportamentali și poate farmacologici.