Ulceratiile organelor genitale

Incidenta si cauzele bolilor ulcerative ale organelor genitale, variaza foarte mult functie de diferite zone de pe glob. Pe continentele Asia si Africa, cea mai frecvent intalnita cauza de ulceratii genitale, o reprezinta sancrul moale (boala contagioasa, determinata de streptobacilul Ducrey, care afecteaza de obicei barbatii); sancrul moale este rar intalnit in tarile industrializate. Herpesul genital (virusul poate fi identificat prin reactia de polimerizare in lant) conduce de asemenea la aparitia de ulceratii genitale, mai ales la persoanele infectate cu HIV.

Sifilisul este pe locul doi in lume, ca frecventa in randul bolilor insotite de ulceratii genitale; existenta unor pierderi de substanta in zona genitala (ulceratie) trebuie urmata de excluderea infectiei sifilitice. Sifilisul afecteaza mai ales populatia urbana activa sexual cu un nivel social si economic scazut, transmiterea bolii fiind favorizata de consumul de droguri si de rata ridicata a prostitutiei. Candidoza si condiloamele genitale (traumatizate), sunt usor de recunoscut si se pot insoti de ulceratii genitale.

Sifilisul, herpesul genital, sancrul moale si oricare alta cauza de ulceratii genitale, favorizeaza contractarea si transmiterea prin act sexual a infectiei cu virusul HIV. Pentru diagnosticul diferential al unor ulceratii genitale, aparute la o persoana tanara, activa sexual, provenita din mediu urban, totdeauna vom lua in cosiderare trei boli: herpesul genital, sifilisul si sancrul moale. Aceste trei afectiuni sunt responsabile de mai mult de 90% din cazurile de ulceratii genitale, excluzand existenta unor dermatoze (boli de piele).

In unele situatii, caracteristicile clinice orienteaza tratamentul inainte de obtinerea confirmarilor de laboraror: herpesul genital conduce la aparitia veziculelor herpetice pe un fond adiacent rosiatic. Totusi, unele leziuni nu pot fi diagnosticate doar prin examen clinic; intotdeauna trebuie exclus sifilisul prin realizarea de rutina a testelor serologice pentru aceasta boala. Pentru identificarea agentului etiologic se pot folosisi testele genetice (PCR =reactia de polimerizare in lant), insa acestea nu sunt inca disponibile pe piata.

Leziunile tipice din herpesul genital

Herpesul genital se manifesta prin prezenta de vezicule, pustule sau ulceratii dureroase, aparute dupa leziunile pustuloveziculoae. De obicei, diagnosticul poate fi  stabilit clinic si confirmat prin izolarea virusului HSV. Toti pacientii recent diagnosticati cu o boala cu transmitere sexual, vor testati serologic pentru sifilis.
Alte ori, herpesul genital se poate manifesta prin ulceratii ,,nespecifice’’ putin zgomotoase din punct de  vedere clinic; in aceste cazuri, se indica realizarea de teste specifice pentru  virusul HSV. Culturile si testele de imunofluorescenta, permit identificare serotipurilor HSV. Insa, testele serologice, utilizate in mod curent in laboratoarele clinice, nu pot face diferenta intre anticorpii celor doua tipuri de virus HSV.

O ulceratie dureroasa, atipaca pentru herpes, insotita de adenopatie inghinala si eritem, va orienta diagnosticul catre o infectie cu H.ducreyi (sancru moale), mai ales daca pacientul este consumator de droguri injectabile sau daca a calatorit recent intr-o zona endemica (unde a avut contact sexual neprotejat). Si in acest caz, trebuie exclus diagnosticul de sifilis prin examinarea probei din leziune, in camp intunecat.

Leziunile tipice din sifilis

In sifilis, leziunile sunt nedureroase, indurate, insensibile, insotite de adenopatie inghinala nedureroasa; ancheta epidemiologica pune in evidenta un comportamant sexual riscant, si existenta unor posibile contacte sexuale infectante. Se pot efectua teste serologice rapide, insotite de examinarea la microscop a prelevatului, in camp intunecat, pentru evidentierea T.pallidum. Daca rezultatele sunt negative (inca nu s-a produs seroconversia), pacientul va intrerupe momentan activitatea sexuala, iar testarile se vor relua in zilele si saptamanile urmatoare, inainte de inceperea terapiei pentru sifilis.

Ulceratiile genitale cronice

Daca leziunile genitale nu au disparut dupa finalizarea tratamentului antimicrobian (2-3 saptamani pentru herpes, si cel putin 6 saptamnai pentru sifilis si sancrul moale) atunci diagnosticul trebuie reorientat. Se vor biopsia leziunile respective, pentru a exclude donovanoza (granulomul inghinal), carcinomul sau alte dermatoze neveneriene. Infectia HIV (deprima sistemul imunitar) favorizeaza aparitia leziunilor herpetice persistente, de aceea pacinetul va testat serologic pentru HIV.

Tratamentul ulceratiilor

Tratamentul va fi initiat abia dupa stabilirea etiologiei leziunii. Se poate initia un tratament empiric (bazat doar pe informatiile clinice si epidemiologice) daca exista pericolul ca pacientul sa nu revina la control sau sa isi continuie viata sexuala, infectand si alti contacti.

Un posibil sifilis aflat in faza primara de evolutie, va putea fi contracarat prin administrarea unei doze unice, injectabile (i.m.), de 2,4 milioane UI de benzatin penicilina G (moldamin). De asemenea, se va initia acolo unde este cazul, terapia empirica pentru sancrul moale (pacientul a calatorit recent intr-o zona endemica). Un prim episod de herpes genital poate fi tratat cu acyclovir (un antiviral).

Tot pentru terapia herpesului genital au fost elaborate vaccinuri (pentru serotipul HSV 2); se pare ca ele sunt eficiente atat pentru a preveni transmiterea virusului cat si pentru a combate infectia deja instalata.