Tuberculoza (TBC)
Tuberculoza (TBC) este o boală infecÈ›ioasă produsă în majoritatea cazurilor de Mycobacterium tuberculosis, numit È™i bacilul Koch. Un alt bacil din clasa mycobacteriilor, care poate determina tuberculoză la om, este Mycobacterium bovis. De regulă, infecÈ›ia afectează plămânii, este curabilă È™i poate fi prevenită. [1], [2], [3]
Transmiterea infecÈ›iei se realizează prin intermediul aerului, atunci când o persoană infectată strănută, tuÈ™eÈ™te sau scuipă spre un individ sănătos. Este necesară doar o cantitate mică de germeni È™i de un organism cu un sistem imunitar slăbit pentru ca infecÈ›ia să se poată transmite. În ceea ce priveÈ™te infectarea cu Mycobacterium bovis, acesta se transmite prin intermediul laptelui de vacă nepasteurizat. Chiar È™i aÈ™a, modul de transmitere al infecÈ›iei nu este unul facil. [1], [2], [3]
În 2015, 10,4 milioane de oameni s-au îmbolnăvit de tuberculoză, iar 1,8 milioane au decedat din această cauză. 95% dintre cazurile de decese au fost raportate în zonele cu posibilități economice moderate sau reduse. În rândul copiilor, un milion dintre aceÈ™tia s-au îmbolnăvit de TBC, iar dintre ei 180 000 au decedat. Nu este de exclus nici faptul că reprezintă o cauză importantă de deces în rândul persoanelor bolnave de HIV. O problemă ce trebuie luată în calcul este aceea că 480 000 de oameni au dezvoltat toleranță la medicamentele utilizate pentru tratarea bolii. [1], [4], [5]
În România, în 2014, statisticile indicau o frecvență foarte crescută a cazurilor de tuberculoză, una dintre cele mai mari din Europa. [4]
Persoanele care prezintă un risc crescut de producere a bolii sunt în general cele care se găsesc în perioada activă de muncă. Nu există o pondere în privinÈ›a riscului pentru diversele grupe de vârstă. [1]
Există două forme de manifestare a infecÈ›iei cu bacilul Koch: forma latentă a bolii È™i forma activă. 1/3 din populaÈ›ia lumii suferă de TBC latent, adică indivizii din această categorie sunt infectaÈ›i, însă nu au simptomele caracteristice È™i nici nu pot transmite boala. Aceată realitate se explică prin faptul că sistemul lor imunitar îi protejează de activarea infecÈ›iei. Riscul de activare a germenului este de 20-30% pentru toată viaÈ›a È™i este mai mare la persoanele cu o imunitate compromisă: infecÈ›ia cu virusul HIV, malnutriÈ›ia, diabetul sau fumătorii. Aproximativ 10% dintre pacienÈ›ii cu infecÈ›ie latentă dezvoltă boala în primul sau în al doilea an de la diagnosticare. [1], [2], [5], [6]
Cum acționează boala
De la o persoană infectată, bacilul Koch se transmite unui individ sănătos prin tuse, strănut, scuipat, poate chiar vorbit. În felul acesta, bacteria preluată se cantonează la nivel pulmonar È™i începe să se dezvolte, din cauză că sistemul imunitar nu reuÈ™eÈ™te să lupte cu infecÈ›ia. Debutul poate fi la câteva zile sau săptămâni de la infectare. Mecanismul de acÈ›iune descris este mai frecvent în rândul persoanelor cu un sistem imunitar precar (infecÈ›ia HIV/SIDA, tratament chimiterapic sau copii sub 5 ani). [2]
La indivizii cu un sistem imunitar integru, tuberculoza se poate dezvolta după luni sau ani de la infecÈ›ia iniÈ›ială, factorul generator fiind, de asemenea, scăderea capacității de apărare a organismului. InfecÈ›ia activă presupune multiplicarea È™i atacul bacteriei asupra plămânilor sau a altor părÈ›i ale organismului: ganglioni limfatici, oase, rinichi, creier, măduva spinării, sistem genito-urinar, coloană vertebrală. Totodată, de la nivelul plămânilor bacteria poate migra, prin intermediul sângelui sau al limfei spre diferite părÈ›i ale corpului. [2], [6]
Când trebuie să banuieÈ™ti că ai această afecÈ›iune
Principalii factori de risc în transmiterea infecÈ›iei sunt reprezentaÈ›i de contactul direct È™i prelungit cu o persoană infectată. Această situaÈ›ie este întâlnită frecvent la:- familiile È™i prietenii unor bolnavi cu TBC;
- persoanele care au migrat din zonele unde tuberculoza este o afecțiune endemică;
