Distensia gastrică (dilatația stomacului)

Distensia gastrică sau dilatația stomacului reprezintă creșterea în volum a organului. Fiziologic, distensia gastrică apare postprandial (după masă), creșterea în volum a porțiunii superioare stimulând secreția acidă a stomacului, în timp ce în porțiunea inferioară este stimulată secreția de gastrină. (1)

Rar poate să intervină o formă progresivă de distensie ce poate povoca ischemie și perforația peretelui gastric. Este adesea diagnosticată târziu în cursul evoluției, când complicațiile sunt deja instalate. Ischemia și perforația, consecințe ale unei distensii exagerate intervin rar deoarece stomacul este protejat de o circulație colaterală bogată. Fenomenele apar în urma insuficienței venoase atunci când există un punct de tensiune prea mare. Șocul septic ca rezultat al perforației gastrice este fatal de cele mai multe ori. (1)

Termenul de distensie gastrică este de asemenea utilizat și pentru a se face referire la distensia abdominală și nu a stomacului propriu-zis. Mai multe afecțiuni pot sta la baza acestei distensii. Aceste afecțiuni sunt asociate procesului de digestiei, precum malabsorbția sau intoleranța la lactoză, sindromul de colon iritabil sau constipație. „Balonarea” reprezintă un alt termen asociat distensiei abdominale. Consumul de alimente bogate în fibre poate duce la formare de gaze în intestin și în consecință apariția balonării. Mai rar, chisturile ovariene sau alte tipuri de tumori, pot determina apariția distensiei abdominale. (2)

De ce apare distensia gastrică sau dilatația stomacului?

Factorii care determină apariția distensiei gastrice sunt:

• obstrucții ale lumenului: bezoare (conglomerat de fibre şi substanţe ce nu au fost digerate și care se opreşte pe traiectul tubului digestiv), ingestia unor corpuri străine, polifagie
• obstrucții parietale: tumori gastrice, tuberculoză, cauze iatrogene
• obstrucții extrinseci: limfom, tumori intraperitoneale sau metastatze, sindromul de arteră mezenterică superioară, pancreas inelar
• neuropatii autonome: diabet, boala Parkinson

Alte cauze:

• ingerarea unei cantități crescute de alimente (bulimie)
• chisturi și tumori ovariene benigne
• cicatrici rezultate în urma gastritei pilorice
• evacuarea întârziată a conținutului gastric
• infecții bacteriene și virale sau un nivel anormal de bacterii în intestinul subțire și disbacterioză (dezechilibru între microorganismele din intestinul gros)
• obstrucții intestinale
• malabsorbție și malnutriție
• creșterea în greutate
• calculi biliari
• pancreatită
• lordoză (1, 2, 4)

sindromul de colon iritabil, este o afecțiune ce poate cauza crampe și durere în zona stomacului alături de alte simptome. Este un sindrom care poate provoca balonare și în consecință distensie abdominală.

Parezia gastrică este o afecțiune în care motilitatea gastrică este afectată, contracțiile musculare care ajută la mișcările de progresie ale bolului alimentar de-a lungul tractului digestiv, nu funcționează corespunzător iar stomacul se golește foarte încet. La pacienții cu această afecțiune s-a observat că distensia este un simptom comun. Severitatea distensie gastrice este în relație cu intesitatea simptomelor afecțiunii. (4, 5)

Simptome

Simptomele includ distensie abdominală progresivă însoțită de creșterea în intensitate a durerii acompaniată de vomă (nebiloasă). Pot să intervină hipotensiune, alcaloză metabolică și scăderea ratei respiratorii. Dacă intervine perforația, semnle peritonitei vor fi evidente.

În cazul în care se produce o distensie gastrică masivă, circulația în aorta abdominală poate fi compromisă, în consecință se poate observa lipsa pulsului în membrele inferioare.

Aerofagia, apare în general în timpul mesei datorită înghițirii de aer odată cu alimentele ingerate. Prezența unei cantități mari de aer în stomac uneori este însoțită de dureri abdominale cauzate de distensia peretelui gastric.

Simptome asociate:

• senzație de „prea plin”
• flatulență
• regurgitare
• stare de greață
• vomă
• diaree
• febră. (2)

Deși sunt interconectate, balonarea și distensia gastrică prezintă o patofiziologie diferită. Balonarea reprezintă un simptom iar distensia reprezintă un semn al unei afecțiuni gastrointestinale, ca de exemplu: sindromul de colon iritabil. În cazul sindromului de colon iritabil, aproximativ 50% dintre pacienții care au remarcat balonarea defapt sufereau de distensie gastrică.

Din punct de vedere al mecanismului, la pacienții cu afecțiuni ale motilității intestinale, o creștere a conținutului gastric alături de distensie abdominală, este asociată cu creșterea diametrului abdominal și modificarea poziției diafragmului. Ca un mecanism compensator, diametrul antero-posterior al toracelui crește datorită scăderii volumului de aer din plămâni.

