Transaminazele mărite: ce pot semnala?

Transaminazele sunt enzime prezente preponderent în celulele hepatice și în mușchii scheletici, cu un rol fundamental în sinteza proteinelor și în conversia aminoacizilor. Creșterea nivelului transaminazelor în sânge este adesea asociată cu disfuncții hepatice sau cu leziuni musculare semnificative, fiind însoțită în general și de alte simptome. Deși constituie un motiv de îngrijorare, transaminazele mărite nu indică întotdeauna o problemă gravă de sănătate. Cu toate acestea, se recomandă efectuarea unui control medical amănunțit în cazul în care analizele sanguine indică o creștere a valorilor transaminazelor, pentru excluderea oricăror condiții grave de sănătate.

Care sunt valorile optime ale transaminazelor?

Valorile normale ale transaminazelor pot varia în funcție de laborator și de metoda utilizată pentru testare. În general, valorile normale pentru transaminazele serice (AST - aspartat aminotransferaza și ALT - alanin aminotransferaza) sunt situate în intervalul:

• AST: 10-40 unități internaționale pe litru (UI/L)
• ALT: 7-56 UI/L

Valorile sunt în general mai ridicate în rândul bărbaților, datorită diferențelor hormonale și a masei musculare mai mare. De asemenea, nivelurile AST și ALT pot fi mai mari în rândul persoanelor vârstnice, din cauza schimbărilor structurale și funcționale ale ficatului asociate îmbătrânirii.

Cauze comune ale creșterii transaminazelor

Transaminazele mărite indică în majoritatea cazurilor o problemă la nivelul ficatului. Infecțiile hepatice, împreună cu bolile hepatice inflamatorii sau boala ficatului gras, pot determina modificări ale nivelului transaminazelor. În general, o creștere de 2-3 ori a valorilor peste limita superioară normală a laboratorului poate sugera o inflamație sau leziune hepatică. În cazul infecțiilor acute cu un virus hepatic, valorile transaminazelor cresc în mod semnificativ, uneori fiind de 10 până la 100 dori mai mari decât cele normale.

Transaminazele mărite pot fi cauzate și de alte condiții, cum ar fi bolile cardiovasculare sau leziunile musculare. Antrenamentul de forță și efortul fizic intens pe o perioadă prelungită de timp se asociază cu o creștere a nivelurilor de transaminaze. Alergătorii de maraton prezintă riscuri majore de rabdomioliză, o condiție caracterizată prin dezintegrarea celulelor musculare, care poate crește semnificativ nivelurile transaminazelor. Imobilitatea pentru o perioadă prelungită, infecțiile, cât și bolile cronice renale sau afecțiunile musculare inflamatorii sunt alte cauze potențiale ale rabdomiolizei.

Fluctuațiile bruște ale nivelului transaminazelor (creșteri însoțite de scăderi semnificative ale nivelului lor) pot indica o afecțiune biliară extrahepatică. În cazuri foarte rare, creșterea transaminazelor este determinată de leucemia acută limfoblastică progresivă. Se acceptă că o creștere a transaminazelor de 1-2 ori peste limita superioară normală poate fi atribuită exercițiilor sau unor medicamente, precum cele pentru scăderea colesterolului. Dincolo de acest nivel, ar trebui să existe îngrijorare cu privire la o condiție hepatică clinic semnificativă.

Simptome asociate cu creșterea transaminazelor

În funcție de cauza specifică care a determinat creșterea nivelului transaminazelor, pot să apară o serie de simptome asociate. În cazul bolilor hepatice, pe lângă modificările nivelurilor ALT și AST, pot să apară:

• oboseală și slăbiciune generală;
• durere sau disconfort în zona abdomenului, în special în partea superioară dreaptă;
• icter (caracterizat prin colorarea galbenă a pielii și al sclerei, stratul exterior dur al globului ocular);
• mâncărimi ale pielii;
• senzație de greață, însoțită uneori de vomă;
• tulburări cognitive, confuzie și alte modificări ale stării mentale (apare doar în cazul bolilor hepatice avansate);
• modificări ale culorii urinei și fecalelor;
• sângerări ușoare;
• umflături la nivelul abdomenului (ascită) sau al picioarelor.

