1 din 10 preșcolari are gânduri sinucigașe

Noi studii sugerează că aproximativ 1 din 10 copii în jurul vârstei de 3 ani ar putea avea gânduri sinucigașe sau comportamente sugestive care să persiste până la mijlocul copilăriei pentru 3 din 4 copii, în mod deosebit la cei cu depresie sau tulburări de comportament.

Cercetătorii afirmă că, în ciuda semnificației puțin cunoscute a cogniției și comportamentelor de tip suicidar la această vârstă fragedă, rezultatele sugerează că este un fenomen important din punct de vedere clinic, care nu ar trebui să fie ignorat. Ar putea fi necesar ca medicii să înceapă să întrebe copiii mici despre gânduri și comportamente suicidare, în mod special pe cei cu afecțiuni psihiatrice cu debut precoce.

Studiul publicat în numărul din luna noiembrie al Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry, investighează corelațiile și consecințele cogniției și comportamentelor de tip suicidal la 306 copii. Este vorba despre un studiu prospectiv, longitudinal. Copiii și părinții acestora au participat la o evaluare inițială, când copiii aveau între 3 și 7 ani. Ei au participat la cel puțin o reevaluare când copiii au ajuns la vârste între 7 și 12 ani. 11% dintre copiii participanți la studiu au prezentat gânduri și comportamente de tip suicidar la evaluarea inițială, iar 75% dintre aceștia au continuat să aibă astfel de gânduri și comportamente la evaluarea ulterioară (aproximativ 4 ani mai târziu).

Coportamentele și gândurile de tip suicidar au fost mai frecvente la băieți și au fost asociate cu o varietate de psihopatologii materne, dar nu și cu istoricul matern sau familial de încercări de suicid. Gândurile și comportamentele de tip suicidar au fost de asemenea asociate cu deficitul de atenție/hiperactivitatea și tulburarea de comportament antisocială.

Studiul are anumite limite determinate de numărul relativ redus de copii de vârstă mică ce prezintă cogniție și comportamente de tip suicidar. În plus, în cadrul acestui studiu au fost evaluați doar copiii cu simptome pronunțate de depresie, prevalența putând fi mai mare în rândul copiilor cu mai puține simptome psihopatologice.

Scenariile sunt diferite, cu nivele diferite de risc, de la un copil care ascunde un cuțit sub pernă și afirmă în repetate rânduri că nu merită să trăiască, până la alt copil care își dorește să „meargă în rai” pentru a fi alături de bunicul său mult iubit.

Provocarea ridicată de acest raport constă într-un efort pentru recunoașterea indicatorilor importanți ai psihopatologiilor și tulburărilor, identificarea caracteristicilor contextuale și intervenția imediată, atunci când este necesar pentru menținerea siguranței acestor copii, reducerea suferinței și a dizabilității lor.

Sursa: Medscape