La copii, distensia abdominală este o afecțiune metabolică comună, ce poate avea consecințe asupra vieții dacă apar complicații. S-a descoperit că, la aproximativ 45% dintre copii născuți prematur și 62% la cei născuți la termen, malformațiile congenitale sunt cauza distensiei abdominale. Principalul simptom al distensiei este voma. (3)

Pacienții cu afecțiuni nutriționale precum anorexia nervoasă sau polifagia psihogenică pot avea episoade de distensie gastrică acută. În cazul acestor pacienți motilitatea gastrică este scăzută iar eliminarea conținutului gastric este întârziată. Aceste episoade intervin după ingerarea unei cantități crescute de alimente într-o perioadă scurtă de timp. Creșterea volumului stomacului duce la insuficiență venoasă, ce conduce la scăderea perfuziei tisulare și perforație gastrică. (6)

Distensia abdominală poate să intervină și ca o complicație post-operatorie în urma unei intervenții chirurgicale abdominale. Prin scăderea circulației sangvine în zona stomacului pacientul poate fi predispus la distensie gastrică. (6)

Diagnostic

Pentru diagnostic sunt folosite mai multe metode de testare:

• analiza scaunului
• analize sangvine
• radiografie simplă și/sau cu substanță de contrast
• teste de evacuarea a conținutului gastric
• manometrie esofagiană, antroduodenală și anorectală
• endoscopia tractului gastrointestinal superior
• colonoscopie
• biopsie

Atunci când se apelează la medic trebuie luate în considerare anumite aspecte:

• simptomul este localizat în partea superioară sau inferioară a abdomenului
• este concentrat într-o singură zonă
• este asociat cu eructație
• este prezentă vomă/stare de greață
• este asociat cu durere abdominală: superioară, inferioară
• distensia sau balonarea sunt în legătură cu trecerea gazelor sau au fost observate schimbări ale scaunului: diaree, constipație, ambele
• daca simptomul este asociat cu anumite alimente și care sunt acelea
• dacă apare imediat după ingestia alimentelor
• simptomele cresc în intensitate în timpul zile și se atenuează în timpul nopții. (5)

Tratament

Primul pas în aplicarea tratamentului este decompresia promptă a stomacului cu ajutorul unui tub nasogastric, prin care are loc scăderea congestiei și a ischemiei. Resuscitarea cu soluții cristaloide poate fi inițiată în fucție de statusul volumului pacientului, alături de rata dezechilibrului electrolitic.

Pentru a identifica strategiile eficiente de tratament, este important să se descopere factorii care au stat la baza apariției distensiei. Acest lucru se poate realiza prin evaluarea dietei și monitorizarea frecvenței și a consistenței scaunului.

Evaluarea abdominală prin metode imagistice este indicată.

În unele cazuri severe, este important să se verifice motilitatea, sensibilitatea viscerală și activitatea mușchilor abdominali ca răspuns la stimuli aplicați tractului gastrointestinal.

Intervenția chirurgicală reprezintă abordarea în cazurile de urgență.

Alte metode de tratament

• Alimentația. O dietă în care se vor evita alimentele ce conțin carbohidrați (fructoza, lactoza, sorbitol, manitol) deoarece sunt absorbiți greu și sunt fermentați foarte repede de către bacterii, aceasta reprezintă una dintre cele mai eficiente strategii de a reduce episoadele de distenstie gastrică.
• Laxativele: una dintre cauzele distensiei o reprezintă constipația, utilizarea laxativelor este recomandată pentru echilibrarea motilității intestinale.
• Antibioticele: deoarece fermentația carbohidraților realizată de bacterii este cauza majoră a formării gazelor intestinale, utilizarea antibioticelor ca de exmeplu neomicina, pot fi de ajutor. Utilizate doar pentru perioade scurte de timp, îmbunătățesc trecerea bolului alimentar prin tratcul digestiv.
• Simeticona, cărbunele activ, extractul de kiwi, fot fi de folos în anumite cazuri. (3)
• Probioticele: ajută la echilibrarea numărului bacteriilor din intestine, sunt disponibile sub formă de capsule sau se pot obține din diferite varietăți de iaurt.
• Prokineticele: medicamente ce îmbunătățesc timpul de trecere a bolului alimentar.
• Antidepresivele: aceste medicamene afectează receptorii din intestin și creier. Doze mult mai mici decât cele recomandate în cazul depresiei, au arătat că au ajutat la eliminarea distensiei abdominale.
• Pot fi de asemenea utilizate medicamente ce cresc cantitatea de fluid din scaun. (5)

Complicații

În această categorie sunt incluse:

• dehidratarea masivă însoțită de alcaloză metabolică hipocloremică și insuficiență prerenală
• perforație și sepsis
• insuficiență organică
• deces.

Complicațiile se instalează cel mai adesea la persoanele învârstă. (1)