Tipuri de testări pentru coronavirus (teste COVID-19)

În prezent, există două metode de testare a coronavirusului:

• 1. Detectarea virusului (test rRT-PCR)
• 2. Detectarea anticorpilor virali (teste serologice)

1. Detectarea virusului (rRT-PCR)

Testul rRT-PCR (real-time reverse transcription polymerase chain reaction) pentru COVID-19 este un test care utilizează reacția de polimerizare în lanț în timp real a revers transcriptazei. El detectează acidul nucleic (ARN) al coronavirusului SARS-CoV-2 din probe recoltate de la nivelul tractului respirator superior sau inferior (nazofaringe sau orofaringe, spută, aspirat din tractul respirator inferior, lavaj bronhoalveolar) provenite de la bolnavi suspecți de COVID-19. (1)

Testul rRT-PCR pentru noul coronavirus este metoda principala de diagnostic (gold standard) a infecției cu SARS-CoV-2, fiind dezvoltat și distribuit pentru prima oară în ianuarie 2020 de OMS (Organizația Mondială a Sănătății). Rezultatul testului este gata în aproximativ 4-6 ore dar, datorită transportului probelor, timpul până la aflarea diagnosticului se prelungește până la cel puțin 24 de ore. (2)

CDC (Centrul pentru Prevenirea si Controlul Bolilor) recomandă pentru testul diagnostic inițial recoltarea și testarea de probe de la nivelul nazofaringelui. Colectarea de la nivel orofaringian nu are o importanță la fel de mare dar, dacă este efectuată, se recomandă combinarea în același tub a probei din tractul orofaringian cu cea din tractul nazofariangian. Proba orofaringiană individuală este acceptată doar dacă cea nazofaringiană nu se poate recolta. La pacienții care prezintă tuse productivă cu expectorație se poate lua probă de spută. Stimularea secreția de spută nu este recomandată. Probele trebuie recoltate cât curând posibil de la momentul identificării unui caz suspect, indiferent de intervalul de timp de la debutul simptomatologiei. (3)

ARN-ul coronavirusului poate fi detectat doar în faza acute a infecției. Un rezultat pozitiv la testul rRT-PCR semnifică prezența de ARN al SARS-CoV-2. Totuși, trebuie menționat că un rezultat pozitiv nu exclude o infecție bacteriană sau o co-infecție cu alte virusuri. Astfel, agentul care este identificat ar putea să nu fie principala cauză a bolii și din acest motiv, pentru determinarea statusului infecțios al bolnavului este necesară corelarea cu starea clinică, istoricul pacientului și alte date de diagnostic. (1)

Un rezultat negativ nu exclude infecția cu SARS-CoV-2 și prin urmare, nu ar trebui să reprezinte unicul criteriu care să ghideze strategia terapeutică. Un rezultat negativ ar trebui pus în context alături de starea clinică a pacientului, istoricul bolnavului și informații epidemiologice. (1)

Testul negativ arată că, cel mai probabil, la momentul recoltării probelor:

• 1. persoana nu este infectată (dar se poate infecta iar testul poate deveni pozitiv în acest caz)
• 2. persoana este într-o faza timpurie a infecției (iar testul se poate pozitiva după câteva zile) (4)

Testul rRT-PCR se bazează pe tehnologia de amplificare a acidului nucleic și conține:

• 3 primeri și seturi de probe pentru a identifica 3 regiuni de la nivelul genei care codifică nucleocapsida (N) de SARS-CoV-2
• un primer și un set de probă pentru a detecta ribonucleaza P umană (RP) (1)

Metodă:

după ce materialul recoltat ajunge la laborator, cercetătorii extrag acidul nucleic (ARN-ul), care conține genomul viral. Apoi amplifică anumite regiuni ale genomului, utilizând o tehnică denumită reacția de polimerizare în lanț a revers transcriptazei. În urma acestui procedeu rezultă o probă pe care oamenii de știință o pot compara cu noul coronavirus. SARS-CoV-2 are aproximativ 30.000 de nucleotide, care reprezintă „cărămizile” ce alcătuiesc ARN-ul și ADN-ul. Testul PCR caută doar 100 de nucleotide care sunt specifice SARS-CoV-2 și care includ 2 gene din genomul noului coronavirus. Testul este considerat pozitiv dacă identifică ambele gene și negativ dacă nu găsește niciuna dintre gene. (5)

La momentul de față, FDA (The Food and Drug Administration - Administrația Medicamentelor și Alimentelor) din America a aprobat primul test de diagnostic rapid al coronavirusului, care poate identifica virusul în aproximativ 45 de minute. Testul, care a fost dezvoltat de Cepheid, o companie din California, ar fi gata pentru distribuire la sfârșitul lunii martie. Metoda constă în recoltarea unei probe de la nivel nasofaringian cu un tampon, urmată de transferul probei într-un cartuș special, care conține deja agenți ce pot identifica SARS-CoV-2. Apoi cartușul este plasat în sistemul GeneXpert, oferind rezultatul. Testul nu va fi comercializat pentru a fi utilizat acasă, ci doar în spitale, centre de îngrijiri urgențe sau la camera de gardă. El va ajuta la luarea mai rapidă a unor decizii cu privire la izolarea pacienților suspecți de COVID-19, precum și la utilizarea resurselor din unitățile sanitare. (6, 7)

2. Detectarea anticorpilor virali (teste serologice)

La momentul actual, testele serologice sunt în lucru de către CDC, rolul lor fiind de identificare a populației expuse la SARS-CoV-2, chiar dacă individul a prezentat sau nu simptomatologie. Acestea caută anticorpii din sânge (IgM și IgG) care au apărut ca urmare a expunerii la noul coronavirus. Prezența anticorpilor stabilește dacă persoana a dezvoltat un răspuns imun la infecția cu SARS-CoV-2. Testele serologice se efectuează la cel puțin 21 de zile de la debutul simptomatologiei. Dezvoltarea lor a început pe data de 9 martie 2020, așteptându-se că până pe 30 martie 2020 să fie disponibile în America. Testele serologice ar trebui să ofere un rezultat în aproximativ 15 minute, prin detectarea IgM și IgG. (8, 9)