Semaglutidă pentru persoanele cu obezitate, dar fără diabet?

Un studiu publicat în JAMA Network Open pe 22 ianuarie 2025 a investigat factorii care influențează inițierea tratamentului cu semaglutidă la adulții cu obezitate, dar fără diabet, având asigurare comercială. Cercetarea oferă o perspectivă asupra tendințelor și disparităților din utilizarea acestui medicament inovator, aprobat pentru gestionarea greutății și prevenția bolilor cardiovasculare.

Contextul utilizării semaglutidei

Semaglutida, un agonist al receptorilor GLP-1, a fost inițial aprobată pentru tratamentul diabetului de tip 2. Ulterior, utilizarea sa a fost extinsă pentru gestionarea greutății și reducerea riscurilor cardiovasculare, fiind comercializată sub denumirile Wegovy și Ozempic. Creșterea în popularitate a semaglutidei reflectă recunoașterea tot mai mare a obezității ca o boală tratabilă.

• Obezitatea ca factor de risc: Obezitatea este asociată cu numeroase afecțiuni cardiometabolice, inclusiv diabetul, bolile cardiovasculare și hipertensiunea. În SUA, peste 73% din populație este supraponderală sau obeză.
• Tratamente limitate: Deși există terapii precum consilierea pentru modificarea stilului de viață, acestea sunt adesea insuficiente. Semaglutida oferă o alternativă eficientă, dar accesul este limitat de asigurările de sănătate și de costuri.

Metodologia studiului

Cercetătorii au utilizat date din baza de date Merative MarketScan Commercial Claims and Encounters (2020-2022) pentru a analiza factorii asociați cu inițierea semaglutidei. Studiul a inclus 97.456 de participanți cu vârste între 18 și 64 de ani, diagnosticați cu obezitate. Au fost excluși cei cu antecedente de chirurgie bariatrică, utilizatori de medicamente antihiperglicemice sau femeile însărcinate.

Rezultate principale

• Tendințe demografice și socioeconomice:

  • Doar 2% dintre participanți au inițiat tratamentul cu semaglutidă în primele 6 luni de la diagnostic.
  • Femeile, persoanele mai în vârstă (55-64 ani) și cele din regiunile Nord-Est și Sud aveau o probabilitate mai mare de a primi prescripții.
  • Angajații din industrii precum asigurări, imobiliare și finanțe au avut șanse mai mari de a începe tratamentul, sugerând un impact al condițiilor socioeconomice asupra accesului.

• Asocieri clinice:

  • Persoanele cu un indice de masă corporală (IMC) mai mare au fost cele mai predispuse la inițierea tratamentului.
  • Utilizarea concomitentă de stimulente pe bază de amfetamină și medicamente antidepresive a fost asociată cu probabilități mai mari de inițiere a semaglutidei.

• Disparități regionale:

  • Locuitorii din regiunile Nord-Central și Nord-Est au fost mai predispuși să primească semaglutidă decât cei din regiunile de Vest.
  • Distribuția neuniformă a accesului la tratament a reflectat inechități în funcție de asigurările de sănătate și de locația geografică.

Concluzii și implicații

Acest studiu a evidențiat mai mulți factori demografici, socioeconomici și clinici care influențează inițierea semaglutidei la persoanele cu obezitate fără diabet:

• Disparități de acces: Asigurările comerciale au un impact semnificativ asupra accesului la semaglutidă, limitând utilizarea în rândul persoanelor din medii socioeconomice defavorizate și a anumitor grupuri demografice.
• Impactul asupra sănătății publice: Creșterea accesului la semaglutidă ar putea contribui la reducerea poverii asociate obezității, atât prin prevenția bolilor cardiometabolice, cât și prin îmbunătățirea calității vieții.
• Necesitatea cercetării suplimentare: Studiile viitoare ar trebui să analizeze efectele medicamentelor concomitente asupra eficacității semaglutidei și să exploreze accesul în rândul persoanelor cu planuri de asigurare publică.