Candidoza genitala

Candidoza genitală este una dintre cele mai întâlnite infecții în clinică. Aproximativ 75% dintre femei vor suferi sau au suferit un episod de infecție candidozică de-a lungul vieții.

În mod normal în flora vaginală normală se pot întâlni Lactobacili, microorganisme care produc acid lactic. Acidul lactic menține Ph-ul la nivel vaginal între valorile 3,8 și 4,5. Acest interval al ph-ului împiedică aderența bacteriilor nedorite la celulele epiteliale vaginale. În același timp, aproximativ 60% dintre tulpinile de lactobacili produc și peroxid de hidrogen (cunoscut și sub numele de apă oxigenată), care are rolul de a inhiba creșterea bacteriană.

Unele studii în vitro au demonstrat că poate distruge și HIV. Gradul de colonizare cu lactobacili depinde de gradul de estrogen (hormonul feminității) din corp, care crește producția de glicogen la nivelul celulelor epiteliale vaginale și care acționează ca un substrat nutritiv pentru lactobacili.

Deși lactobacilii sunt bacteria dominantă la nivel vaginal, sunt totuși prezente și alte tipuri precum bacterii gram-negative, Gardnerella vaginalis și bacterii anaerobe. În 10 până la 25% dintre cazurile de femei asimptomatice se poate întâlni și Candida albicans în flora vaginală normală, ca agent comensal.

Există o discuție asupra faptului dacă infecția candidozică este una cu transmitere sexuală sau una generată de dezechilibre bacteriene la nivel local.

Etiologie

Candida albicans face parte din categoria fungilor și este diploidă, întâlnindu-se comensal la majoritatea mamiferelor cu sânge cald. Colonizează suprafețele acoperite de mucoase de la nivelul cavității orale sau vaginale și de-a lungul tractului digestiv. Se mai găsește în natură și pe frunzele plantelor, flori, apă și la nivelul solului. Este capabilă de a cauza o multitudine de infecții depinzând foarte mult de răspunsul imun al fiecărui pacient. Interesanta la Candida albicans este capacitatea sa de a se multiplica în două feluri. Poate înmuguri formând un mugur elipsoidal. Al doilea mod este sub formă de hife, care se pot fragmenta periodic și pot genera noi micelii. Tranziția între cele doua forme de reproducere este indusă de răspunsul bacteriei la expunerea la diverse medii. Expunerea la anumite ph-uri, temperaturi sau diferiți compuși precum prolina pot modifica și fenotipul Candidei.

Candida prezintă un perete subțire și e de dimensiuni mici (patru până la sase microni). Aceasta atacă membrana mucoasă de la nivelul vaginului sau cavității orale sau de la nivelul altor epitelii. Toxine precum canditoxina sau etanol (produs în timpul fermentației) interferează cu procesele biochimice de la nivel local. Unele toxine produse sunt letale pentru limfocite. Proteazele acide și alți produși de metabolism dereglează ciclul energetic și creează un mediu propice înmulțirii agentului patogen.

Candida albicans poate afecta zona vulvo-vaginală și determina vaginite candidozice sau se poate extinde până la nivelul colului uterin și determina cervicite candidozice. În general aceste tipuri de infecții sunt strâns legate una de cealaltă.

Simptomele vulvo-vaginitei candidozice

Simptomele acuzate cel mai frecvent sunt:

• scurgeri vaginale anormale care pot varia de la o secreție apoasă până la una de consistență brânzoasă;
• dureri în timpul actului sexual;
• durere în timpul micțiunii;
• înroșirea sau tumefierea regiunii vulvare;
• senzație persistentă de mâncărime sau arsură la nivelul vaginului sau al vulvei.

Deși tehnic se consideră că această infecție nu este una cu transmitere sexuală, ci mai mult una cu agent comensal, bărbații o pot dezvolta și ei și pot prezenta simptome precum: mâncărime sau o eczemă la nivel penian după contactul sexual cu un partener infectat.

• tratamentul cu antibiotice care pot deregla flora microbiana locală;
• sarcină;
• greutatea, obezitatea fiind un factor favorizant;
• diabetul, care prin hiperglicemia pe care o provoacă crește capacitatea Candidei albicans de a adera la celulele mucoasei vaginale;
• contraceptive orale combinate, prin faptul că Candida albicans este sensibilă la nivelele hormonale și are receptori de estrogen și progesteron, care atunci când sunt stimulați induc proliferarea
• contactul sexual;
• tratament cu steroizi, imunosupresoare, citostatice, antiparazitare, metronidazol sau radioterapie;
  lenjerie intimă din materiale sintetice, foarte strâmtă sau care nu asigură o ventilare corectă;
• sindromul imunodeficienței umane (SIDA)
• malnutriția, boli carențiale care scad capacitatea organismului de a se apăra și bolile endocrine.

