Sindromul Shprintzen-Goldberg

Sindromul Shprintzen-Goldberg este o tulburare genetică foarte rar întâlnită, care afectează țesutul conjunctiv din multiple părți ale corpului. Tabloul clinic al pacientului prezintă trăsături faciale distinctive, dar și anomalii scheletice, neurologice și cardiovasculare. Acest sindrom este cauzat de mutații ale genei SKI, esențială în creșterea și dezvoltarea celulelor și afectează indivizii de ambele sexe, fără predispoziție etnică, fiind cunoscuți în prezent aproximativ 40 de pacienți.

Deseori, sindromul Shprintzen-Goldberg este diagnosticat greșit și confundat cu sindromul Marfan sau Loeys-Dietz, din cauza caracteristicilor faciale, scheletale și cardiovasculare asemănătoare. Ceea ce diferențiază puternic Sindromul Shprintzen-Goldberg de celelelte doua boli genetice similare este dizabilitatea intelectuală manifestată în rândul pacienților, ale căror anomalii cardiovasculare tind sa fie mai puțin severe. (1)

Semne și simptome

Pacienții cu SGS prezintă trăsături faciale distinctive, precum capul lung și îngust, ochii distanțați și proeminenți, iar fizicul lor corespunde „habitusului marfanoid”, având corpul asemănător cu cel al persoanelor cu sindrom Marfan. Printre aceste aspecte comune se numără arahnodactilia (degete și membre neobișnuit de lungi), piept înfundat (peptus excavatum) sau proeminent (pectus carinatum) și scolioza, o curbură anormală a coloanei vertebrale. Pacienții pot prezenta și campodactilie (unul sau mai multe degete permanent îndoite), dar și hipermobilitate articulară, având adesea dizabilități intelectuale și cognitive ușoare spre moderate. O caracteristică întâlnită la majoritatea persoanelor cu sindromul Shprintzen-Goldberg este craniosinostoza, ce presupune fuzionarea prematură a oaselor craniene în copilărie. (2)

Rezumatul simptomelor identificate la pacienții cu SGS (1):

Trăsături faciale:

• cap lung și îngust (dolicocefalie)
• Frunte proeminentă înaltă
• Ochi distanțați (hipertelorism), exoftalmie, strabism
• Distanța crescută între colțurile interioare ale pleoapelor (telecanthus)
• Bolta palatină înaltă, îngustă, cu uvulă mărită în volum sau divizată
• Oasele maxilarului subdezvoltate (hipoplazie maxilară), maxilarul inferior mic (micrognatie)
• Urechi coborâte care sunt rotite posterior
• Limba mai mică decât cea normală (microglosie/retroglosie)

Anomalii osoase/scheletice:

• Fuziunea prematură a uneia sau mai multor suturi ale craniului (craniosinostoză)
• Anomalii ale coloanei cervicale (C1 C2)
• Curbura anormală a coloanei vertebrale (scolioza)
• Alunecarea vertebrelor (spondilolisteza)
• Membrele sunt neobișnuit de lungi (dolicostenomelie)
• Degetele de la mâini și de la picioare sunt neobișnuit de lungi și înguste (arahnodactilie)
• Îndoirea anormală a articulației degetului (camptodactilie)
• 13 perechi de coaste
• Pectus excavatum sau carinatum
• Hipermobilitatea articulațiilor
• Osteopenie

Probleme cardiovasculare:

• Prolaps de valvă mitrală
• Insuficiență valvulară mitrală și aortică
• Regurgitare aortică

Posibile anomalii ale creierului:

• Anomalii ale creierului, inclusiv hidrocefalie
• Dilatarea ventriculilor laterali
• Țesutul cerebral iese în canalul rahidian (malformație Chiari 1)
• Lărgirea sacului dural care înconjoară măduva spinării (ectazie durală)

Neurologic:

• Repere motorii și cognitive întârziate
• Dizabilitate intelectuală uşoară până la moderată

Gastrointestinal:

• Gastropareză

Altele:

• Hernii ombilicale și abdominale
• Miopie
• Pierderea grăsimii subcutanate
• Pierderea funcției respiratorii la pubertate (din cauza unor anomalii ale scheletului)

Cauze

Sindromul Shprintzen-Goldberg este cauzat de mutația genetică a genei SKI, responsabilă de sintetizarea unei proteine ​​care controlează calea de semnalizare celulară a factorului de creștere transformant beta (TGF-β). Calea de semnalizare TGF-β reglează multe aspecte ale dezvoltării timpurii, precum creșterea și diviziunea celulară, diferențierea celulelor, motilitatea acestora, dar și apoptoza (autodistrugerea celulelor) (3). De aceea, în cazul pacienților cu SGS, genele SKI modificate afectează activitatea căii de semnalizare celulară a TGF- β și impiedică dezvoltarea și creșterea normală a organismului, apărând anomaliile menționate mai sus.

Sindromul Shprintzen-Goldberg este o afecțiune genetică autozomală dominantă, ceea ce înseamnă că este necesară doar o singură copie a unei gene modificate pentru a provoca boala. Gena modificată poate fi moștenită de la unul dintre părinți sau poate apărea în urma unei mutații genetice spontane (de novo). Pentru majoritatea pacienților, s-ar părea ca mutațiile genetice sunt de novo (4). Foarte rar, persoanele cu SGS moștenesc gena modificată de la un părinte neafectat, care are o mutație genetică doar în spermatozoizi/ovule (mozaicism germinativ).

Exista, însă și situații în care pacienții cu SGS nu sunt purtători ai genei SKI modificate, boala fiind cauzată de alte gene implicate în această afecțiune, încă necunoscute.

Diagnostic

Diagnosticul sindromului Shprintzen-Goldberg se face după o examinare amănunțită și identificarea anomaliilor fizice, cardiovasculare, scheletale și neurologice prezentate anterior. În momentul actual, exista un test genetic pentru identificarea genei SKI modificate, singura cunoscută până în prezent că ar provoca acest sindrom.

Tratament

Condiția pacientului cu sindrom Shprintzen-Goldberg poate fi îmbunătățită prin intermediul unor intervenții chirurgicale și proceduri, care țin sub control sau ameliorează starea acestuia.

• Corecția chirurgicală a problemelor cranio-faciale sau toracice
• Drenajul ventriculo-peritoneal în cazul hidrocefaliei (plasarea chirurgicală a unui sistem șunt pentru a drena lichidul acumulat în creier în cavitatea abdominală)
• Dispozitive ortopedice pentru scolioză sau alte probleme ale sistemului osos
• Intervenții chirurgicale pentru herniile abdominale
• Kinetoterapie pentru creșterea mobilității pacienților cu probleme motorii (3)