Neuropatia, nevralgia și nevrita

Neuropatia, nevralgia și nevrita sunt afecțiuni care vizează nervii periferici, senzitivi (transmit informațiile senzoriale), motori (transmit comanda motorie) sau autonomi (reglează funcțiile organelor interne).

  • Neuropatia reprezintă afectarea inflamatorie sau degenerativă unuia sau a mai multor nervi periferici, senzitivi, motori sau autonomi.
  • Nevralgia reprezintă durerea, senzația de arsură sau de înțepătură de la nivelul teritoriului de distribuție al unui nerv.
  • Nevrita reprezintă inflamația unuia sau a mai multor nervi.


Sistemul nervos este format din două mari componente, sistemul nervos central (creier și măduva spinării) și sistemul nervos periferic (nervii spinali, nervii cranieni și ganglionii nervoși). (1, 2, 8, 9, 10, 16)

 

Neuropatia

  • Din punct de vedere al tipului de nerv afectat, neuropatia poate fi senzitivă, motorie, autonomă sau mixtă.
  • Din punct de vedere anatomic, poate fi mononeuropatie sau polineuropatie, focală, multifocală sau difuză, proximală sau distală.
  • În funcție evoluția clinică, pot fi neuropatii acute, subacute sau cronice. (2, 4, 5, 6)

Neuropatia idiopatică (de cauză necunoscută)

Reprezintă aproximativ o treime din totalitatea neuropatiilor, acest diagnostic fiind pus după excluderea celorlalte cauze de neuropatie.

Neuropatia de cauză traumatică

Apare după accidente sau intervenții chirurgicale ce produc leziunea, comprimarea sau elongarea unor ramuri nervoase și implicit afectarea funcțională a acestora.

Neuropatia cauzată de stresul repetitiv

Leziunile nervoase pot apărea ca urmare a unor mișcări repetitive ce afectează unul sau mai mulți nervi, iar cea mai frecventă formă a acestei neuropatii este sindromul de tunel carpian.

Neuropatia ereditară

Boala Charcot-Marie-Tooth este cea mai comună boală ereditară care afectează structura axonilor sau a tecii de mielină a nervilor periferici senzitivi și motori. Simptomatologia apare la vârsta adolescenței sau la adulții tineri, iar progresia este lentă.

Neuropatia autoimună sau inflamatorie

Din această categorie, cele mai frecvente sunt polineuropatia cronică inflamatorie demielinizantă și neuropatia motorie multifocală. Polineuropatia cronică inflamatorie demielinizantă este o boală autoimună ce afectează atât nervii senzitivi, cât și motori, cu grade diferite de severitate. Neuropatia motorie multifocală afectează în principal extremitățile și nu afectează ramurile senzitive.

Neuropatia diabetică

Este cea mai frecventă cauză de neuropatie, fiind implicate numeroase mecanisme, ischemic, metabolic, compresiv și imunologic.

Alte cauze de neuropatie

  • administrarea unor medicamente, precum citostaticele sau după radioterapie
  • toxine- mercur, arsenic, insecticide, solvenți-pot provoca neuropatii periferice
  • alcool- este o cauză comună de neuropatie periferică
  • infecții- virusul Epstein-Barr, virusul West-Nile, virusul herpes simplex, virusul varicela zoster pot provoca leziuni nervoaase severe. Infecția HIV se însoțește de diverse forme de neuropatie, iar uneori poate fi chiar manifestarea de debut.
  • boli renale- prin acumularea de substanțe toxice ce pot afecta țesutul nervos
  • deficiența de vitamina B (B1, B6, B12)
  • tumori- prin infiltrarea structurilor nervoase și prin sindroame paraneoplazice
  • paraproteinemii
  • vasculite- prin reducerea fluxului sanguin prin vasa nervorum
  • boli endocrine (acromegalie, hipotiroidie) - hipotiroidia determină încetinirea metabolismelor, cu retenție hidrosalină în țesuturile moi perferice ce pot determina compresiune nervoasă, iar acromegalia poate cauza leziuni nervoase prin compresiunea determinată de creșterea în dimensiuni a structurilor osteoarticulare. (1, 2, 4, 5, 7)

Simptomatologia neuropatiei

Simptomatologia variază în funcție de tipul de nerv afectat.