- persoane din grupuri cu risc major de transmitere a infecției cu bacilul Koch (indivizi fără adăpost, utilizatori de droguri injectabile, infectați HIV);
- personalul din centrele unde se tratează această afecțiune sau unde ajung persoanele infectate care nu știu că suferă de tuberculoză (spitale, sanatorii de specialitate, adăposturi pentru nevoiași, case de ajutor social, centre pentru persoanele infectate cu HIV). [2], [7]
Din categoria celor cu infecție TBC latentă la care boala se poate activa fac parte:
- bebeluÈ™ii sau copii cu vârste mici;
- indivizii cu boli cronice: diabet sau boli renale;
- persoanele diagnosticate cu HIV/SIDA;
- persoanele cu transplant;
- bolanvii de cancer aflați sub tratament cu chimioterapice;
- indivizii care suferă și primesc tratamente specifice pentru boli autoimune: artrită reumatoidă, boala Crohn;
- malnutriție;
- cancere la nivelul capului È™i al gâtului;
- persoanele cu diabet zaharat. [2], [7]
Boala nu se transmite prin:
- strângeri de mână;
- împărÈ›irea hranei sau a băuturilor;
- atingerea lenjeriei de pat sau a colacului de toaletă;
- folosirea aceleași periuțe de dinți;
- sărut. [7]
Contagiozitatea bolii este crescută dacă bacilul Koch se cantonează la nivel pulmonar sau la nivelul laringelui. Riscul de contagiozitate este aproape nul dacă infecÈ›ia apare în alte părÈ›i ale corpului. [6], [7]
Când te duci la medic
Indivizii cu infecÈ›ie latenă pot fi asimptomatici. Însă, reacÈ›ia cutanată la tuberculină È™i testele de sânge pentru detecÈ›ia bacteriei vor fi pozitive. În cazul în care aceÈ™ti indivizi aleg să nu primească tratamentul preventiv adecvat, pot dezvolta forma activă de boală. Cu toate acestea, multe persoane cu infecÈ›ie latentă nu vor dezvolta niciodată boala. [7]
Chiar È™i tuberculoza activă se dezvoltă lent, fapt ce conduce la scurgerea unei perioade mai lungi de persistență a simptomelor până ca boala să devină manifestă. [6]
Simptomele inițiale ale bolii active sunt reprezentate de:
- tuse persistentă (durată mai mare de 3 săptămâni), productivă, uneori hemoragică;
- respiraÈ›ie urât mirositoare pentru o perioadă mai lungă de 3 săptămâni;
- senzație progresivă de sufocare;
- ferbă și frisoane;
- dureri toracice;
- slăbiciune musculară;
- transpirații nocturne;
- pierderea apetitului alimentar;
- scădere ponderală. [1], [2], [6]
Simptomele mai pot include: ganglioni limfatici de dimensiuni crescute, dureri abdominale, durerea È™i imobilizarea articulaÈ›iilor prinse, confuzie, cefalee persistentă, convulsii. De asemenea, în funcÈ›ie de organul interesat, pot fi asociate È™i alte semne È™i simptome ale deteriorării acestuia. [2], [6]
Persoanele care nu È™tiu că suferă de această boală pot răspândi infecÈ›ia la alte 10-15 persoane sănătoase pe parcursul unui an, dacă au contacte apropiate cu aceÈ™tia. Astfel, este necesară o convieÈ›uire de lungă durată cu o persoană infectată È™i cu formă activă de boală pentru a se produce boala. Riscurile cele mai mari de răspândire sunt între membri familiei, prieteni apropiaÈ›i, persoane care lucrează sau locuiesc împreună. Posibilitatea de transmitere a bolii este mai mare în spaÈ›iile închise. [1], [2]
Fără tratamentul adecvat, o proporție mare dintre cei cu forme active de boală vor deceda. Statisticile indică un risc de 45% dintre cei fără HIV și aproape toți care sunt infectați și cu HIV. [1]
La copil, din cauza simptomelor nespecifice È™i a dificultății de diagnosticare a bolii, revelarea acesteia este o procedură dificilă. Riscul cel mai crescut de contactare al bolii este la vârste mai mici de 4 ani. În absenÈ›a tratamentului, debutul bolii este, de regulă, la 2 ani de la primirea diagnosticului. În 20-30% din cazuri, tuberculoza la copil este extrapulmonară. [3]
În privinÈ›a simptomelor tuberculozei pulmonare la copil, acestea sunt: tusea cronică mai mult de 21 de zile, febra, pierderea în greutate sau oprirea creÈ™terii. [3]
