Substanța de contrast - ce este și ce riscuri implică

©

Autor:

Substanța de contrast - ce este și ce riscuri implică

Conceptul de contrast este fundamentul pe care se sprijină imagistica. Contrastul este pur și simplu capacitatea de a distinge două obiecte.
Substanțele de contrast se utilizează în imagistica medicală pentru o mai bună diferențiere între eventualele structuri patologice și țesuturile anatomic normale, obținându-se o mai bună caracterizare a leziunii în vederea elaborării unui diagnostic.

Substanța de contrast se utilizează în radiologia clasică, ecografie, tomografia computerizată, imagistică prin rezonanță magnetică și angiografie. Calea de administrare poate fi orală sau intravenoasă. [1, 4]


Substanțe de contrast utilizate în examinările ce folosesc radiații X (radiologia convențională, CT)

Acestea au în compoziție elemente chimice ce cresc absorbția de radiații X - bariu sau iod.

Sulfatul de bariu este utilizat pentru examinarea tractului digestiv; acesta se administrează oral sau pe cale rectală (clismă), NU intravenos, deoarece pătrunderea lui în arborele vascular poate produce decesul pacientului. În mod normal acesta nu este absorbit la nivelul tubului digestiv.

Complicații și reacții adverse ale sulfatului de bariu:

  • Cauzarea sau exacerbarea unei constipații;
  • Agravarea inflamației în colita ulcerativă;
  • Peritonită prin perforație;
  • Aspirație pulmonară.


Examinarea cu sulfatul de bariu se mai face rar, în cazuri bine selecționate, preferându-se efectuarea endoscopiei digestive superioare și a colonoscopiei în vederea examinării tractului digestiv. [1, 3, 5]

Substanțele de contrast iodate au o utilizare larg răspândită, fiind utile atât pentru contrastarea lumenelor, cât și a parenchimelor în examinarea CT. Administrarea intravenoasă a substanței de contrast iodate hidrosolubile va determina opacifierea succesivă a vaselor arteriale și venoase, pentru scurt timp contrastul fiind concentrat în țesuturile vascularizate, situație numită iodofilie. Eliminarea contrastului iodat se realizează prin excreție urinară, motiv pentru care utilizarea acestor substanțe este contraindicată la pacienții cu funcția renală alterată.

Reacții adverse iod

Reacțiile adverse induse de agenții de contrast iodați pot fi ușoare, grave și foarte grave:

  • Reacții ușoare: stare de rău, greață, transpirații, tahicardie, rash cutanat, prurit, papule reversibile;
  • Reacții grave: alteratea stării generale, anxietate, vărsături, diaree, hipotensiune arterială, colaps, edem facial sau glotic, spasm bronșic, dificultăți de respirație;
  • Reacții foarte grave: șoc anafilactic, convulsii, comă, stop cardio-respirator. [1, 3, 4]


Notă: Persoanele care iau tratament cu Metformin, un medicament antihiperglicemic oral, trebuie să întrerupă administrarea înaintea oricărui studiu cu contrast intravascular și pentru cel puțin 48 de ore după acesta, pentru că există riscul de afectare a funcției renale. Recomandarea ar fi ca pacienții să întrebe despre riscurile pe care le poate implica medicația cu Metformin și substanțele de contrast intravenoase. [3, 4]

 

Contraindicații absolute ale utilizării de substanțe de contrast iodate:

  • Insuficiență hepato-renală;
  • Intoleranță la iod cunoscută, care are asociat insuficiența renală, insuficiență hepatică, stări septice, urgențe medico-chirurgicale (șoc, arsuri);
  • Stări terminale. [1, 5]

Contraindicații relative:

  • Teren atopic: astm, alergii;
  • Insuficiență renală cu clearence cretininic < 60ml/min, se cere consimțământul medicului nefrolog;
  • Insuficiență cardio-circulatorie;
  • Hipertiroidism, administrarea de iod poate decompensa boala;
  • Pacientele gravide; se poate iradia fătul, însă există situații ce necesită examinarea CT. [1, 5]


Substanțe de contrast utilizate în IRM

Acestea sunt compuși farmaceutici ce au în componența lor ioni metalici paramagnetici, ce amplifică semnalul pe secvențele IRM.

Majoritatea sunt pe bază de Gadoliniu. Se administrează intravenos la nivelul unei vene a mâinii; acestea nu conțin iod, deci reacțiile adverse și alergice apar rar. Cu toate acestea, la pacienții cu funcție renală alterată administrarea acestor substanțe este contraindicată datorită nefrotoxicității și toxicității sistemice potențiale (fibroza sistemică nefrogenă).

Notă: Pentru femeile ce alăptează: acestea pot extrage și economisi laptele matern înainte de studiu și pot relua alăptarea după 24-48 de ore după injectarea substanței de contrast pe bază de gadoliniu.

