Arsenicul din apa potabilă și mortalitatea: ce arată reducerea expunerii pe termen lung

Un studiu realizat la Columbia University și publicat în JAMA la data de 17 noiembrie 2025 a analizat, pe o perioadă de 20 de ani, relația dintre reducerea expunerii la arsenic și mortalitatea prin cancer, boli cardiovasculare și boli cronice la adulți din Araihazar, Bangladesh.

Context

Expunerea cronică la arsenic din apa potabilă reprezintă o problemă de sănătate publică majoră în numeroase regiuni ale lumii, în special în zone dependente de apa din puțuri contaminate. În Bangladesh, milioane de persoane sunt expuse la concentrații de arsenic ce depășesc atât standardul Organizației Mondiale a Sănătății de 10 micrograme pe litru, cât și standardul național de 50 micrograme pe litru. Studiile anterioare au arătat în mod clar asocierea dintre expunerea îndelungată la arsenic și un risc crescut de mortalitate prin cancer, boli cardiovasculare și alte boli cronice. Mai puțin clarificată a fost însă întrebarea dacă reducerea expunerii poate inversa sau reduce aceste riscuri la persoanele deja afectate de expunerea anterioară. Studiul HEALS (Health Effects of Arsenic Longitudinal Study) a fost inițiat tocmai pentru a evalua aceste efecte în mod riguros și pe termen lung.

Despre studiul actual

Studiul HEALS este o cohortă prospectivă în care au fost înscriși 11 746 de adulți în perioada 2000–2002 în Araihazar, Bangladesh. Participanții utilizau surse de apă cu concentrații variind între mai puțin de 1 microgram pe litru și 864 micrograme pe litru de arsenic, media fiind de 102 micrograme pe litru — valori semnificativ peste limita națională de siguranță. Pe parcursul celor două decenii de urmărire, au fost implementate programe comunitare care au permis testarea și etichetarea puțurilor sigure sau nesigure, favorizând trecerea către surse cu arsenic redus.

Dintre participanți, 10 977 persoane au avut suficiente date pentru calcularea modificărilor în nivelurile urinare de arsenic, un marker fidel al expunerii interne. Fiecare participant a avut între una și cinci determinări urinare efectuate până în 2018.

Metodologia analizei a inclus:

• Analize Cox cu variabile în timp pentru relația dintre modificarea expunerii și mortalitate.

• Modele cu spline cubic restricționat pentru a evalua relația neliniară dintre scăderea arsenicului și reducerea riscului.

• Compararea participanților împărțiți în categorii: cei cu expunere constant ridicată, cei cu expunere constant redusă, cei care au redus expunerea sub mediană și cei la care expunerea a crescut în timp.

• Analize suplimentare folosind potrivire pe scor de înclinație pentru a controla diferențele demografice și socioeconomice.

Datele arată că media arsenicului urinar a scăzut de la 283 micrograme pe gram creatinină (SD 314) în 2000 la 132 micrograme pe gram creatinină (SD 161) în 2018 — o reducere de aproximativ 50%. Intervalul intercuartil a fost de 197 micrograme pe gram creatinină.

Rezultate

Rezultatele studiului demonstrează în mod consistent și robust că reducerea expunerii la arsenic este asociată cu o scădere substanțială a mortalității prin boli cronice.

Principalele constatări includ:

• O scădere cu 22% a mortalității prin boli cronice pentru fiecare scădere de un interval intercuartil în arsenicul urinar (aHR 0,78; IÎ 95%: 0,75–0,82).

• O reducere cu 20% a mortalității prin cancer (aHR 0,80; IÎ 95%: 0,73–0,87).

• O reducere cu 23% a mortalității prin boli cardiovasculare (aHR 0,77; IÎ 95%: 0,73–0,81).

Analizele bazate pe categorii de expunere au fost la fel de concludente. Comparativ cu participanții având expunere constant ridicată (deasupra medianei de 199 micrograme pe gram creatinină, n=1757):

• Persoanele ale căror niveluri urinare au scăzut sub mediană (n=3757) au prezentat o reducere de 54% a mortalității prin boli cronice (aHR 0,46; IÎ 95%: 0,39–0,53).

• Riscul de mortalitate prin cancer a fost cu 49% mai mic (aHR 0,51; IÎ 95%: 0,35–0,73).

• Mortalitatea prin boli cardiovasculare a fost cu 57% mai mică (aHR 0,43; IÎ 95%: 0,34–0,53).

Participanții cu expunere constant scăzută (n=4959) au avut un risc comparabil cu cei care au reușit să reducă expunerea în timp (aHR între 0,43 și 0,49 pentru mortalitatea prin boli cronice).

În schimb, persoanele ale căror niveluri de arsenic au crescut în timp au avut riscuri similare cu cei cu expunere constant ridicată, fără îmbunătățiri ale mortalității.

Studiul a confirmat că aceste asocieri persistă chiar și după ajustarea pentru vârstă, statut socio-economic, fumat și alte variabile confuzive. Rezultatele au fost identice în analizele cu scor de înclinație, consolidând robustețea concluziilor.

Interpretarea autorilor: reducerea expunerii la arsenic are un efect comparabil cu renunțarea la fumat — riscurile nu dispar instantaneu, dar scad progresiv pe măsură ce expunerea se reduce.

În perioada 2000–2022, concentrațiile de arsenic din sursele de apă utilizate în comunitate au scăzut cu aproximativ 70%, reflectate în reducerea nivelurilor urinare. Eforturile de testare, etichetare a puțurilor, forare de puțuri adânci și aplicarea intervențiilor comunitare au generat un context natural de comparație între grupurile de expunere diferită, întărind valabilitatea studiului.

Studiul subliniază importanța investițiilor în apă potabilă sigură, demonstrând că reducerea expunerii poate salva vieți într-un interval de timp relativ scurt la nivel populațional.

Concluzie

Chiar și pentru persoanele care au fost expuse timp de ani la rând, reducerea ulterioară a expunerii la arsenic a condus la scăderi marcate ale riscului de decese prin cancer, boli cardiovasculare și alte boli cronice.