Strategii cognitive în cursele de anduranță: cum reușesc alergătorii să finalizeze maratoane

O nouă cercetare realizată de o echipă de psihologi de la New York University, publicată în Journal of Experimental Social Psychology, oferă o perspectivă revizuită asupra mecanismelor psihologice implicate în finalizarea curselor de anduranță. Studiul analizează comportamentele mentale ale alergătorilor pe parcursul unei curse și contrazice ideea larg răspândită că motivația abstractă, bazată pe scopuri, este cea care determină performanța.
Tradițional, sportivii și antrenorii consideră că focalizarea pe motivul din spatele unui scop - de exemplu, de ce vreau să termin un maraton - este esențială în depășirea momentelor dificile. Mesajele inspiraționale, tehnicile de coaching și literatura de popularizare în psihologia sportivă promovează intens această viziune.

Însă studiile anterioare conduse de aceeași echipă NYU au arătat că focalizarea vizuală îngustă - adică „privirea către linia de sosire” și ignorarea stimulilor periferici - poate amplifica efortul și performanța. Noua cercetare extinde această observație prin analiza simultană a strategiilor vizuale și a celor motivaționale utilizate de alergători în timpul curselor.

Despre studiu

Studiul a inclus aproximativ 1.000 de alergători, atât recreaționali cât și competitivi, care au participat la curse de 10 mile sau la mai multe curse de 5 kilometri. Participanții au completat chestionare care evaluau două dimensiuni cognitive-cheie:

• Focalizarea atențională: vizuală îngustă (concentrarea asupra unui punct concret) vs. largă (conștientizarea mediului înconjurător).
• Tipul de mindset motivațional: implemental („cum” să duc la capăt o sarcină) vs. deliberativ („de ce” să continui cu scopul propus).

Răspunsurile au fost analizate în funcție de nivelul de performanță și stadiul cursei, pentru a evalua evoluția strategiilor cognitive în timp.

Rezultate

• Alergătorii mai rapizi au pornit cursa cu o focalizare vizuală mai îngustă decât cei mai lenți. Toți participanții și-au redus câmpul atențional pe măsură ce cursa avansa și devenea mai dificilă.
• Mindsetul implemental (centrat pe „cum”) a fost mai prezent decât cel deliberativ („de ce”) în toate etapele cursei, sugerând un accent pe strategie și execuție în detrimentul contemplării motivației.
• Focalizarea atențională și tipul de mindset s-au dovedit a fi independente între ele. În timp ce focalizarea vizuală s-a modificat substanțial pe parcursul cursei, trecerea între mindseturi a fost mult mai modestă.

Interpretare și implicații

Aceste rezultate indică faptul că atenția direcționată și mindseturile operaționale sunt instrumente cognitive distincte și complementare pe care alergătorii le utilizează pentru a-și susține performanța.

Contrar intuiției populare, nu credința într-un scop sau motivația abstractă este cea care menține efortul în momentele de epuizare, ci strategiile cognitive aplicate în mod practic. Alergătorii reușesc nu pentru că reflectează la „de ce”, ci pentru că știu să se concentreze pe „cum”.

Această descoperire are implicații importante nu doar pentru antrenamentul sportiv, ci și pentru orice domeniu în care oamenii se confruntă cu provocări susținute în timp: educație, carieră, recuperare medicală sau obiective personale de durată.

Concluzie

Studiul sugerează că, în loc să ne concentrăm excesiv asupra motivației sau sensului unui scop, ar trebui să învățăm să gestionăm mai eficient atenția și planificarea strategică. Această schimbare de paradigmă poate transforma modul în care ne raportăm la efort susținut, indiferent de context.

„Mușchiul mental care contează cel mai mult nu este de ce, ci cum”, concluzionează autoarea principală Emily Balcetis.