Antrenamentul pe intervale de intensitate mare depășește exercițiul moderat în îmbunătățirea capacității aerobe la pacienții cu miozite inflamatorii idiopatice cu debut recent

Un studiu realizat la mai multe centre clinice și publicat recent a analizat, pe durata a 12 săptămâni, relația dintre antrenamentul pe intervale de intensitate mare (HIIT) și exercițiul fizic de intensitate redusă–moderată asupra capacității aerobe la pacienți cu debut recent de miozite inflamatorii idiopatice. Concluziile sintetice arată că exercițiile intense sunt mai eficiente în creșterea consumului maximal de oxigen și în stimularea funcției mitocondriale musculare, fără a crește activitatea bolii.

Context

Miozitele inflamatorii idiopatice reprezintă un grup heterogen de boli autoimune caracterizate prin inflamație cronică musculară, slăbiciune și fatigabilitate majoră, deseori însoțite de afectare pulmonară, cardiacă sau cutanată. Deși tratamentul medicamentos standard include glucocorticoizi și agenți imunosupresori, recuperarea funcției musculare rămâne limitată. Studiile precedente au demonstrat că exercițiul fizic moderat este sigur, însă rareori superior terapiei farmacologice singure în formele recente de boală. Majoritatea cercetărilor anterioare au vizat pacienți cu evoluție îndelungată, deja cu modificări tisulare cronice, iar intensitatea programelor de recuperare a fost în general scăzută sau moderată.

Datele existente sugerau că introducerea precoce a exercițiului fizic ar putea preveni pierderea funcțională pe termen lung, însă până la acest studiu nu era clar dacă un nivel ridicat de intensitate poate fi tolerat și dacă acesta aduce beneficii superioare în creșterea rezistenței musculare.

Despre studiul actual

Studiul a inclus 23 de pacienți cu miozite inflamatorii idiopatice cu debut recent, alocați prin randomizare în două brațe de tratament:

• Grupul HIIT – antrenament pe intervale de intensitate mare

  • 3 ședințe pe săptămână timp de 12 săptămâni

  • Supervizare integrală în primele 3 săptămâni, ulterior 1–3 ședințe săptămânal în funcție de toleranță

  • Obiectiv: zone de efort apropiate de intensitatea maximă

• Grupul CON – exerciții cu intensitate redusă–moderată, efectuate la domiciliu

  • 1 sesiune supervizată la început

  • 5 zile pe săptămână antrenament independent, conform standardului clinic

Outcome primar: consumul maximal de oxigen (VO2peak în litri/minut și ml/kg/min), puterea maximă atinsă în testul de efort (Watt) și timpul până la epuizare (minute/ secunde).

Outcome secundare: expresia proteinelor mitocondriale în biopsiile musculare, siguranța intervenției evaluată prin enzime musculare (CK, LDH, AST, ALT), scor muscular MMT8, durere, oboseală (VAS 0–100), Physician Global Assessment.

Biopsiile musculare au fost disponibile pentru 13 pacienți (7 HIIT, 6 CON).

Rezultate

Efectele intervențiilor au fost marcate și net favorabile HIIT:

• VO2peak a crescut cu 16% în grupul HIIT, comparativ cu doar 1,8% în grupul CON

  • Diferența dintre grupuri: Interval de încredere 95%: 0,1 – 0,47

  • Creșterea corespunde +4,4 ml/kg/min, un prag considerat semnificativ clinic

• Parametrii de performanță au evoluat similar:

  • Puterea maximă a crescut cu 18% în HIIT vs 8% în CON

  • Timpul până la epuizare s-a îmbunătățit cu 23% în HIIT vs 12% în CON

    • Diferență semnificativă: IC 95% 00:06 – 03:18

• Analiza biopsiilor musculare a arătat creșteri semnificative (p < 0.05) pentru proteinele-cheie ale funcției mitocondriale, doar în grupul HIIT, incluzând:

  • Complexul I și IV al lanțului de transport al electronilor

  • Citrate sintaza și VDAC – markeri ai masei mitocondriale

• Siguranță și toleranță:

  • Enzimele musculare au rămas stabile în ambele grupuri

  • Nicio creștere detectabilă a activității bolii

  • Scorul MMT8 a crescut ușor doar în CON (posibil efect de plafon în HIIT, scor maximal la baseline)

Studiul confirmă că antrenamentul intens este sigur, bine tolerat și superior celui standard în creșterea performanței aerobe și a adaptărilor mitocondriale în IIM recent diagnosticat.

Concluzie

Antrenamentul pe intervale de intensitate mare reprezintă o opțiune terapeutică eficientă și sigură pentru pacienții cu miozite inflamatorii idiopatice cu debut recent. Acesta produce creșteri clinice relevante ale capacității aerobe, îmbunătățește rezistența musculară, stimulează biogeneza mitocondrială și nu agravează activitatea bolii. Integrarea HIIT în programele de recuperare timpurie ar putea reduce dizabilitatea progresivă și îmbunătăți prognosticul funcțional al pacienților.