Suflul sistolic

În cadrul acestui articol vom aborda suflul sistolic, prezentând care sunt principalele cauze ale apariției suflului sistolic, care sunt caracteristicile clinice utile pentru deosebirea unui suflu sistolic fiziologic de cel patologic, cum poate fi diagnosticat și cum poate fi tratat suflul sistolic.
Din punct de vedere structural, cordul este alcătuit din patru camere: două atrii și două ventricule. Prin intermediul unui sistem venos care se deschide la nivelul atriilor, sângele este adus la nivelul cordului, traversează atriile și ventriculele și este evacuat de la acest nivel printr-un sistem arterial, care asigură transportul sângelui la nivelul țesuturilor și la nivelul plămânilor.

Astfel, circulația sangvină desfășurată la nivelul cordului este unidirecțională (sistem venos → atrii → ventricule → sistem arterial).

Datorită activității cardiace și circulației sangvine desfășurate la acest nivel, la auscultația cordului cu stetoscopul medical pot fi decelate, în condiții fiziolofice, două zgomote cardiace: zgomotul 1 și zgomotul 2. În intervalul dintre cele două zgomote cardiace apar două pauze: sistola, care este scurtă și este reprezentată de contracția mușchiului cardiac și diastola, o pauză mai lungă, reprezentată de relaxarea mușchiului cardiac.

Pe lângă cele două zgomote cardiace descrise anterior, apărute în mod fiziologic, mai pot fi descrise și alte zgomote denumite „sufluri cardiace”, datorate datorate unor turbulențe care apar la nivelul circulației sangvine a cordului.

Aceste sufluri cardiace pot fi datorate unor tulburări funcționale a cordului, unor alterări strucutrale a cordului sau atât unor tulburări funcționale, cât și structurale ale cordului.

Suflul sistolic la copii

În practica pediatrică și nu numai, când vine vorba de examinarea clinică a cordului, se vorbește deseori despre apariția suflului sistolic. Suflul sistolic este acel suflu cardiac apărut în momentl contracției mușchiului cardiac. Deși nu întotdeauna suflu sistolic anunță prezența unei afecțiuni cardiace în rândul celor mici, el reprezintă deseori un adevărat motiv de îngrijorare pentru mame. [1], [2]

De ce apare suflul sistolic

Suflul sistolic poate fi datorat unor tulburări funcționale apărte la nivelul cordului, unor alterări structurale cardiace sau atât unor tulburări funcționale, cât și structurale ale cordului.

Tulburările funcționale ale cordului care duc la apariția suflului sistolic sunt reprezentate de anumite cauze extracardiace care duc la creșterea vitezei fluxului sangvin la nivel cardiac. Aceste cauze extracardiace pot fi reprezentate de următoarele condiții fiziologice sau patologice:

• Sarcina
• Activitățile fizice intense
• Febra
• Consumul excesiv de alcool
• Consumul de droguri
• Administrarea anumitor medicamente sau suplimente alimentare
• Fumatul excesiv
• Anemia
• Hipertiroidismul sau alte afecțiuni tiroidiene
• Stările carențiale
• Intoxicațiile
• Bolile infecțioase
• Apneea în somn obstructivă
• Tulburările hidro-electroliitce
• Tulburările funcționale ale sistemului nervos central, etc.

Alterările structurale ale cordului care pot determina apariția sufllui sistolic, atât la copii, cât și la adulți, sunt reprezentate de apariția unor afecțiuni ale sistemului valvular, congenitale (reprezentate de malformațile cardiace congenitale) sau dobândite (precum infarctul miocardic, bolile inflamatorii cardiace, cardiomiopatiile, etc.).

Malformațile cardiace congenitale care pot duce la apariția suflului sistolic sunt:

• Canalul arterial permeabil
• Defectul septal ventricular
• Defectul septal atrial
• Canalul atrioventricular comun complet
• Canalul atrioventricular comun parțial
• Tetralogia Fallot
• Atrezia pulmonară cu defect septal ventricular
• Atrezia pulmonară cu sept intact
• Boala Ebstein
• Atrezia tricuspidiană
• Coarctația de aortă
• Arcul aortic întrerupt
• Stenoza valvulară pulmonară
• Stenoza valvulară mitrală
• Stenozele aortice
• Transpoziția de vase mari
• Ventriculul unic
• Trunchiul arterial comun
• Drenajul venos pulmonar aberant total
• Drenajul venos pulmonar aberant parțial.

Suflul sistolic de cauză mixtă, structurală și funcțională, se datorează dilatării aparatului valvular sau a cavităților cardiace, în contextul anumitor afecțiuni ale cordului, precum hipertensiunea arterială, insuficiența cardiacă, etc. [3], [4], [5]

Caracteristici clinice ale suflului sistolic

În literatura de specialitate au fost descrise anumite caracteristici clinice utile pentru diferențierea unui suflu sistolic fiziologic, determinat de anumite tulburări funcționale ale cordului, de suflurile sistolice patologice, apărute în cadrul diferitelor afecțiuni structurale cardiace.

