Semaglutida și riscul crescut de afectare a vederii: noi date din analiza farmacovigilenței FDA

O nouă analiză, publicată în JAMA Ophthalmology de către Hathaway și colaboratorii, atrage atenția asupra unui potențial risc ocular asociat cu utilizarea semaglutidei, medicament folosit frecvent în tratamentul diabetului zaharat de tip 2 și al obezității. Studiul inițial a sugerat o posibilă legătură între semaglutidă și neuropatia optică ischemică anterioară nonarteritică, o afecțiune gravă care poate conduce la pierderea vederii. În completarea acestor constatări, o echipă de cercetători a analizat datele sistemului de raportare a reacțiilor adverse al FDA pentru a evalua posibilele riscuri vizuale asociate cu semaglutida.
Semaglutida, un agonist al receptorului pentru peptida 1 asemănător glucagonului, a cunoscut o popularitate accelerată în tratamentul atât al diabetului zaharat de tip 2, cât și al obezității. Studiul realizat de Hathaway a examinat peste 16.800 de pacienți și a identificat o asociere clară între utilizarea semaglutidei și riscul crescut de neuropatie optică ischemică. Această observație a ridicat întrebări serioase privind siguranța oculară a medicamentului, având în vedere că până acum aceste riscuri nu au fost pe deplin caracterizate în studiile clinice majore.

Pentru a completa tabloul, actuala analiză s-a concentrat pe evaluarea rapoartelor din baza FAERS, oferind o perspectivă din lumea reală asupra posibilelor evenimente adverse oculare legate de semaglutidă.

Despre studiu

Analiza a inclus 302.706 rapoarte de reacții adverse, dintre care 65% proveneau din Statele Unite. Criteriul de selecție a fost utilizarea semaglutidei sau a altor medicamente pentru tratamentul diabetului zaharat tip 2 și al obezității.

Cercetătorii au folosit raportul de șanse de raportare (rOR) pentru a compara frecvența rapoartelor de afectare a vederii între semaglutidă și alte medicamente relevante din aceste indicații terapeutice. Importanța acestei metode constă în capacitatea de a detecta semnale potențiale de risc, chiar dacă nu stabilește relații de cauzalitate.

Au fost incluse atât comparații cu alte clase de antidiabetice, cum ar fi:

• Inhibitori DPP-4
• Inhibitori SGLT2
• Metformin

Cât și cu medicamente utilizate pentru managementul greutății:

• Orlistat
• Fentermină
• Topiramat (inclusiv, dar cu particularități notabile)

Analiza a luat în considerare și formulările comerciale de semaglutidă (Ozempic, Rybelsus și Wegovy), precum și raportările specifice de retinopatie, pentru o evaluare cât mai completă a riscurilor.

Rezultate

Studiul a identificat un tipar constant de raportare crescută a problemelor de vedere în asociere cu utilizarea semaglutidei.

• Din cele 11.558 de rapoarte pentru semaglutidă, 417 cazuri se refereau la afectare vizuală sau neuropatie optică ischemică.
• Comparativ cu alți agoniști ai receptorului GLP-1, semaglutida a înregistrat un rOR de 1,95 (interval de încredere 95%: 1,75–2,17; p < 0,0001).
• Comparativ cu alte clase de medicamente:

• Inhibitori DPP-4: rOR 2,46
• Inhibitori SGLT2: rOR 3,89
• Metformin: rOR 2,23

• În tratamentele pentru obezitate:

• Fentermină: rOR 1,57
• Orlistat: rOR 3,77

• Excepție: Topiramatul, care a prezentat chiar un risc mai mare decât semaglutida (rOR 0,30, în favoarea semaglutidei).

Analiza detaliată a altor formulări de semaglutidă a relevat că Ozempic și Rybelsus au menținut aceste tendințe, însă pentru Wegovy, datele au fost insuficiente pentru concluzii robuste, probabil din cauza utilizării mai recente a acestui produs.

Când cercetătorii au analizat separat cazurile de retinopatie, semaglutida a demonstrat din nou un risc mai mare comparativ cu celelalte medicamente analizate, sugerând un semnal consistent de siguranță, indiferent de cum sunt codificate reacțiile adverse.

De asemenea, analiza a arătat că pacienții cu diabet zaharat tip 2 prezentau un risc mai mare de raportare a afectării vederii sub tratament cu semaglutidă (rOR 3,08), indicând că prezența diabetului ar putea amplifica riscul.

Interpretarea rezultatelor

Rezultatele acestui studiu consolidează semnalul de risc identificat de Hathaway et al., dar trebuie interpretate cu prudență. Analiza FAERS este valoroasă pentru că oferă date din lumea reală, însă are limite importante:

• Sistemul se bazează pe raportări voluntare, incomplete și variabile în calitate.
• Nu există informații detaliate despre doze, durată a tratamentului sau comorbidități complete.
• Posibilitatea unor factori externi, precum atenția mediatică, care pot influența numărul raportărilor.

În plus, în studiile clinice de fază III, cum ar fi SUSTAIN și PIONEER, afectarea vederii nu a fost identificată ca reacție adversă principală, cu excepția unor observații în studiul SUSTAIN-6, unde s-a raportat un risc mai mare de complicații ale retinopatiei diabetice la pacienții tratați cu semaglutidă (3% vs. 1,8% la placebo). Această diferență a fost atribuită pacienților cu retinopatie preexistentă și reducerii rapide a glicemiei.

Diferențele dintre datele clinice și cele post-marketing subliniază importanța studiilor de farmacovigilență pentru detectarea efectelor rare, care nu sunt întotdeauna vizibile în fazele pre-aprobare ale cercetării clinice.

Concluzii

Analiza detaliată a rapoartelor FAERS sugerează că semaglutida poate fi asociată cu un risc crescut de afectare a vederii, inclusiv cu neuropatia optică ischemică și retinopatie. Deși aceste date nu pot demonstra o relație cauzală, ele evidențiază necesitatea unei monitorizări atente a pacienților aflați sub tratament cu semaglutidă, în special a celor cu diabet zaharat de tip 2 și factori de risc oculari preexistenți.

Este esențial ca viitoare cercetări să includă:

• Studii prospective controlate
• Investigații mecanistice aprofundate
• Evaluări care să integreze riscuri absolute și raportări corelate cu volumele reale de prescriere

Până la obținerea unor concluzii definitive, profesioniștii din domeniul sănătății ar trebui să fie conștienți de acest potențial risc și să includă monitorizarea vederii în managementul pacienților tratați cu semaglutidă.