Anorexia nervoasă lasă urme funcționale durabile la nivel muscular, chiar după normalizarea greutății

Un studiu realizat la Beth Israel Deaconess Medical Center și publicat în The Journal of Nutritional Physiology, în decembrie 2025, a analizat impactul anorexiei nervoase și al recuperării ponderale asupra forței și masei musculare, precum și asupra mecanismelor moleculare implicate în turnover-ul proteic, într-un model experimental pe șobolani femelă. Cercetarea arată că, deși masa musculară se poate reface după realimentare, deficitele de forță musculară și alterările semnalizării anabolice pot persista pe termen lung.

Context

Anorexia nervoasă este o tulburare psihiatrică severă caracterizată prin restricție calorică profundă, asociată cu pierdere ponderală marcată și complicații metabolice majore. Pe lângă reducerea masei adipoase, datele clinice arată o scădere semnificativă a masei și forței musculare scheletice. Studii anterioare la pacienți au raportat o reducere de aproximativ 25% a masei musculare și până la 35% a forței musculare, modificări care pot persista chiar și după normalizarea greutății corporale.
Cu toate acestea, mecanismele moleculare responsabile de aceste alterări, precum și durata reală a afectării musculare după recuperarea ponderală, rămân insuficient clarificate, în principal din cauza limitărilor etice și metodologice ale studiilor clinice. În acest context, modelele animale oferă un cadru controlat pentru investigarea efectelor anorexiei nervoase asupra mușchiului scheletic și a proceselor de refacere.

Despre studiul actual

Cercetarea a utilizat un model experimental de anorexie nervoasă la șobolani femelă Sprague Dawley, cu vârsta de 8 săptămâni, repartizați în grupuri de câte 11 animale. Protocolul a inclus:

• 30 de zile de restricție alimentară severă, cu un aport de doar 50–60% din consumul alimentar ad libitum, pentru simularea anorexiei nervoase.

• Perioade de recuperare diferențiate, pentru evaluarea efectelor pe termen scurt și lung:

  • Fără recuperare (0 zile).

  • Recuperare de 5 zile.

  • Recuperare de 15 zile.

  • Recuperare de 30 de zile.

• Grupuri de control sănătoase, potrivite ca vârstă pentru fiecare cohortă experimentală.

Au fost evaluate în mod sistematic:

• Greutatea corporală și masele musculare (gastrocnemius, plantaris, soleus, tibialis anterior, extensor digitorum longus).

• Forța musculară voluntară, prin testul de prindere (grip strength).

• Forța musculară maximă stimulată electric, pentru flexia plantară și dorsală, inclusiv parametri electrofiziologici precum timpul până la atingerea forței maxime și timpul de relaxare.

• Dimensiunea și densitatea musculară, utilizând tomografie computerizată periferică cantitativă.

• Structura fibrelor musculare, prin analiză histologică a ariei secționale transversale și a distribuției izoformelor de miozină.

• Rata sintezei proteice pe 24 de ore, folosind apă marcată cu deuteriu.

• Expresia genică, prin reacție de polimerizare în lanț cantitativă, pentru markeri ai sintezei proteice, miogenezei, degradării proteice, autofagiei și inflamației.

Analizele statistice au fost realizate separat pentru recuperarea pe termen scurt și pe termen lung, cu ajustări pentru valorile de bază și greutatea corporală inițială.

Rezultate

Pierdere musculară și recuperare incompletă a forței

Restricția alimentară de 30 de zile a indus:

• O scădere de aproximativ 30% a greutății corporale.

• Reduceri ale masei musculare între 22% și 45%, în funcție de mușchi, cea mai afectată fiind musculatura soleus.

• Scădere de aproximativ 20% a forței de prindere.

După 15 zile de realimentare, masele musculare au revenit la valori similare sau chiar ușor peste cele ale grupului de control. Cu toate acestea, după 30 de zile de recuperare, șobolanii cu istoric de anorexie nervoasă prezentau încă:

• Forță de prindere cu aproximativ 14% mai mică.

• Forță maximă de flexie plantară cu aproximativ 6% mai mică, comparativ cu animalele de control.

Aceste date indică o disociere între refacerea masei musculare și recuperarea funcțională, sugerând o reducere persistentă a calității musculare.

Alterări electrofiziologice persistente

Mușchii afectați au prezentat:

• Reducerea forței maxime generate la stimulare electrică.

• Întârzierea timpului până la atingerea forței maxime în faza acută a anorexiei.

• Normalizarea parțială a parametrilor de relaxare, dar menținerea unui deficit de forță chiar după recuperare prelungită.

Modificări structurale ale fibrelor musculare

Anorexia nervoasă a determinat:

• Reducerea ariei secționale transversale a fibrelor musculare cu aproximativ 29%.

• Afectarea predominantă a fibrelor cu miozină heavy chain de tip I, cu caracter oxidativ.

• Recuperarea dimensiunii fibrelor după realimentare, fără modificări semnificative persistente ale distribuției tipurilor de fibre.

Sinteza proteică și semnalizarea anabolică

Un rezultat important al studiului este faptul că:

• Rata sintezei proteice pe 24 de ore nu a diferit semnificativ între grupurile cu anorexie nervoasă, cele aflate în recuperare și controale.

• În schimb, au persistat modificări ale expresiei genelor-cheie:

  • Scăderea expresiei factorului de creștere insulin-like growth factor 1 după 30 de zile de recuperare.

  • Creșterea expresiei inhibitorilor sintezei proteice, precum Deptor și Redd1, chiar după normalizarea greutății.

Acest profil sugerează un răspuns anabolic muscular diminuat pe termen lung, în ciuda refacerii masei musculare.

Inflamație și degradare proteică

Nu au fost observate diferențe persistente în markerii inflamatori clasici sau în cei ai degradării proteice prin sistemul ubiquitin–proteazom. Unele modificări tranzitorii ale markerilor de autofagie au fost identificate în faza acută și în recuperarea timpurie, dar acestea s-au normalizat după recuperarea prelungită.

Concluzii

Acest studiu demonstrează că anorexia nervoasă induce alterări profunde și de durată ale funcției musculare, care nu sunt complet reversibile prin simpla recuperare ponderală. Deși masa musculară se poate reface, forța musculară și semnalizarea anabolică rămân compromise, sugerând o afectare persistentă a calității musculare.
Rezultatele susțin necesitatea ca evaluarea pacienților cu anorexie nervoasă, inclusiv în faza de recuperare, să includă măsuri funcționale ale musculaturii, nu doar parametri antropometrici sau de compoziție corporală, și deschid direcții importante pentru intervenții terapeutice țintite pe refacerea funcției musculare.