La ce medic să te adresezi și la ce să te aștepți
Medicul care se ocupă cu diagnosticul È™i tratarea tuberculozei este medicul pneumolog sau medicul pneumolog pediatru. Acesta va discuta cu pacientul pentru a vedea dacă sunt prezenÈ›i factorii de risc pentru contactarea bacilului Koch. Ulterior, va face o examinare fizică a pacientului È™i va dispune efectuarea anumitor investigaÈ›ii pentru a pune în evidență prezenÈ›a infecÈ›iei. Tot medicul pneumolog va recomanda tratamentul în vederea tratării afecÈ›iunii È™i poate apela la consulturi intedisciplinare în cazul în care pacientul prezintă comorbidități.Cum se pune în general diagnosticul
De-a lungul timpului s-au dezvoltat mai multe tehnici pentru a detecta prezenÈ›a bacilului Koch. Una dintre ele este însămânÈ›area pe medii de cultură a sputei pacientului sau a lavajului bronhoalveolar. Pe lângă faptul că se dezvoltă foarte greu (aproximativ 60 de zile), prin această metodă nu poate fi determinată rezistenÈ›a la medicaÈ›ie. Ulterior, au apărut testele sangvine de detecÈ›ie rapidă a bacteriei, care, în plus, pot detecta sensibilitatea la rifampicină, unul dintre tuberculostaticele de primă linie. Testul pune diagnosticul în două ore È™i evaluează, indirect, răspunsul sistemului imunitar la prezenÈ›a bacilului Koch. Există È™i teste mai costisitoare care diagnostichează formele rezistente la medicaÈ›ie È™i infecÈ›ia asociată cu virusul HIV. InfecÈ›ia este mai dificil de diagnosticat la copii, unde doar testul rapid poate avea veridicitate. [1], [2]. [5]
O procedură care poate indica existenÈ›a infecÈ›iei este reprezentată de intradermoreacÈ›ia la tuberculină (IDR la tuberculină). Aceasta implică efectuarea unei injecÈ›ii subcutanate cu tuberculină. Persoana revine la spital după 48-72 de ore pentru ca specialistul să verifice dacă a apărut o umflătură sau o îngroÈ™are a pielii la locul injectării. Se va face o măsurătoare a ariei respective È™i, în funcÈ›ie de dimensiunile acesteia, se va stabili dacă testul este negativ sau pozitiv. [2], [4], [5]
Radiografia pulmonară, în contextul clinic detaliat în secÈ›iunea precedentă È™i în funcÈ›ie de testele specifice detaliate în aceasta, poate stabili diagnosticul prin afectarea pulmonară caracteristică. Examenul sputei (frotiu, culturi) poate fi de ajutor. [2], [6]
Pentru tuberculoza extrapulmonară se poate recurge la metode diagnostice de tipul: CT, RMN, ecografie, endoscopie, teste de urină, biopsie, puncție lombară. [6]
În cazul persoanele diagnosticate cu TBC latentă, coinfecÈ›ia cu HIV este principalul factor de risc al precipitării activării infecÈ›iei. Astfel, testele de identificare a virusului HIV sunt recomandate în cazul suspiciunii acestui diagnostic. [7]
Ce trebuie să știi despre tratament
Infecția latentă
Pentru a preveni riscul de activare a bolii, la persoanele cu teste diagnostice pozitive pentru contactarea tuberculozei se recomandă mai multe forme de terapie. Dintre acestea merită a fi menționate:
- administrarea de izoniazidă pentru o perioadă de 9 luni: zilnic (în sarcină, la pacienÈ›ii cu infecÈ›ie HIV, copii între 2-11 ani) sau la 2 săptămâni (în sarcină); din cauza efectelor adverse asupra nervilor periferici, se recomandă asocierea de suplimente pe bază de calciu È™i vitamina B6;
- izoniazidă pe o perioadă de 6 luni;
- izoniazidă È™i rifampicină timp de 3 luni, o dată pe săptămână;
- rifampicină, zilnic timp de 4 luni. [7]
Infecția activă
Este foarte important ca persoanele cu această formă de infecție să fie tratate, să finalizeze tratamentul și să ia medicamentele așa cum li s-a prescris. [7]
Tratamentul presupune o cură cuprinsă între 6-12 luni cu tuberculostatice, majoritatea cazurilor fiind curabile dacă medicaÈ›ia este luată corespunzător. IniÈ›ierea terapiei se va începe în spital, sub observaÈ›ie medicală, pentru o perioadă scurtă de timp. Ulterior, continuarea tratamentului se va face de către pacient acasă. La câteva săptămâni de la debutul tratamentului, sub administrarea zilnică corespunzătoare, riscul de transmitere a bacilului Koch va fi din ce în ce mai redus. În egală măsură, după 2 săptămâni de tratament, pacientul va constata o îmbunătățire a stării de sănătate. [1], [2], [7]
