Substanțele endocrine perturbatoare pot contribui la hidradenita supurativă prin reducerea proteinei nicastrin și amplificarea inflamației cutanate

Un studiu realizat la Johns Hopkins Medicine și publicat în Nature Communications la data de 28 noiembrie 2025 a analizat relația dintre expunerea la substanțe endocrine perturbatoare din alimente ultraprocesate și recipiente din plastic și mecanismele inflamatorii din hidradenita supurativă. Cercetarea arată că aceste substanțe pot reduce expresia proteinei nicastrin și pot intensifica procesele inflamatorii ale bolii.

Context

Hidradenita supurativă este o afecțiune inflamatorie cronică a pielii, caracterizată prin inflamația foliculilor piloși în zonele de frecare, precum axilele sau regiunea inghinală, unde pot apărea abcese dureroase, infecții recurente, distrugeri tisulare și cicatrici. Afecțiunea afectează aproximativ 2%–3% din populația Statelor Unite, fiind diagnosticată preponderent la femeile de origine afro-americană.

Cazurile sunt în majoritate sporadice și determinate de interacțiunea factorilor genetici cu cei de mediu, însă un procent estimat între 1% și 5% dintre pacienți prezintă o mutație moștenită într-o singură genă, cel mai frecvent în gena nicastrin (NCSTN). Deși mecanismele etiologice diferă, severitatea simptomelor și răspunsul la tratament sunt similare, ceea ce sugerează existența unor căi biologice comune.

În ultimii ani, rapoarte independente au sugerat o posibilă asociere între hidradenita supurativă și consumul de alimente ultraprocesate, care pot conține substanțe endocrine perturbatoare precum bisfenolii și ftalații. Aceste substanțe imită sau interferează cu semnalele hormonale și pot influența funcția celulară, inclusiv în țesutul cutanat. Studiul actual își propune să lege aceste observații de mecanismele moleculare implicate în boală.

Despre studiul actual

Studiul a analizat mostre de piele provenite de la 12 pacienți cu hidradenită supurativă, cu vârste între 22 și 67 de ani, din diferite grupe etnice (afro-americani, asiatico-americani, hispanici și caucazieni), comparativ cu mostre de la 8 persoane fără boală. Analiza a vizat în special fibroblastele, celule esențiale pentru menținerea țesutului conjunctiv și cunoscute drept regulatori ai răspunsului imun local.

Cercetătorii au observat că:

• Nivelurile proteinei nicastrin (NCSTN) erau diminuate la toți pacienții cu boală, indiferent de apartenența la grupul cu forme ereditare sau sporadice.

• Scăderea expresiei NCSTN era prezentă în special în fibroblaste, nu doar în keratinocite, celule studiate anterior în mod predominant în hidradenita supurativă.

• Reducerea NCSTN determină fibroblastele să reacționeze exagerat la stimuli inflamatori, precum TNF-alfa, implicat bine cunoscut în hidradenita supurativă, psoriazis și alte boli cutanate inflamatorii.

Pentru a testa ipoteza că substanțele endocrine perturbatoare pot imita această scădere de NCSTN, cercetătorii au investigat prezența metaboliților de bisfenoli (BPA, BPB, BPS) și ftalați (DEHP, MEHP, MEP) în țesutul pacienților cu boală.

Prin tehnici imagistice specializate, ei au demonstrat că:

• în mostrele de piele ale pacienților cu hidradenită supurativă se găseau niveluri crescute de metaboliți ai substanțelor endocrine perturbatoare, comparativ cu persoanele fără boală.

Pentru testarea relației cauzale, cercetătorii au creat un cocktail cu opt dintre cei mai frecvent întâlniți bisfenoli și ftalați și l-au aplicat pe fibroblaste normale.

Rezultatele au arătat că:

• cocktailul a redus nivelurile NCSTN în mod dependent de doză, recreând modificările observate în țesuturile pacienților cu hidradenită supurativă;

• fibroblastele expuse au devenit mult mai reactive la stimuli inflamatori, ceea ce sugerează un posibil rol direct al acestor substanțe în amplificarea procesului inflamator.

În plus, echipa își propune să investigheze de ce metaboliții substanțelor endocrine perturbatoare par să rămână sechestrați în țesuturile persoanelor cu hidradenită supurativă și dacă stimularea expresiei NCSTN ar putea reprezenta o opțiune terapeutică viitoare.

Rezultate

Studiul oferă primele dovezi experimentale că:

• substanțele endocrine perturbatoare, în special bisfenolii și ftalații,

• pot reduce expresia proteinei nicastrin în fibroblaste,

• amplificând astfel răspunsurile inflamatorii implicate în hidradenita supurativă.

Concret, rezultatele principale includ:

• Prezență crescută a metaboliților de bisfenoli și ftalați în pielea pacienților cu hidradenită supurativă, identificată prin metode imagistice.

• Scăderea expresiei NCSTN observată în toate mostrele provenite de la pacienții cu boală.

• Inducerea aceleiași scăderi a NCSTN în fibroblaste sănătoase expuse la cocktailul de substanțe endocrine perturbatoare.

• Demonstrarea rolului fibroblastelor ca actori majori în inflamația caracteristică bolii, nu doar a keratinocitelor.

• Corelarea modificărilor de NCSTN cu intensificarea inflamației, în special prin sensibilizarea la TNF-alfa.

Aceste rezultate indică faptul că expunerea alimentară și ambientală la substanțe endocrine perturbatoare poate contribui la patogeneza sau agravarea simptomelor în unele cazuri de hidradenită supurativă. De asemenea, sugerează noi direcții terapeutice, precum:

• reducerea expunerii la substanțe endocrine perturbatoare,

• investigarea strategiilor de creștere a expresiei NCSTN,

• și reevaluarea rolului fibroblastelor în designul viitoarelor terapii.