Umăr dislocat - explicații și sfaturi

©

Autor:

Umăr dislocat - explicații și sfaturi

Dislocația de umăr, cunoscută și sub denumirea de luxație scapulo-humerală, este o afecțiune a articulației umărului caracterizată prin deplasarea epifizelor articulare din poziția normală.

Articulația umărului (scapulo-humerală) este articulația cu cea mai mare mobilitate din corp, prin intermediul căreia membrul superior este atașat centurii scapulare. În componența ei se află humerusul proximal, scapula și extremitatea externă a claviculei, legate unele de altele prin intermediul ligamentelor, mușchilor, tendoanelor și a capsulei articulare. În cazul luxației/dislocării umărului apare detașarea complexă unele de altele a extremităților osoase care intră în componența articulației scapulo-humerale.

Dislocația sau luxația umărului este de cele mai multe ori secundară unui traumatism și determină deformarea temporară a articulației umărului. În cazul unui traumatism care se soldează cu o dislocare de umăr se recomandă prezentarea de urgență la un medic ortoped deoarece, într-un interval scurt de câteva ore, oasele pot fi repoziționate în interiorul capsulei articulare cu ușurință. După depășirea acestui interval, repoziționarea umărului dislocat este foarte dificilă. Recuperarea în urma repoziționării corecte a umărului durază timp de câteva săptămâni.

Articulația umărului este cea mai expusă riscului de dislocare în caz de apariție a unui traumatism. [1], [2], [3], [4]

 

Epidemiologie

Dislocarea umărului este frecvent întâlnită în rândul adulților tineri aflați până în jurul vârstei de 30 de ani și a vârstnicilor.

Luxația scapulo-humerală este mai frecvent întâlnită în rândul populației feminine. [1], [3]

Cauze și factori de risc

Principalele cauze care pot duce la dislocarea umărului sunt reprezentate de accidentele de mașină, căzăturile de la înălțimi mari și accidentele care pot apărea în urma practicării anumitor sporturi, precum volei, fotbal, gimnastică sau schi.

Persoanele care desfășoară activități fizice cu risc crescut de accidentare sau căzătură, precum și cele care practică anumite sporturi de performanță, sunt cele mai expuse riscului de apariție a unei dislocări a umărului. [1], [2], [3], [4]

Clasificarea dislocărilor de umăr

În funcție de modul de apariție, dislocațiile sau luxațiile de umăr pot fi:

  • Spontană
  • Congenitală
  • Traumatică
  • Recurentă.


În funcție de direcția de deplasare, dislocațiile sau luxațiile de umăr pot fi:

  • Anterioare- în cadrul cărora are loc deplasarea porțiunii superioare a humerusului spre porțiunea anterioară a cavității glenoide. Dislocația anterioară a umărului este cel mai frecvent întâlnită în practica medicală, fiind înregistrată în aproximativ 95% din totalitatea cazurilor de luxație scapulo-humerală. Dislocațiile anterioare de umăr sunt frecvent întâlnite în cadrul accidentelor sportive, accidentelor de circulație și a căderilor cu membrul superior întins.
  • Posterioare- în cadrul cărora capul humeral se deplasează în porțiunea posterioară a cavității glenoide. Dislocațiile posterioare de umăr reprezintă 4% din totalul cazurilor de dislocație de umăr întâlnite în practica clinică și apar frecvent în cursul crizelor de epilepsie, a șocurilor electrice, etc.
  • Inferioare- în cadrul cărora capul humeral se deplasează înspre regiunea inferioară. Luxația inferioară de umăr este foarte rar întâlnită în practica medicală, reprezentând aproximativ 1% din totalul cazurilor de luxație scapulo-humerală și este înregistrată în cadrul traumatismelor produse cu membrul superior în abducție. [1], [2], [3], [4]


Semne și simptome clinice

Bolnavii cu umăr dislocat prezintă dureri severe ale umărului, deformarea umărului cu piederea conturului articular normal și a porțiunii superioare a brațului, edem local, inflamație locală, paloare tegumentară, impotență funcțională, parestezii sau furnicături datorate sindromului de compresiune exercitat asupra structurilor vasculare și nervoase aflate în componența articulației scapulo-humerale, echimoză sau hematom și crepitații osoase. [1], [2], [3], [4]

Diagnostic. Investigații

Diagnosticul de umăr dislocat se pune pe baza semnelor și simptomelor clinice prezentate anterior și pe baza datelor obținute în urma efectuării unor investigații paraclinice, precum radiografie simpălă de umăr în două planuri (axial și antero-posterior), radiografie cu ultrasunete și rezonanță magnetică nucleară.