  • Neuropatia senzitivă se manifestă prin reducerea sensibilității tactile, creșterea pragului dureros, modificări în percepția temparaturilor, reducerea sensibilității vibratorii. Durerea neuropată poate apărea ca urmare a afectării fibrelor nervoase senzitive, și are un impact important asupra calității vieții pacientului.
  • Neuropatia motorie se asociază cel mai frecvent cu slăbiciunea musculară. Alte simptome includ crampele musculare dureroase, fasciculațiile musculare, atrofia musculară și diminuarea reflexelor osteotendinoase.
  • Neuropatia autonomă se manifestă prin incontinență urinară, hipotensiune arterială ortostatică prin piederea capacității de reglare a tonusului vasculare la modificările de poziție, tahicardie, diaree sau constipație sau incontinență anală, disfagie, reducerea sudorației. (3, 4, 5, 6, 7, 8)

Diagnosticul neuropatiei

Diagnosticarea neuropatiei periferice se face prin:

  • anamneză (simptomele descrise anterior, condițiile de viață și muncă pot identifica expuneri la substanțe toxice sau obiceiuri cu risc de neuropatie- consum de alcool, droguri, antecedentele heredocolaterale pot indica o neuropatie ereditară).
  • examenul clinic obiectiv poate identifica deficiul senzitiv (tactil, termic, vibrator, dureros) sau motor (scăderea forței musculare, fasciculații sau crampe musculare) sau afectarea nervilor vegetativi (hipotensiune ortostatică, tahicardie).
  • testele de laborator pot identifica diverse cauze de neuropatie, precum diabetul zaharat (glicemia serică, testul de toleranță la glucoză administrată oral), deficiența unor vitamine, afectarea hepatică sau renală, teste imunologice pentru identificarea unor boli autoimune.

Testele ce cuantifică natura și extinderea neuropatiei sunt:

  • Viteza de conducere nervoasă- poate identifica tipul de afectare nervoasă (degenerare axonală sau a tecii de mielină) și poate măsura gradul afectării nervului
  • Electromiografia- diferențiază afectarea nervoasă motorie de cea musculară
  • Imagistica prin rezonanță magnetică- cuantifică gradul atrofiei musculare și identifică degenerescența grăsoasă a țesutului muscular.
  • Biopsia nervoasă- este o procedură invazivă, rar folosită
  • Biopsia pielii cu examinarea terminațiilor nervoase poate identifica afectarea fibrelor nervoase mici. (3, 4, 5, 7, 8)

Tratamentul neuropatiei

Principala metodă de tratament este tratarea cauzei neuropatiei periferice. Pentru neuropatia diabetică este importantă menținerea echilibrului glicemic și îmbunătățirea complianței pacientului la tratamentul diabetului zaharat, atât medicamentos cât și igienodietetic, pentru prevenția agravării neuropatiei diabetice.

Neuropatiile autoimune au indicație de imunoglobuline administrare intravenos, la două săptămâni sau lunar, iar în caz de eșec al acestui tratament, se recomandă corticoterapie cu Prednison în cazul Polineuropatiei cronice inflamatorie demielinizante. Alte metode includ tratamentul imunosupresor sau plasmafereza.

Tratamentul pentru durerea neuropată include ca medicamente de primă linie, antidepresive triciclice (amitriptilina, imipramina, nortriptilina), anticonvulsivante (pregabalin, carbamazepina, gabapentin), inhibitori ai recaptării serotoninei (venlafaxina, duloxetin), lidocaină topic. De a doua linie sunt tramadol, fentanil, morfină, iar de rezervă sunt alte anticonvulsivante (topiramat, lamotrigine), capsaicină topic, baclofen. (6, 7, 8)

Nevralgia

Nevralgia postherpetică

Nevralgia postherpetică apare ca urmare a reactivării virusului varicela-zoster în condițiile unor funcții imune deprimate. Se caracterizează prin durere persistentă sau recurentă distribuită la nivelul dermatomului afectat inițial de erupția veziculară. Durerea poate fi ușoară sau foarte severă și poate dura până la câțiva ani. Cel mai frecvent afectează nervii intercostali.