Tuberculostaticele de primă linie sunt reprezentate de: izoniazidă, rifampicină, pirazinamidă, etambutol. Acestea se administrează după scheme specifice. Tuberculostaticele de linia a II-a se vor recomanda în cazul tuberculozei rezistente la tratament, iar din această categorie fac parte: amikacina, kanamicina, capreomicina È™i fluoroquinolonele. [6]
Pentru formele de tuberculoză extrapulmonară, tratamentul este, de obicei, acelaÈ™i. O observaÈ›ie trebuie avută în privinÈ›a afectării cerebrale sau a pericardului (foiÈ›a care înveleÈ™te inima): înaintea iniÈ›ierii tratamentului tuberculostatic, se va administra un corticosteroid (prednisolon) pentru câteva săptămâni. [5], [6]
Fiind vorba despre o schemă complexă de asociere a medicaÈ›iei tuberculostatice È™i despre o formă intensivă de tratament, apar efectele adverse ale medicaÈ›iei. La modul general, dintre cele mai comune se pot menÈ›iona: scăderea poftei de mâncare, tulburări digestive (greață, vărsături), icter, febră pentru trei sau mai multe zile, dureri abdominale, furnicături în degete, erupÈ›ii cutanate, dureri articulare, ameÈ›eală, modficări de vedere, tulburări de auz. [2], [6]
Coinfecția HIV și TBC
Regimul de tratament se va recomanda pentru minimum 6 luni È™i presupune administrarea, intensiv, timp de 2 luni, a tuturor celor 4 tuberculostatice de prima linie, iar pentru următoarele 4 luni se va oferi numai izoniazidă È™i rifampicină. În privinÈ›a terapiei antiretrovirale, aceasta trebuie începută chiar de la apariÈ›ia simptomelor de tuberculoză. Rifampicina poate fi înlocuită cu rifabutină la pacineÈ›ii diagnosticaÈ›i cu HIV, pentru că are mai puÈ›ine interacÈ›iuni cu medicaÈ›ie antivirală. [7]
Este important pentru vindecare ca tratamentul să fie menÈ›inut. Oprirea medicaÈ›iei înainte de timpul necesar acÈ›iunii acesteia conduce la creÈ™terea rezistenÈ›ei bacteriei. Este important să se È›ină cont de faptul că medicamentele antituberculoase trebuie administrate zilnic, preferabil la aceeÈ™i oră. De asemenea, este bine ca pacientul să întrebe medicul ce este de făcut dacă a uitat să-È™i ia tratamentul într-o zi. [2], [6]
Dietă și mod de viață
Mod de viață
Obiectivele strategiilor de prevenție a tuberculozei presupun:
- oprirea transmiterii interumane a infecției prin: identificarea persoanelor cu tuberculoză și administrarea corespunzătoare a tratamentului medicamentos;
- oprirea dezvoltării bolii la indivizii cu TBC latentă;
- pasteurizarea laptelui pentru a se evita transmiterea infecției tuberculoase de origine bovină;
- constituirea unor programe naționale de imunizare prin vaccin BCG;
- educația cu privire la riscurile de transmitere a bolii. [3]
Necesitatea prevenÈ›iei domină în rândul persoanelor care se află la risc crescut de producere a bolii. Aceasta presupune:
- administrarea de izoniazidă pentru o perioadă de 6-9 luni;
- vaccinul BCG (bacil Calemtte-Guerin);
- testarea IDR (intradermoreacție) la tuberculină;
- test rapid de sânge (IGRA-IFNγ release assay). [2], [6]
Persoana care se află sub tratament pentru tuberculoză trebuie să se îngrijească de câteva aspecte importante:
- schema de tratament va fi urmărită după cum a fost indicat de medicul curant;
- este important ca persoana să-È™i acopere gura atunci când tuÈ™eÈ™te, strănută, râde È™i, ulterior, È™ervetul va trebui aruncat;
- nu trebuie să iasă în colectivitate până nu primeÈ™te avizul medicului, iar contactul interuman trebuie redus cât mai mult cu putință (astfel, persoana va trebui să doarmă într-o cameră separată);
- încăperea în care stă persoana bolnavă va trebui aerisită în permanență. [2]
În cazul copiilor, prevenÈ›ia bolii se va face prin:
