Uter fibromatos - explicații pe înțelesul tuturor

Uterul fibromatos se referă la apariția a numeroase formaţiuni tumorale benigne, cunoscute sub denumirea de fibroame, în grosimea peretelui uterin.
Fibroamele uterine sunt frecvent înregistrate în practica ginecologică, sunt alcătuite din ţesut muscular şi ţesut conjunctiv, pot fi de dimensiuni variabile, de la câţiva milimetri până la 10-15 cm şi rareori malignizează.
Conform datelor din literatura de specialitate, numeroase femei prezintă uter fibromatos, multe dintre ele nefiind conştiente de acest lucru.

Riscul de apariție a uterului fibromatos crește odată cu înaintarea în vârstă. Cele mai expuse riscului de a dezvolta fibroame uterine sunt femeile aflate în jurul vârstei de 50 de ani (decada trei sau patru din viață). Un studiu realizat în acest sens a demonstrat că, aproximativ 80% din femeile aflate până în jurul vârstei de 50 de ani prezintă uter fibromatos. [1], [2]

Cauzele uterului fibromatos

Factorii etiologici care duc la apariţia uterului fibromatos:

• Ereditatea. În etiopatogeneza fibroamelor uterine sunt implicate anumite modificări genetice. În componenţa celulelor musculare uterine, în rândul femeilor cu uter fibromatos, au fost identificate anumite gene anormale, modificate, care sunt răspunzătoare de apariţia fibromelor uterine.
• Anumite substanţe chimice. Substanţele chimice existente în organismul uman, precum insulina sau factorul de creştere, cu rol în menţinerea integrităţii structurilor tisulare, pot duce la formare fibroamelor uterine.
• Factorul hormonal. În perioada menstruaţiilor, cei doi hormoni feminin, estrogenul şi progesteronul, stimulează dezvoltarea mucoasei uterine. Excesul de hormoni feminin poate favoriza dezvoltarea fibroamelor uterine. Cercetările realizate în acest sens au arătat că în componenţa fibroamelor uterine se găsesc mult mai mulţi receptori pentru hormonii feminini faţă de restul celulelor uterine.
• Terapia de substituție cu hormoni estrogeni poate favoriza apariția fibroamelor uterine în rândul femeilor aflate la menopauză.

Fibroamele uterine pot apărea în grosimea peretelui uterin (fibroame uterine intramurale), în interiorul cavității uterine (fibroame uterine submucoase) sau la nivelul peretelui uterin extern (fibrom uterin subseros). Pe parcursul procesului de creștere și dezvoltare, fibroamele uterine își modifică forma și dimensiunile.

Majoritatea fibroamelor uterine apar după instalarea menstruației și scad în dimensiuni în postmenopauză. În sarcină, dimensiunea fibroamelor uterine tinde să crească. [3], [4], [5]

Manifestări clinice sociate uterului fibromatos

Conform datelor din literatura de specialitate, în majoritatea cazurilor, uterul fibromatos este asimptomtic. Există însă anumite cazuri de uter fibromatos asociate următoarelor manifestări clinice:

• menoragii (sângerări intense şi dureroase în timpul menstruaţiei)
• metroragii (sângerări intense în perioada intermenstruală)
• tulburări menstruale
• menstre prelungite, care duc la apariția secundară a anemiei
• dismenoree
• senzaţia de plenitudine la nivelul abdominal
• crampe menstruale severe (durere pelvină și la nivelul etajului abdominal inferior)
• dispareunie (durere în timpul contactului sexual)
• distensie abdominală
• infertilitate
• micțiuni frecvente
• incapacitatea de a urina
• polachiurie (urinare frecventă, în cantități mici)
• incontinență urinară
• durere lombară
• incidenţă crescută a complicaţiilor în sarcină (precum travaliu prematur, dezlipire de placentă) şi risc crescut de naştere prin operaţie cezariană
• tulburări de tranzit intestinal
• avort spontan. [1], [2], [3], [4], [5]

Diagnosticarea uterului fibromatos

Diagnosticarea uterului fibromatos se poate realiza coroborând datele clinice, obţinute în urma anamezei şi a examenului obiectiv efectuat bolnavei, cu datele obţinute în urma efectuării unei serii de investigaţii paraclinice.