Nevralgia de trigemen

Nevralgia de trigemen este o afecțiune care se caracterizează prin durere localizată în teritoriul de distribuție al nervului trigemen, declanșate de stimularea acestuia prin palpare, percuție, spălat pe dinți, mâncat, vorbit, etc. Simptomatologia se caracterizează prin durere severă sau senzație de descărcare electrică, spontană sau declanșată de stimularea regiunii respective, cu durata de la câteva secunde la câteva minute, uneori până la câteva zile, luni sau chiar mai mult. Durerea este localizată în teritoriul trigeminal, reprezentat de regiunea geniană, dinți, gingii, buze și mai puțin frecvent la nivelul frunții sau al regiunii oculare.

Nevralgia glosofaringiană

Nu este o afecțiune comună. Se caracterizează prin durere la nivelul faringelui și bazei limbii. (9, 10, 11, 12)

Cauzele nevralgiei

  • Infecția- ex. Infecțiile dentare pot cauza nevralgie, infecția cu virusul varicela zoster poate cauza nevralgia postherpetică
  • Scleroza multiplă- cauza nevralgiei în această afecțiune este demielinizarea. Ex. Nevralgia de trigemen poate fi o manifestare a sclerozei multiple
  • Compresiunea nervoasă- ex. Compresiunea nervoasă determinată de tumori, ligamente, vase de sânge, fragmente osoase sau în cadrul unor traumatisme
  • Diabetul zaharat- afectează cel mai frecvent extremitățile membrelor.
  • Boala cronică de rinichi
  • Diferite tipuri de medicație- chimioterapie, florochinolone (9, 10, 11)

Tratamentul nevralgiei

Principalul tratament este cel etiologic. Alături de acesta, sau atunci când cauza nu poate fi identificată, pot fi utile:

  • decompresiunea nervoasă
  • controlul glicemiei la diabetici
  • fizioterapie
  • antalgice
  • antidepresive
  • anticonvulsivante
  • anestezice locale (10, 11, 12)

Nevrita

Tipuri de nevrită

Nevrita optică- este cea mai frecventă manifestare a nevritei, cauzată de inflamația demielinizantă a nervului optic în cadrul sclerozei multiple sau a neuromielitei optice. Simptomatologia include de obicei afectarea unui singur ochi, manifestată prin scăderea acuității vizuale, încețoșarea vederii.

Alte tipuri mai puțin frecvente de nevrită sunt:

  • nevrita brahială
  • nevrita intercostală
  • nevrita lombosacrală
  • nevrita ulnară
  • nevrita vestibulară
  • nevrita occipitală
  • polinevrita multiplex (13, 14, 15)

Cauzele nevritei

  • traumatismele- orice traumatism nervos poate determina inflamația nervului și apariția simptomelor de nevrită
  • injuria chimică nervoasă (nevrita chimică) poate fi determinată de substanțe precum metale grele, arsenic, mercur, metanol sau chimioterapice
  • injuria determinată de radioterpie
  • infecțiile care pot produce nevrită sunt boala Lyme, lepra, boala zgârieturii de pisică, herpes, difterie, sifilis
  • deficiențele nutriționale pot produce nevrită, în special deficiența de vitamina B1, B2, B6 și B12
  • alcoolismul cronic (13, 14, 16, 17)

Simptomatologia nevritei

  • durere, parestezii, arsuri sau hipersenzitivitate în teritoriul de distribuție al unui nerv, prin afectarea fibrelor senzitive
  • slăbiciune musculară, hipotrofie musculară sau paralizie prin afectarea fibrelor motorii (13, 15, 18)

Tratamentul nevritei

Tratamentul implică îndepărtarea agentului etiologic sau tratamentul specific al cauzei nevritei, alături de măsuri generale precum

  • administrare de vitamine B
  • administrare de antalgice și antiinflamatorii (16, 18)

Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  intră pe forum
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.