Anxietatea și comorbiditățile psihologice la pacienții cu durere toracică cu risc scăzut în camera de urgență

Durerea toracică reprezintă una dintre principalele cauze de prezentare în camera de urgență, însă majoritatea cazurilor sunt clasificate drept durere toracică cu risc scăzut, fără origine cardiovasculară imediată. Studiul PACER, realizat în Statele Unite și publicat recent, a analizat legătura dintre anxietate și comorbidități psihologice la acești pacienți, urmărind atât prevalența tulburărilor asociate, cât și factorii care cresc riscul de anxietate severă.
Până la 60% dintre pacienții cu durere toracică cu risc scăzut pot îndeplini criteriile pentru tulburare de panică, iar incidența acesteia la 6 luni sau 2 ani după evaluare depășește semnificativ prevalența din populația generală. În plus, tulburările de anxietate sunt printre principalele cauze de dizabilitate la nivel global și afectează calitatea vieții pe multiple dimensiuni. În acest context, identificarea și tratarea anxietății devin esențiale pentru îngrijirea optimă a pacienților.

Despre studiu

Analiza provine din datele de bază ale studiului PACER (Patient-Centered Treatment of Anxiety after Low-Risk Chest Pain in the Emergency Room), un trial randomizat comparativ desfășurat în 6 camere de urgență din cadrul sistemului Indiana University Health.

Participanți și criterii de includere

• Total interviuri eligibilitate: 1379
• Participanți înrolați: 375 (43%)
• Vârsta medie: 39,9 ani (interval 18–74)
• Sex: 70,9% femei
• Rasă: 62,9% albi, 32,6% afro-americani, 4,5% alte categorii
• Scor HEART: 90,9% risc scăzut, toți confirmați ca neavând risc cardiac major

Metodologie

Toți participanții au avut simptome de anxietate moderate sau severe (GAD-7 ≥ 8) și/sau au fost pozitivi la screening pentru tulburare de panică. Au fost excluși pacienții cu instabilitate hemodinamică, boli psihotice severe sau condiții care împiedicau participarea la terapii online. Intervenția standard a inclus educație privind legătura dintre anxietate și durerea toracică, iar pacienții au fost ulterior randomizați în trei brațe de tratament (îngrijire primară, terapie cognitiv-comportamentală online sau terapie cognitiv-comportamentală condusă de terapeut).

Instrumente de evaluare

• GAD-7: pentru severitatea anxietății (scoruri ≥15 definite ca anxietate severă).
• PHQ-8: pentru depresie (scor ≥10 indicând depresie semnificativă).
• PHQ-14: pentru simptome somatice.
• PC-PTSD: pentru tulburare de stres posttraumatic.
• Sheehan Disability Scale: pentru dizabilitate funcțională (cutoff ≥15).
• General Self-Efficacy Scale: pentru autoeficacitate (cutoff <15 indicând nivel redus).
• AUDIT-C: pentru consum problematic de alcool.

Rezultate

Severitatea anxietății

• GAD-7 mediu: 13,1 (anxietate moderată)
• Distribuție: 11,2% anxietate scăzută, 46,7% moderată, 42,1% severă
• Tulburare de panică: 75% pozitivi la screening

Comorbidități psihologice

Proporția pacienților care au depășit pragurile de semnificație clinică a fost extrem de ridicată:

• Depresie: 58%
• Tulburare de stres posttraumatic: 57%
• Somatizare: 52%
• Dizabilitate ridicată: 59%
• Autoeficacitate scăzută: 31%

În plus, 28% au raportat consum problematic de alcool și 19% erau fumători curenți. Majoritatea (71%) au avut contact anterior cu tratamente pentru sănătate mintală, iar importanța tratamentului pentru anxietate a fost evaluată în medie la 8,3 din 10.

Factori asociați cu anxietatea severă

Analizele multivariate au identificat următorii factori independenți asociați cu anxietatea severă:

• Depresie semnificativă: raport de șanse 2,7 (interval de încredere 95% 1,5–4,7)
• Nivel educațional scăzut: raport de șanse 2,2 (interval de încredere 95% 1,3–3,7)
• Autoeficacitate scăzută: raport de șanse 2,0 (interval de încredere 95% 1,2–3,4)

Sexul feminin a avut o asociere aproape semnificativă (raport de șanse 1,8, interval de încredere 95% 1,0–3,3), confirmată în analizele de sensibilitate.

Discuții

Anxietatea este foarte frecventă la pacienții cu durere toracică cu risc scăzut, iar peste 40% ating pragul de anxietate severă. Aceasta este strâns legată de depresie, dizabilitate funcțională și nivel redus de autoeficacitate. Rezultatele confirmă că simpla reasigurare privind absența unei boli cardiace nu este suficientă, iar intervențiile psihologice și urmărirea ambulatorie pot aduce beneficii semnificative.

Concluziile se aliniază cercetărilor anterioare care au demonstrat că anxietatea și tulburarea de panică sunt comorbidități frecvente în durerea toracică non-cardiacă. Studiul subliniază și importanța recunoașterii timpurii a acestor condiții prin instrumente de screening scurte și validate, precum și potențialul terapiilor transdiagnostice de a ameliora simultan anxietatea, depresia și somatizarea.

Concluzii

Studiul PACER arată că pacienții cu durere toracică cu risc scăzut prezintă frecvent anxietate severă și comorbidități psihologice asociate. Detectarea precoce a acestor tulburări și direcționarea către tratamente bazate pe dovezi sunt esențiale pentru reducerea dizabilității și îmbunătățirea calității vieții. Această abordare poate preveni persistența simptomelor și utilizarea repetată a serviciilor de urgență.