În cazul în care creșterea transaminazelor este cauzată de rabdomioliza, pacienții pot acuza:

• dureri musculare intense (durerea poate afecta mai ales zonele care au fost supuse efortului fizic intens);
• umflături musculare, sensibilitate la atingere și o senzație generală de disconfort;
• mioglobinurie sau urina închisă la culoare (din cauza eliberării mioglobinei în sânge din celulele musculare deteriorate, urina poate căpăta o culoare închisă, variind de la roșu la maro);
• slăbiciune generală și o senzație de oboseală extremă.

Există situații în care nivelul transaminazelor poate fi crescut pe perioade lungi de timp, fără ca persoana afectată să fie conștientă și fără să prezinte alte simptomele. În cazul cirozei hepatice, în afara puseelor de activitate, valorile transaminazelor sunt de multe ori unele normale. Tocmai din acest motiv, absența simptomelor asociate nu indică și absența unor posibile probleme de sănătate.

Când e necesară vizita la medic?

Transaminazele mărite nu oferă un diagnostic specific, ci reprezintă doar un semnal de alarmă. Din acest motiv, orice variație semnificativă a nivelurilor transaminazelor ar trebui să fie discutată cu medicul curant. Controlul medical este recomandat pentru a identifica cauza exactă a creșterii transaminazelor și a elabora un plan de tratament adecvat, atunci când este necesar.

Pacienții cu antecedente medicale de boli hepatice, afecțiuni metabolice sau alte condiții care ar putea afecta funcția ficatului sau a mușchilor, cât și cei care prezintă și alte simptome asociate, precum oboseala inexplicabilă, durere abdominală, icter (colorarea galbenă a pielii și a ochilor) sau durere musculară intensă, trebuie să consulte medicul în regim de urgență.

În situația în care nivelurile transaminazelor sunt ridicate din cauza unei boli hepatice, amânarea controlului medical și implicit a tratamentului poate duce la leziuni semnificative ale ficatului, inclusiv la instalarea cirozei hepatice, o afecțiune ireversibilă gravă, cu o rată ridicată de mortalitate.

Diagnostic diferențial: analize necesare suplimentar

În evaluarea unui pacient cu niveluri crescute ale transaminazelor sau în prezența simptomelor asociate, în majoritatea cazurilor este recomandată efectuarea suplimentară a unor examinări imagistice, în general a unei ecografii abdominale. De asemenea, pentru stabilirea cu precizie a diagnosticului, sunt efectuate teste sanguine specifice. De exemplu, un rezultat pozitiv pentru unul dintre markerii virusurilor hepatice poate indica prezența unei infecții virale, care poate contribui la creșterea transaminazelor.

În general, în cazul bolilor hepatice, pacienții prezintă, de asemenea, modificări în parametrii altor teste sanguine relevante, cum ar fi:

• bilirubina (o creștere a bilirubinei în sânge poate indica probleme hepatice, obstrucții în căile biliare sau alte condiții care afectează modul în care ficatul procesează și elimină bilirubina);
• fosfataza alcalină (o creștere poate sugera obstrucții în căile biliare sau afectarea oaselor, în funcție de contextul clinic);
• albumina (o scădere a nivelului de albumină poate reflecta o disfuncție hepatică);
• timpul de protrombina (un timp de protrombină mărit se întâlnește preponderent în bolile hepatice, cât și după politraumatisme sau în urma utilizării prelungite de anticoagulante orale);
• markeri tumorali (doar în cazul în care există suspiciuni de cancer hepatic).

Diagnosticul și interpretarea rezultatelor depind de contextul clinic, simptomele pacientului și rezultatele mai multor analize. Nivelurile crescute ale transaminazelor, chiar și atunci când sunt însoțite de alte modificări biochimice, nu sunt întotdeauna suficiente pentru a pune un diagnostic.

Fiecare analiză de sânge furnizează informații specifice, iar valorile markerilor sanguini pot varia în funcție de tipul și stadiul bolii hepatice. De exemplu, în cazul hepatitei virale, markerii specifici pentru infecțiile hepatice (cum ar fi anticorpii hepatitei sau ARN-ul viral) pot indica prezența virusului, chiar dacă celelalte analize hepatice nu sunt afectate. De asemenea, în cazul bolilor hepatice cronice, modificările anumitor markeri, precum albumina sau timpul de protrombină pot fi semnificative, chiar dacă transaminazele nu sunt la niveluri foarte ridicate.