Anamneza trebuie să cuprindă date referitoare la simptomele bolnavei, boli de care suferă bolnava sau afecţiuni existente în familia acesteia, anumiţi factori care pot agrava sau ameliora simptomele bolnavei, modul de evoluţie a simptomelor din momentul apariţiei şi până în momentul prezentării bolnavei la medic, condiţii de viaţă şi de muncă ale bolnvei, dacă bolnava fumează sau consumă alcool, medicamente administrate de bolnavă (anumite tratamente hormonale).

Examenul clinic efectuat bolnavei trebuie să deceleze anumite semne clinice (precum metroragie, menoragie) care să sugereze prezenţa vreunei tumori uterine.

Dintre investigaţiile paraclinice recomandate pentru diagnosticarea uterului fibromatos amintim: ecografia abdomino-pelvină, ecografia transvaginală, histerosalpingografia, histerosonografia, laparoscopia, histeroscopia, determinarea nivelului seric de estrogen şi progesteron, hemoleucograma completă. [1], [2]

Tratamentul uterului fibromatos

Tratamentul administrat în cazul uterului fibromatos poate fi medicamentos sau chirurgical, în funcție de intensitatea simptomatologiei bolii.

Uterul fibromatos asimptomatic nu necesită tratament.

La alegerea tipului de tratament cprespunzător, medicul va avea în vedere umătoarele aspecte:

• vârsta bolnavei (în cazul femeilor aflate la vârstă reproductivă, care își doresc sarcini în viitor, se recomandă tratamentul conservator - de păstrare a uterului; în cazul femeilor aflate în perioada perimenopauzală, se poate recurge la tratamentul radical de îndepărtare a uterului)
• localizarea fibroamelor
• dimensiunea fibroamelor (fibroamele uterine de dimensiuni mari, însoțite de sângerare abundentă, necesită tratrament chirurgical)
• prezența sau absența simptomelor care pot însoți uterul fibromatos
• alte patologii asociate uterului fibromatos (tumori ovariene, chisturi ovariene, tumori uterine de natură malignă, etc.).

În formele ușoare de boală, cu simpotme de intensitate scăzută, se poate apela la tratamentul medicamentos, care presupune administrarea antialgice (precum Algocalmin) sau antiinflamatoare (precum Acetaminofen) pentru combaterea durerii pelvine, Fier pentru corectarea anemiei feriprive (în cazul în care aceasta a apărut în urma sângerărilor menstruale abundente și intermenstruale), antagoniști ai hormonului de eliberare a gonadotropinei (medicamente care pot reduce în dimensiuni fibromele uterine) și anticoncepționale orale (pentru reducerea sângerărilor menstruale).

În formele de boală cu simptomatologie de intensitate moderată sau severă, se poate apela la tratamentul chirurgical. Dintre intervențiile chirurgicale accesibile în acest sens amintim mioliza (distrugerea țesutului fibromatos prin criogenizare sau prin intermediul curentului electric), miomectomia (îndepărtarea pe cale chirurgicală a fibroamelor uterine), ebolizarea fibromului uterin sau a arterelor uterine (întreruperea vascularizării țesutului fibromatos), ablația de endometru (îndepărtarea chirurgicală a mucoasei uterine), histerectomia (intervenție chirurgicală de îndepărtare a uterului în totalitate). [1], [2], [3], [4], [5]

Posibile complicații ale uterului fibromatos

Uterul fibromatos poate determina apariția unei serii de complicații, atât în afara sarcinii, pe parcursul perioadei evolutive în rândul femeilor aflate în perioada fertilă, cât și în rândul femeilor însărcinate.

Complicațiile uterului fibromatos în afara sarcinii:

• anemie secundară sângerărilor abundente
• infertilitate
• infecția țesutului fibromatos
• blocaj urinar sau intesntinal (datorită sindromului de compresiune exercitat de către fibromul uterin la acest nivel)
• durere lombară constinuă
• durere pelvină cronică, însoțită de presiune pelvină.

Complicațiile uterului fibromatos în sarcină:

• travaliu prematur
• avort spontan
• poziție fetală anormală (precum prezentație pelvină la naștere)
• necesitatea efectuării intervenției chirurgicale cezariene
• dezlipire de placentă
• dureri pelvine în perioada celui de-al doilea și a celui de-al treilea trimestru de sarcină. [1], [2], [3], [4], [5]