Examene paraclinice

• examinare pelvină;
• examen microscopic al unui frotiu de secreție (pe o lamelă de microscop se depune o mostră de secreție vaginală prelevată de medicul ginecolog);
• examenul culturilor (constă în prelevarea unei mostre de secreție vaginală și depunerea ei într-un mediu propice dezvoltării bacteriene, pentru creșterea în mediu controlat. În funcție de aspectul culturilor se poate pune un diagnostic de certitudine)

Tratament

Tratamentul pentru candidoza genitala poate fi la nivel local sau generalizat (în infecțiile recurente). În general tratamentul trebuie individualizat. În general tratamentul candidozei vaginale poate fi realizat și acasă de către pacientă, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

• simptomele sunt blânde și nu există dureri la nivel pelvin sau febră;
• nu este prima infecție, dar numărul de infecții nu a fost crescut (dacă infecția se repetă des în ciuda tratamentului, atunci este indicată apelarea la medicul ginecolog)
• nu există suspiciunea de sarcină;
• nu există suspiciunea prezenței altor boli cu transmitere sexuală (apariției altor simptome decât cele enumerate mai sus).

Schema terapeutică standard este sub forma:

• Nistatin sub formă de ovule, 500. 000 UI, de 2 ori pe zi, timp de 10 – 20 de zile, precedat de irigații vaginale cu soluție bicarbonată 10‰;
• Miconazol sub formă de tablete vaginale, ovule sau creme timp de 10 – 14 zile;
• Fluoconazol se ia în doză unică sub forma unei singure tablete de 150 de miligrame;
• Ketoconazol 200 de miligrame pe zi timp de 5 zile
• Betadină, acid boric, violet de gențiană, glicerină boraxată soluție 15 – 20% sub formă badijonaj local.

Trebuie luate în considerare și preferințele pacientei, gradul de complianță la o schemă de tratament mai complicată, precum și eventualele alergii. Pe toată durată tratamentului se recomandă evitarea contactului sexual.
Dacă simptomele sunt severe sau infecția este recurentă se poate apela la o schemă de tratament prelungită pe perioada a 14 zile sau ovule cu Clotrimazol sau o tabletă de Fluoconazol săptămânal pentru a preveni noile infecții.

• menținerea zonei genitale uscate și curate, cu evitarea săpunurilor. Clătirea se face doar cu apă. Băile de șezut sunt recomandate, dar cu apă călduță, nu fierbinte.
• evitarea spălăturilor vaginale deoarece elimină bacteriile comensale care protejează împotriva infecției;
• includerea în dietă a iaurturilor probiotice sau a tabletelor cu Lactobacillus acidophilus, mai ales în timpul unui tratament cu antibiotice;
• sexul protejat sau evitarea contactului sexual până la terminarea tratamentului;
• evitarea spray-urilor de igienă feminină, parfumurilor sau pudrelor în zona genitală;
• evitarea lenjeriei intime foarte strâmtă;
• purtarea unei lenjerii intime din bumbac, cu evitarea sinteticelor sau mătasei, datorită faptului că nu sunt foarte absorbante și pot cauza iritații;
• folosirea de absorbante, în loc de tampoane intra-vaginale;
• evitarea băilor lungi cu spumante de baie sau alți aditivi;
• adăugarea iaurtului la dietă, deoarece s-a observat că un consum zilnic previne recurențele;
• menținerea unei glicemii cât mai normale la pacientele cu diabet.
  

Tratarea partenerilor este recomandată, deși nu s-a observat clinic rolul transmisiei sexuale în etiologia de candidoza vaginală. Există studii care au încercat să coreleze gradul de recurența al candidozei vulvo-vaginale la femei cu tratamentul partenerilor, dar nu au găsit dovezi concludente, deoarece există posibilitatea ca metoda de tratament aplicată la bărbați să nu fie utilă.

Infecția netratată cu Candida albicans mai poate duce la cervicite. Pentru a înțelege ce implică acest lucru trebuie să știm că colul uterin are două tipuri de epitelii diferite: epiteliu scuamos și epiteliu glandular. Cauza inflamației depinde de tipul de epiteliu afectat. Epiteliul ectocervical poate fi infectat de aceleași microorganisme care sunt responsabile de infecțiile vulvo-vaginale, deoarece epiteliul scuamos de la acest nivel este o extensie a epiteliului vaginal.

Simptomele pe care pacienta le acuză sunt asemănătoare infecției vulvo-vaginale, dar colul poate prezenta zone edemațiate cu zone de eroziune bine delimitate.

Indicațiile rămân aceleași pe timpul tratamentului. Recurențele trebuie ținute sub observație, mai ales dacă sunt dese necesită un alt tratament, deoarece există tulpini de C. albicans rezistente la medicația clasică.