Tratamentul rupturilor de coafă rotatorie (manșetă rotatorie)

Rupturile de coafă rotatorie reprezintă o cauză frecventă a durerilor de umăr și a disfuncției articulației umărului, afectând o proporție semnificativă din populație, în special persoanele cu vârsta peste 40 de ani. Aceste leziuni pot fi rezultatul unui traumatism acut sau pot apărea treptat, în urma uzurii naturale a tendonului. În ciuda faptului că rupturile de coafă rotatorie pot varia în funcție de severitate, tratamentele non-chirurgicale sunt adesea abordările inițiale recomandate. Cu toate acestea, în cazurile în care aceste tratamente nu sunt eficiente, intervențiile chirurgicale pot fi necesare pentru a restabili funcția umărului și a îmbunătăți calitatea vieții pacientului.
Un studiu recent publicat în New England Journal of Medicine de către profesorul Nitin Jain, M.D., și echipa sa de la Universitatea din Michigan, a detaliat diferitele opțiuni de tratament pentru rupturile de coafă rotatorie, subliniind importanța unei abordări personalizate care să țină cont de severitatea leziunii și de nevoile fiecărui pacient.

Anatomia și funcția coafei rotatorii

Coafa rotatorie este un grup de patru mușchi și tendoane care stabilizează articulația umărului și permit mișcările de rotație ale brațului. Acești mușchi sunt:

• Supraspinatus
• Infraspinatus
• Teres minor
• Subscapularis

Tendințele acestor mușchi sunt susceptibile de a suferi leziuni, în special atunci când articulația umărului este supusă unor mișcări repetate sau încărcături excesive. În cazul rupturilor de coafă rotatorie, funcția acestor mușchi este compromisă, ceea ce poate duce la durere, slăbiciune musculară și dificultăți în mișcarea brațului.

Simptomele rupturii coafei rotatorii

Rupturile de coafă rotatorie pot fi clasificate în două tipuri: traumatisme acute (de obicei, cauzate de accidente sau leziuni severe) și rupturi degenerative, care se dezvoltă treptat, de obicei la persoane în vârstă, în special cele care îndeplinesc activități ce implică ridicarea brațului sau mișcări repetitive.

Printre simptomele comune ale rupturii coafei rotatorii se numără:

• Durerea de umăr, care poate fi persistentă sau intermitentă
• Durere agravată de mișcările deasupra nivelului umărului (de exemplu, ridicarea brațului)
• Slăbiciune musculară în braț sau umăr
• Limitarea mobilității articulației umărului
• Dificultăți în efectuarea activităților de zi cu zi, cum ar fi îmbrăcatul sau ridicarea obiectelor

Tratament non-chirurgical pentru rupturile de coafă rotatorie

În majoritatea cazurilor de rupturi degenerative ale coafei rotatorii, tratamentele non-chirurgicale sunt eficiente pentru ameliorarea simptomelor și îmbunătățirea funcției. Aceste tratamente includ fizioterapia, medicația și intervențiile non-invazive.

1. Fizioterapia și reabilitarea

Fizioterapia este tratamentul cel mai frecvent recomandat pentru rupturile de coafă rotatorie. Un program de fizioterapie bine structurat se concentrează pe întărirea mușchilor rotatori, îmbunătățirea stabilității omoplatului și corectarea posturii. De asemenea, se pune accent pe îmbunătățirea mobilității umărului și creșterea rezistenței la activitățile zilnice.

Studiile arată că mai mult de 80% dintre pacienți obțin o reducere semnificativă a durerii și o îmbunătățire a funcției după 6 luni până la un an de fizioterapie, în special atunci când este urmat un program de exerciții sub supravegherea unui specialist.

2. Medicamentele

Medicamentele antiinflamatorii nesteroidiene (AINS) pot fi prescrise pentru a reduce inflamația și durerea în cazurile acute. De asemenea, medicamentele topice, cum ar fi diclofenacul, pot fi utile pentru ameliorarea durerii la nivel local, având o siguranță mai mare comparativ cu cele orale. Totuși, dovezile privind eficiența acestora în tratamentul rupturilor de coafă rotatorie sunt încă limitate.

În cazurile de durere severă, injecțiile cu glucocorticoizi și un anestezic local pot fi administrate în zona subacromială (pentru a reduce inflamația și a oferi alinare pe termen scurt). Aceste injecții sunt de obicei administrate sub ghidaj ecografic pentru a minimiza riscurile.

3. Terapii adjuvante

Deși terapiile psihosociale, precum tratamentele pentru depresie, pot ajuta în gestionarea durerii musculoscheletale în general, dovezile în sprijinul utilizării acestora în rupturile de coafă rotatorie sunt limitate. De asemenea, tehnicile de terapie manuală și alte proceduri, cum ar fi acupunctura, nu au fost suficient studiate pentru a susține eficiența lor în acest context.

Intervenții chirurgicale pentru rupturile de coafă rotatorie

Chirurgia nu este recomandată inițial, însă poate fi necesară atunci când tratamentele conservatoare nu oferă rezultate satisfăcătoare. Intervențiile chirurgicale sunt indicate în special pacienților cu rupturi mari sau persistente, care nu au răspuns la fizioterapie și medicație.

1. Chirurgia artroscopică

Majoritatea intervențiilor chirurgicale pentru rupturile de coafă rotatorie sunt realizate prin artroscopie. Această tehnică minim invazivă presupune inserarea unor instrumente mici și a unei camere prin incizii mici, permițând chirurgului să vizualizeze și să repare tendonul rupt. Chirurgia artroscopică are un risc redus de complicații și un timp de recuperare mai scurt comparativ cu intervențiile tradiționale.

2. Reabilitarea post-operatorie

Recuperarea după intervențiile chirurgicale variază în funcție de severitatea leziunii și de tipul de intervenție realizată. Reabilitarea este esențială pentru restabilirea mobilității și forței umărului. Un program de reabilitare poate include fizioterapie, exerciții de întindere și consolidare musculară, iar timpul de recuperare poate dura între 6 luni și 1 an, în funcție de complexitatea intervenției.

Concluzie

Tratamentul rupturilor de coafă rotatorie depinde în mare măsură de severitatea leziunii și de nevoile fiecărui pacient. Deși majoritatea pacienților pot beneficia de tratamente non-chirurgicale, unele cazuri necesită intervenții chirurgicale pentru a restabili funcția normală a umărului. Este esențial ca pacienții să discute cu medicul lor despre opțiunile disponibile și să urmeze un plan de tratament personalizat, adaptat nevoilor lor specifice.