Suflu sistolic fiziologic

Principalele caracteristici clinice ale suflurilor sistolice fiziologice, funcționale, sunt reprezentate de următoarele aspecte decelate la examinarea clinică a cordului:

• Prezintă frecvență mai crescută la copii
• Sunt inconstante
• Prezintă intensitate redusă
• Pot fi decelate la auscultația cordului în doar în decubit dorsal, nu în ortostatism sau în poziție șezândă
• Pot fi decelat la auscultația cordului, în mai multe regiuni cardiace
• Sunt frecvent asociate efortului fizic, apariției febrei sau stărilor de anxietate.

Conform datelor din literatura de specialitate, aceste sufluri sistolice sunt fiziologice și nu necesită investigații cardiace suplimentare sau tratament.

Suflu sistolic patologic

Caracteristicile clinice specifice suflurilor sistolice patologice, apărute în contextul unor afecțiuni cardiace structurale, sunt reprezentate de următoarele aspecte:

• Apar pe toată durata contracției mușchiului cardiac
• Prezintă caracter rugos
• Sunt, de regulă, însoțite de freamătul cardiac, zgomot cardiac perceput atunci când sângele sub presiune este împins printr-un orificiu cardiac strâmtat și asemănăt sunetului produs de către torsul unei pisici
• Prezintă intensități crescute
• Zgomotele cardiace 1 și 2 sunt modificate
• Sunt asociate anumitor simptome specifice afectării sistemului cardiovascular, precum durere precordială (angină pectorală), tahicardie, palpitații, bătăi cardiac neregulate, amețeli, dispnee, ortopnee, respirație scurtă, transpirații, cianoza extremităților, etc.

Suflurile sistolice patologice apar în contextul următoarelor afecțiuni cardiace structurale: stenoza sau insuficiența mitrală, stenoza sau insuficiența tricuspidiană, stenoza sau insuficiența pulmonară, tetralogia Fallot, cardiomiopatii, boli inflamatorii cardiace, etc. [1], [2], [3], [4], [5]

Diagnosticarea suflurilor sistolice

Pentru a afla cu exactitate dacă suflul sistolic apărut este de natură fiziologică sau patologică, se recomandă consultul medical cardiologic. În cadrul acestui consult medical, medicul cardiolog va realiza o anamneză amănunțită și va efectua examenul clinic al cordului.

Anamneza trebuie să cuprindă informații privitoare la simptomele acuzate de către bolnav, alte afecțiuni prezente în istoricul personal sau în istoricul familial al acestuia, condiții de viață și de muncă ale bolnavului, dacă acesta fumează sau consumă alcool, alte obiceiuri vicioase ale acestuia și medicamente administrate.

Examinarea clinică a cordului prespune măsurarea frecvenței cardiace și a tensiunii arteriale, evaluarea dimensiunilor cordului și auscultația cordului și a vaselor de sânge. În cadrul acestei examinări clinice, medicul cardiolog poate decela prezența anumitor semne clinice specifice anumitor afecțiuni cardiace, precum bătăi cardiace neregulate, tensiune arterială mărită, prezența anumitor sufluri cardiace patologice, prezența hepatomegaliei, a turgescenței jugulare, a extremităților cianotice, a edemelor periferice, etc.

În acest context, se recomandă efectuarea unor investigații paraclinice cardiace, care permit examinarea suplimentară a cordului, pentru identificarea cu exactitate a afecțiunii cardiace prezente. Printre investigațiile paraclinice recomandate amintim electrocardiograma, ecocardiografia, ecocardiografia Dopplercatetetrismul cardiac, testul de efort ECG, monitorizarea Holter ECG, măsurarea rigidității arteriale, rezonanța magnetică cardiovasculară și rezonanța magnetică cardiovasculară de stres.

În cazul în care la examinarea clinică a cordului medicul nu a decelat prezența anumitor aspecte patologice, iar medicul a constatat că suflul sistolic prezent prezintă caracter fiziologic, nu este necesară efectuarea investigațiilor paraclinice amintite anterior. [3], [4], [5]

Tratament în suflul sistolic

În cazul suflului sistolic apărut pe fondul unor malformații cardiace congenitale, tratamentul este chirurgical și constă în corectarea acestor afecțiuni. În cazul suflului sistolic apărut pe fondul unor afecțiuni cardiace dobândite pe parcursul vieții, tratamentul este în formele inițiale medicamentos, iar în caz de agravare a bolii sau în cazul lipsei de răspuns la medicamentele specifice administrate, se recomandă tratamentul chirurgical.

În cazul bolnavilor diagnosticați cu suflu sistolic secundar diferitelor tipuri de valvulopatii, la fiecare manevră chirurgicală invazivă efectuată (precum efectuarea unei intervenții la nivelul cordului, cateterisme cardiace și alte tipuri de intervenții chirurgicale, precum cele stomatologice, etc.), se recomandă administrarea terapiei cu antibiotice pentru a perioadă scurtă de timp, pentru a preveni apariția infecțiilor valvulare. [3], [4], [5]