- vaccinarea BCG;
- tratarea adulților cu tuberculoză. [3]
Comunitatea trebuie informată că, de obicei, un copil cu tuberculoză nu va transmite mai departe infecția. [3]
Dieta
La cei diagnosticaÈ›i cu TBC, malnutriÈ›ia este o problemă reală. Deficitul proteic este în detrimentul pacientului, deoarece împiedică abilitățile organismului de a lupta cu infecÈ›ia. În cadrul bolii, sunt frecvent întâlnite deficite de micronutrienÈ›i. Astfel, dieta echilibrată reprezintă un deziderat pentru a furniza corpului substanÈ›ele de care are nevoie pentru a lupta cu infecÈ›ia cu bacilul Koch. Un aspect important legat de dietă este acela că alcoolul ar trebui evitat în cursul tratamentului. [8]
În privinÈ›a dietei, recomandările sunt:
- consumul variat de fructe È™i legume în limita a 2000 de cal pe zi;
- consumul zilnic de cereale integrale;
- consumul zilnic de lactate pasteurizate. [8]
Grăsimile reprezintă aproximativ 20-35% din calorii și ar trebui luate din fructe, legume sau uleiuri: ulei de pește, nuci, uleiuri vegetale. Se poate apela și la forme degresate de produse lactate sau carne. Mai puțin de 10% ar trebui să fie reprezentate de grăsimile saturate și mai puțin de 300 mg/zi de colesterol. [5], [8]
CarbohidraÈ›ii ar trebui obÈ›inuÈ›i din fructe bogate în fibre, legume sau cereale integrale. De asemenea, se pot recomanda È™i băuturile cu un conÈ›inut caloric redus. [8]
Proteinele ar trebui să provină din surse degresate (carne preparată la cuptor, fiartă sau grill). Alimentele preferate pentru a susține necesarul proteic sunt: peștele, fasolea, nucile, semințele. [8]
În privinÈ›a sării, nu ar trebui consumate mai mult de 2 g/zi (aproximativ 1 linguriță de sare). La polul opus, consumul de alimente bogate în potasiu este indicat, atât timp cât nu există contraindicaÈ›ii (spre exemplu, insuficienÈ›a renală cronică). [8]
Concluzii – de reÈ›inut
- Tuberculoza este o boală infecțioasă produsă, de regulă, de Mycobacterium tuberculosis (bacilul Koch).
- În țările în curs de dezvoltare, printre care È™i România, reprezintă o problemă importantă de sănătate publică.
- Bacteria se transmite de la un bolnav infectat pe cale aeriană, prin tuse È™i strănut, iar contagiozitatea cea mai mare apare în cazul TBC pulmonar.
- Semnele È™i simptomele sunt: tusea persistentă pentru o perioadă mai lungă de 3 săptămâni; scăderea ponderală; senzaÈ›ia de oboseală; transpiraÈ›iile nocturne; febra persistentă.
- Medicul care se ocupă cu diagnosticul și tratarea tuberculozei este medicul pneumolog.
- Pentru detecția bacilului Koch se folosesc: testele rapide de sănge, IDR la tuberculină, radiografia pulmonară; culturile bacteriene din spută sau lavaj bronhoalveolar.
- Tratamentul tuberculozei se face cu medicamente tuberculostatice, medicația de primă linie fiind reprezentată de: izoniazidă, rifampicină, etambutol și pirazinamidă.
[2] Tuberculosis - https://www.lung.org/lung-health-and-diseases/lung-disease-lookup/tuberculosis/learn-about-tuberculosis.html
[3] TB Prevention – Vaccine, drug treatment, isolation - https://www.tbfacts.org/tb-prevention/
[4] Tuberculosis - https://ecdc.europa.eu/en/healthtopics/Tuberculosis/Pages/index.aspx
[5] Tuberculosis (TB) - https://www.niaid.nih.gov/diseases-conditions/tuberculosis-tb
[6] Tuberculosis (TB) - https://www.nhs.uk/Conditions/Tuberculosis/Pages/Introduction.aspx
[7] Tuberculosis (TB) - https://www.cdc.gov/tb/
[8] Dietary Tips for Tuberculosis Patients - https://www.netwellness.org/healthtopics/tuberculosis/tbdiet.cfm
Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!
- As dori un sfat cine ma poate ajuta
- Bubite rosii supurante.. ce tratament ar putea sa urmeze?
- In urma tratamentului TBC si mari modificari la nivelul florei intestinale..
- TBC mare sau munte?
- Fistule intestinale si cancer de colon
- Tbc rezistent la isoniazida si sinerdol
- La gradinita este un copil cu TBC... cum ar trebui procedat?
- TB latent