Reacții adverse la substanțele de contrast cu gadoliniu:

  • Cardiovascular: hipotensiune arterială, hipertensiune arterială, tahicardie, migrenă, sincopă, vasodilatație, paloare;
  • Gastrointestinal: disconfort abdominal, dureri de dinți, hipersalivație, vărsături, diaree;
  • Sistem nervos: agitație, anxietate, sete, somnolență, diplopie, pierderea cunoștinței, convulsii, parestezii;
  • Respirator: iritația gâtului, rinită, strănut;
  • Altlele: conjunctivită, anomalie de gust, gură uscată, lacrimare, iritație oculară. [1, 2, 4]


Agenți de contrast utilizați în ultrasonografie

Aceștia au în compoziția lor microbule gazoase stabilizate de un înveliș lipidic, proteic sau polizaharidic, rolul lor este de a crește intensitatea ecourilor provenite de la fluxul sangvin. Se administrează intravenos și nu sunt nefrotoxice sau tireotoxice, rata efectelor adverse este mult mai scăzută în comparație cu alți agenți de contrast; cu toate acestea, administrarea lor este contraindicată la femeile însărcinate. [1, 4]


Nefropatia indusă de agenții de contrast

Este o creștere a nivelului de creatinină serică mai mult de 50% față de nivelul inițial la 1-3 zile de la injectarea agentului de contrast. Se consideră că mecanismul acestui tip de nefropatie constă dintr-o combinație de mai mulți factori: modificări hemodinamice preexistente, vasoconstricție renală și toxicitatea celulară directă a agentului de contrast. La risc de a dezvolta această complicație sunt pacienții cu următoarele patologii:

  • Insuficiență renală;
  • Nefropatie diabetică;
  • Insuficiență cardiacă congestivă clasa AHA 4;
  • Deshidratare;
  • Hiperuricemie;
  • Utilizarea de medicamente nefrotoxice, precum AINS, antibiotice aminoglicozidice.


O măsură de prevenție pentru apariția nefropatiei o reprezintă hidratarea. [3, 5]

Fibroza sistemică nefrogenă

Fibroza sistemică nefrogenă este un sindrom manifestat prin fibroza pielii, articulațiilor, ochilor și organelor interne. Este o complicație rară a pacienților cu aecțiuni renale care se expun la substanțe de contrast cu gadoliniu. [1, 3]


Abordarea pacientului înaintea unei investigații imagistice cu agenți de contrast

Înaintea investigației trebuie obținut un istoric medical al pacientului care să includă următoarele informații:

  • Antecedente de alergii, astm, diabet zaharat, insuficiență renală, afecțiuni cardiace;
  • Medicamentele utilizate în prezent sau recent;
  • Posibilitatea de sarcină;
  • Administrarea anterioară de agenți de contrast, dacă a existat vreo reacție la acesta și natura reacției;
  • Determinarea nivelului de creatinină serică. [5]


Profilaxia reacțiilor adverse la substanțe de contrast

În cazul pacienților claustrofobi sau anxioși este utilă administrarea de sedative în seara anterioară examinării.

Pacienților cu teren alergic sau cei cunoscuți cu intoleranță la preparatele ce conțin iod li se administrează preparate cortizonice oral sau intravenos cu câteva ore anterior examinării și un antihistaminic cu o oră înainte de examinare. [1, 5]


Considerații de abordare în cazul apariției reacțiilor adverse

  • Cele mai multe reacții adverse severe apar în primele 20 de minute de la administrare, motiv pentru care orice pacient trebuie monitorizat pentru cel puțin 20 de minute după administrarea agentului de contrast.
  • Încăperile în care se administrează substanțe de contrast sunt aprovizionate cu echipament și medicamente necesare pentru intervenția în cazul apariției complicațiilor.
  • În tratamentul reacțiilor adverse se întrerupe imediat administrarea agentului de contrast, trebuie monitorizat pulsul, tensiunea arterială și saturația de oxigen.
  • Reacțiile adverse ușoare sunt autolimitate și nu necesită tratament, doar monitorizare atentă până când simptomele dispar.
  • Reacțiile adverse grave se tratează corespunzător, în funcție de natura lor. [5]


Concluzii

Substanțele de contrast utilizate în examinările imagistice au un rol important pentru stabilirea diagnosticului, deși listele cu riscurile ce le implică administrarea lor par a fi lungi, acestea apar destul de rar și la persoanele ce prezintă comorbidități. Medicul radiolog ia decizia administrării, iar după caz, împreună cu alte consulturi de specialitate.


Data actualizare: 15-09-2022 | creare: 15-09-2022 | Vizite: 3533
Bibliografie
1. Prof. Dr. Sorin M. Dudea, L. Popa. Radiologie, vol. 1. Cluj-Napoca: Editura Medicală Universitară „Iuliu Hațieganu”, 2017. Capitolul 4, Substanțele de contrast; p.26-32
2. Michael A. Ibrahim, B. Hazirkarzar, Arthur A. Dublin. Gadolinium Magnetic Resonance Imaging. StatPearls Publishing. 2022 Jan. Link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK482487/
3. Margo O. Kaller, Jason An. Constrast Agent Toxicity. StatPearls Publishing. 2022 Jan. Link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK537159/
4. David C. Rogers, P. Tadi. Intravenous Contrast. StatPearls Publishing. 2022 Jan. Link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK557794/
5. Nasir H Siddiqi. Contrast Medium Reactions. Medscape; 2017 Jul. Link: https://emedicine.medscape.com/article/422855-overview
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  intră pe forum