Traiectorii de sănătate mintală la supraviețuitorii cancerului din adolescență și vârsta adultă tânără

Adolescenții și tinerii adulți (15–39 ani) reprezintă o categorie distinctă de pacienți oncologici, confruntați cu provocări specifice perioadei de tranziție în viață: dezvoltarea identității, formarea relațiilor, educația și lansarea profesională. Diagnosticul de cancer în această etapă influențează profund aceste traiectorii, generând complicații suplimentare precum infertilitatea, toxicitatea cardiovasculară și stresul financiar, alături de riscurile comune tuturor supraviețuitorilor oncologici. În acest context, nu este surprinzător că tulburările psihice, în special depresia și anxietatea, sunt raportate la o frecvență mult mai mare în rândul supraviețuitorilor de cancer din această categorie de vârstă, față de populația generală.
Cu toate acestea, puține studii au investigat cum evoluează starea mintală a acestor persoane pe măsură ce îmbătrânesc. Date recente arată că peste 2,1 milioane de adulți de vârstă mijlocie și vârstnici din SUA sunt supraviețuitori ai unui cancer diagnosticat în adolescență sau la vârsta adultă tânără - un număr de trei ori mai mare decât estimările anterioare. În acest context, înțelegerea evoluției pe termen lung a sănătății mintale a acestei populații devine o prioritate de sănătate publică.

Despre studiu

Setul de date și populația analizată

Studiul publicat în JAMA Network Open a folosit date din Health and Retirement Study (HRS), o cohortă longitudinală și reprezentativă la nivel național, care include adulți americani peste 50 de ani și partenerii lor de gospodărie. Au fost analizate 15 valuri de date colectate între 1992 și 2020. Din cei 42.405 participanți, 374 erau supraviețuitori ai cancerului diagnosticat între 15–39 ani (AYA), 5.045 erau supraviețuitori ai cancerului diagnosticat la ≥40 ani și 34.249 nu avuseseră niciodată cancer.

Măsurători și rezultate urmărite

Studiul a evaluat trei indicatori principali ai sănătății mintale:

• Istoric de diagnostic medical de tulburări emoționale sau psihice
• Utilizarea regulată a medicației pentru depresie sau anxietate
• Diagnosticul de episod depresiv major conform CIDI-SF

Pentru analiza longitudinală, au fost utilizate scorurile de depresie (CES-D) și simptomele de anxietate din chestionarele HRS, măsurate în mai multe valuri de colectare.

Analiză statistică

Analizele au inclus modele de regresie logistică pentru estimări transversale și modele de creștere cu efecte mixte pentru traiectoriile simptomatologiei în timp. Modelele au fost ajustate pentru vârstă, gen, rasă, anul interviului și timpul de la diagnostic. Semnificația statistică a fost definită prin p<0,05.

Rezultate

Prevalența tulburărilor psihice

Supraviețuitorii de cancer AYA au raportat, în mod constant, cea mai mare prevalență a problemelor psihice:

• Până la 37,8% au declarat că li s-a spus că suferă de tulburări psihice (vs. 21,1% în cohorta cancerului adult și 22,5% în populația generală).
• Până la 33,8% au declarat că iau medicamente pentru depresie/anxietate (vs. 21,3% în cohorta cancerului adult și 19,4% fără cancer).
• Între 13,1% și 20,9% au îndeplinit criteriile pentru episod depresiv major în ultimul an, valori semnificativ mai mari decât în celelalte grupuri (sub 8,5%).

Traiectoriile de depresie și anxietate în timp

Modelul longitudinal a identificat o traiectorie în formă de U a scorurilor CES-D pentru toate cele trei grupuri, cu scăderi ale simptomelor în perioada de vârstă mijlocie și creșteri ulterioare la vârste avansate. Totuși, supraviețuitorii de cancer AYA au avut scoruri CES-D constant mai mari pe întreaga durată a vieții comparativ cu ceilalți.

Pentru anxietate, traiectoria a fost similară în populația generală și la supraviețuitorii de cancer adult (în formă de U), dar la supraviețuitorii de cancer AYA, anxietatea a prezentat un platou în timp, sugerând o eventuală adaptare sau supraviețuire selectivă (cei cu sănătate mintală mai bună au trăit mai mult).

Interpretare

Acest studiu evidențiază, pentru prima dată la nivel național, impactul de durată al cancerului diagnosticat în perioada adolescenței sau a vârstei adulte tinere asupra sănătății mintale, care persistă și se manifestă mai intens decât la supraviețuitorii de cancer adult sau la cei fără istoric oncologic.

Rezultatele confirmă prevalența ridicată a depresiei și anxietății documentate anterior în faza acută a bolii, dar adaugă o dimensiune longitudinală critică: problemele persistă chiar și la zeci de ani după tratament. Femeile au prezentat rate mai mari de depresie și anxietate, posibil corelate cu formele de cancer tipice vârstei AYA, cum este cancerul de sân.

Ipoteze explicative

• Impactul traumei timpurii: Diagnosticul de cancer într-o etapă definitorie a vieții poate afecta permanent mecanismele de reglare emoțională și percepția asupra viitorului.
• Consecințele fizice și sociale: Infertilitatea, dificultățile financiare și reinserția socială pot amplifica stresul post-terapeutic.
• Supraviețuire selectivă: La vârste avansate, cohorta AYA poate fi formată preponderent din persoane mai reziliente, ceea ce explică scăderea simptomelor de anxietate.

Limitări

Studiul se bazează pe date auto-raportate, existând riscul de bias de memorie. Informațiile despre tipul exact de cancer, tratamente sau recidive nu au fost disponibile. De asemenea, peste 2.000 de participanți au fost excluși din cauza datelor incomplete privind vârsta la diagnostic, deși analiza a fost ajustată pentru a menține reprezentativitatea eșantionului.

Concluzii

Acest studiu demonstrează în mod clar că supraviețuitorii de cancer AYA constituie o categorie vulnerabilă din punct de vedere al sănătății mintale, cu rate persistent ridicate de depresie și anxietate la vârsta mijlocie și senectute. Modelul în formă de U al depresiei confirmă nevoia de monitorizare pe termen lung, iar scăderea anxietății la vârste avansate sugerează posibile mecanisme de adaptare.

Pe măsură ce această populație continuă să crească datorită progreselor terapeutice, este esențial să fie dezvoltate intervenții personalizate pentru sprijin psiho-emoțional, cu accent pe prevenție, suport continuu și integrare în viața socio-profesională. Supraviețuirea în cancerul AYA nu trebuie să fie privită doar din perspectiva longevității, ci și din cea a calității vieții mintale de-a lungul întregii vieți.