Stresul în cazul copiilor mici separați de părinți poate altera genele

Un articol bazat pe rezultatele unor studii recente menționează prezența unul nivel persistent ridicat de cortizol în rândul sugarilor și copiilor mici (1-3 ani) separați de căminul familial (în special când se asociază cu un mediu socio-economic precar) mai mult de 30 ore pe săptămână, comparativ cu sugarii și copiii mici care trăiesc în sânul familiei. Specialiștii menționează o posibilă asociere între nivelul crescut de cortizol, menținut pe o perioadă îndelungată, și impactul negativ pe termen lung din punct de vedere genetic.

De asemenea, stresul cronic la care sunt supuși aceștii copii poate avea influențe negative și asupra comportamentului, mai ales în cazul băieților, la care s-a observat un nivel crescut de agresivitate. Autorii consideră că acest aspect ar putea fi corelat cu modificările pe care cortizolul îl are asupra acelor regiuni din creier care sunt responsabile de stabilitatea emoțională.

Profesorul Sir Denis Pereira Gray, de la Universitatea din Exeter, unul din autorii articolului, sugerează și importanța pe care cortizolul crescut în rândul copiilor separați de părinți o are asupra genelor: ”asemenea factori de mediu interacționează cu genele, astfel încât alterarea acestora, prin prisma experiențelor negative din copilărie, poate avea un efect negativ asupra generațiilor viitoare; aceste efecte epigenetice necesită să fie studiate urgent”.

sursa: Science Daily