Solicitările fizice ale unui maraton de 2 ore

Potrivit unui nou studiu, pentru a putea alerga un maraton în mai puțin de 2 ore, alergătorii de performanță necesită o anumită combinație de abilități fizice.
Studiul se bazează pe investigații detaliate ale atleților din protectul Nike’s Breaking2 project. Rezultatele arată că maratoniștii trebuie să dețină un echilibru perfect între consumul maxim de oxigen (VO2 max), eficiența mișcării și un prag înalt de lactat.

Măsurarea VO2 max la atleții de performanță arată că ei pot prelua oxigenul de 2 ori mai repede, la un ritm de maraton, față de persoanele normale de aceeași vârstă în timpul unui sprint.

Până în prezent nu au mai fost studii care să raporteze solicitările fizice ale unui maraton de 2 ore.

Printre maratoniștii incluși în studiu s-a numărat Eliud Kipchoge, care a scos un timp de 1:59:40,2 la Ineos 1:59 challenge.

În total, studiul a inclus 16 atleți, descoperind că un alergător de 59 de kilograme ar avea nevoie de aproximativ 4 litri de oxigen pe minut pentru a menține un ritm care să îl ajute să termine maratonul în 2 ore (21,1 km/h).

Pentru a alerga timp de 2 ore cu o viteză de 21,1 km/h, maratoniștii trebuie să mențină un VO2 stabil, ceea ce înseamnă că energia trebuie să se consume aerob, mai degrabă decât anaerob. Acest lucru golește depozitele de carbohidrați din mușchi, obosind mai repede participantul.

Pe la VO2 max, al doilea aspect de care trebuie să țină seama maratoniștii este utilizarea eficientă a oxigenului, atât la nivel intern cât și printr-o mișcare de alergare eficientă.

Al treilea lucru este pragul de lactat, adică procentul VO2 max pe care îl poate susține un alergător înainte de apariția respirației anaerobe, când carbohidrații din mușchi sunt utilizați intens, golind depozitele de glicogen.

Alergătorii participanți la studiu, dintre care 15 erau din Africa de Est, păreau să cunoască intuitiv cum să alerge la un nivel apropiat de viteza lor maximă, fără să depășească pragul de lactat.

Cercetătorii bănuiesc că cei mai buni alergători din studiu, mai ales Eliud Kipchoge, au o rezistență impresionantă la oboseală.

sursa: Science Daily