Diagnosticul diferențial al dislocării sau luxației de umăr trebuie efectuat cu alte afecțiuni sau condiții patologice cu tablou clinic asemănător, precum:

  • Leziunile nervului spinal
  • Artrita acută
  • Leziunile nervului circumflex
  • Bursita acută subdeltoidiană
  • Ruptura mușchiului biceps
  • Leziunile nervului suprascapular. [1], [2], [3], [4]


Tratament

Tratamentul administrat în cazul dislocării de umăr reprezintă o urgență ortopedică și constă în repoziționarea (reducerea) scapulo-humerale deplasate în poziția fiziologică, urmată de imobilizare pentru o anumită perioadă de timp, prin intermediul bandajelor sau a atelelor.

Reducerea articulației umărului (scapulo-humerale) în poziție fiziologică se realizează prin reașezarea în interiorul capsulei articulare a celor două extremități osoase deplasate, prin intermediul unei mișcări de tracțiune a membrului superior. În funcție de complianța bolnavului și de gradul de relaxare a masei musculare din zona afectată, reducerea ortopedică se poate realiza în anumite cazuri sub anestezie generală sau locală administrată intraarticular.

Reducerea ortopedică a luxației de umăr se poate realiza prin intermediul uneia din metodele următoare: Kocher, Hipocrate, Stimson, Milch, Von Artl, etc. Imobilizarea zonei afectate în urma reducerii cu succes a luxației se realizează cel puțin pe perioada a trei săptămâni.

Totodată, se pot administra medicamente antiinflamatoare și analgezice pentru combaterea durerii și a edemului articular, precum și pentru prevenirea apariției inflamației.

Conform datelor obținute în urma efectuării unor studii clinice în rândul bolnavilorcu dislocație de umăr, riscul de recurență a luxației este de aproxmativ 30%. În cazul în care apar mai mult de două recurențe în urma reducerii ortopedice a luxației de umăr, se impune tratament chirurgical.

În cazul în care tratamentul clasic ortopedic amintit anterior nu poate fi realizat sau în cazul asocierii unei fracturi osoase, a unei leziuni a tendoanelor, mușchilor, vaselor sau nervilor, se practică repoziționarea articulației prin intervenție chirurgicală deschisă.

Bolnavilor cu umăr dislocat li se recomandă punerea în repaus a articulației afectate, aplicarea alternativă a compreselor reci cu cele calde sau aplicarea de gheață la nivelul zonei afectate și renunțarea la activitățile care necesită mobilizarea umărului afectat până la sfârșitul perioadei de imobilizare.

În urma reducerii cu succes a luxației și în urma imobilizării umărului afectat, este foarte importantă recuperarea medicală pentru restabilirea mobilității articulare. Recuperarea medicală se poate realiza prin kinetoterapie, electroterapie și masaj și are drept scop combaterea durerii, restabilirea forței articulare, dobândirea unui bun control al mișcărilor umărului și reluarea activităților cotidiene. Reducerea riscului de apariție a recurenței se poate realiza prin cultură fizică medicală. [1], [2], [3], [4]

Evoluție. Prognostic. Complicații

Prezentarea din timp la medic și administrarea precoce a tratamentului corespunzător reduc riscul de apariție a complicațiilor, boala prezentând o evoluție și un prognostic favorabil.

Lipsa prezentării la medic și aministrării precoce a tratamentului corespunzător se asociază unui prognostic rezervat, cu apariția a numeroase complicații în evoluția bolii.

Cea mai frecvent întâlnită complicație a luxației scapulo-humerale în practica medicală este fractura oaselor periarticulare. Conform datelor obținute în urma studiilor efectuate, aproximativ 25% din bolnavii diagnosticați cu dislocație de umăr asociază pe parcursul evoluției bolii o fractură a oaselor periarticulare. În majoritatea cazurilor poate apărea lezarea nervului axilar circumflex.

Alte complicații care pot apărea în evoluția dislocației de umăr sunt reprezentate de lezarea plexului brahial și a arterei axilare. [1], [2], [3], [4]


Data actualizare: 29-01-2019 | creare: 29-01-2019 | Vizite: 1321
Bibliografie
1. Dislocated shoulder, link: https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/dislocated-shoulder/symptoms-causes/syc-20371715
2. Dislocated shoulder, link: https://www.nhs.uk/conditions/dislocated-shoulder/
3. Dislocated Shoulder and Separated Shoulder, link: https://www.webmd.com/fitness-exercise/dislocated-separated-shoulder#1
4. How to Identify and Correct a Dislocated Shoulder, link: https://www.healthline.com/health/dislocated-shoulder
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!


Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Umarul dislocat - primul ajutor
  • Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
    Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
      intră pe forum
     
     
     
    Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
    Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.