Alergia la crustacee

Alergia la crustacee, una dintre cele mai comun întâlnite alergii, este reprezentată de un răspuns anormal al organismului în urma consumului unor anumite proteine provenite din anumite viețuitoare marine. Aceste animale includ creveții, crabii, homarii, racii, dar și calmarii, melcii, stridiile, moluștele și scoicile. Unele persoane pot avea alergie doar la unele specii, altele pot avea la întreaga clasă. [1], [2], [3], [4]

Cine poate fi susceptibil?

Oricine, indiferent dacă a consumat sau nu în antecedente alergenul, poate dezvolta aceasta reacție exagerată. Alergia la crustacee se poate întâlni la orice vârstă, însă este comună pentru populația adultă, dat fiind că populația pediatrică nu consumă la fel de multe crustacee. Se aproximează chiar că 60% din pacienți dezvoltă simptomele abia când ajung la vârsta adultă. [3], [4]

Cum se produce?

Mecanismul este de tip răspuns imun. Atunci când o persoană vine în contact cu alergenul incriminat, proteinele din crustaceul respectiv se leagă de imunoglobulinele de tip IgE ale gazdei și declanșează răspunsul imun, identificabil și cuantificabil prin semnele vizibile și simptomele resimțite. [3]

Semne și simptome

Simptomele alergiei la crustacee variază de la ușor-moderate până la severe și diferă de la o persoană la alta. Sunt multiple, diverse și afectează o gamă largă de aparate ale organismului (respirator, digestiv, circulator, piele). Printre ele putem număra:

• Urticarie
• Mâncărimi
• Eczeme
• Umflarea buzelor, limbii
• Edem glotic
• Dispnee (cu wheezing)
• Senzație de constricție toracică
• Dureri abdominale
• Greață
• Indigestie
• Vărsături
• Diaree
• Amețeli urmate de lipotimie
• Puls slab
• Paloare sau cianoză
• Anafilaxie (soldată în unele cazuri cu deces) [2], [4]

Diagnostic

Identificarea alergiei la crustacee poate fi dificilă în unele situații, dat fiind că manifestările sunt multiple și pot fi diferite de la o persoană la alta sau chiar la aceeași persoană de la o dată la alta. Totuși, o vizită la medicul alergolog poate confirma diagnosticul în urma unei anamneze riguroase împreună cu testele paraclinice necesare.

Astfel, sunt două analize extrem de utile:

• Testul cutanat Prick: se desfășoară chiar pe loc, în cabinet.

O picătură din alergenul suspect (crustacee în acest caz) este poziționată pe antebraț, într-o zonă însemnată, unde va fi înțepată pielea cu un ac mic, steril. Lichidul va pătrunde și va declanșa o reacție locală. Testul este considerat pozitiv dacă se produce o papulă la locul înțepăturii.

• IgE specific: este măsurată cantitatea de IgE pentru alergenul care trebuie determinat

Chiar și în cazul unor rezultate pozitive, nu înseamnă obligatoriu că organismul va reacționa de fiecare dată la ingestia unui crustaceu. Medicul alergolog va putea alege să desfășoare și un test prin care pacientul să consume alimentul (sub atentă supraveghere) și să îi urmărească evoluția reacțiilor alergice. [2]

Factori de risc și complicații

În cazul în care membrii familiei prezintă deja alergii (de orice fel), riscul de a dezvolta alergie la crustacee de-a lungul vieții este mai mare decât la persoanele fără antecedente heredocolaterale de acest tip.

Principalele complicații sunt reprezentate de manifestările de tip anafilactic. Anumite antecedente personale cresc riscul de apariție al acestui tip de manifestări:

• Astm alergic
• Reacții alergice la cantități extrem de mici de aliment (sensibilitate extremă)
• Istoric de anafilaxie în antecedente [1]

Tratament

Managementul alergiei la crustacee este reprezentat în principiu de evitarea consumului de crustacee, precum și orice fel de mâncare care prezintă riscul să le conțină. De asemenea, este de preferat să se evite și prezența fizică în locul în care se gătesc astfel de mâncăruri. Etichetele cu alergeni regăsiți în mâncare trebuie întotdeauna consultate.

Tratamentul este administrat în funcție de gravitatea simptomelor.

• Forme ușor-moderate: antihistaminice și corticosteroizi
• Forme severe (șoc anafilactic): epinefrină

Epinefrina se administrează de către pacient, în momentul declanșării reacției alergice severe. Aceasta se găsește sub formă injectabilă (EpiPen®). Trebuie apelat la acest tip de tratament atunci când se identifică simptomele specifice șocului anafilactic (dispnee, tuse, puls slab, edem glotic în asociere cu alte manifestări cutanate și digestive). [4]

Prevenție

Prevenția are scopul de a reduce episoadele alergice și a îmbunătăți calitatea vieții. Mijloacele care pot fi abordate sunt:

• Evitarea consumului oricărui fel de mâncare cu potențial de a conține alergenul
• Evitarea gătitului și chiar a atingerii crustaceelor
• Evitarea restaurantelor care sunt specifice pentru prepararea fructelor de mare (risc de contaminare)
• Verificarea listelor de alergeni la achiziționarea alimentelor și în restaurante
• Consultul alergologic [4]