Au nevoie bărbații de sex în mod regulat?

Discuția despre sexualitatea masculină este adesea dominată de explicații simplificate, emoționale sau moralizante. Cercetarea biomedicală oferă însă un cadru mult mai nuanțat: intimitatea și orgasmul produc modificări neuroendocrine reale la bărbați, cu efecte asupra stresului, somnului, dispoziției și unor indicatori de sănătate. Acest articol integrează datele științifice relevante și clarifică ce este susținut de dovezi și ce rămâne la nivel de mit.

Context

Datele epidemiologice recente arată o creștere a inactivității sexuale în unele populații occidentale, inclusiv la bărbații tineri. Analiza publicată în Archives of Sexual Behavior (date SUA, 2000–2018) indică o creștere semnificativă a proporției adulților care raportează lipsa activității sexuale într-un an calendaristic, fenomen asociat cu factori sociali, economici și psihologici [1]. Acest context a readus în discuție întrebarea dacă lipsa sexului are consecințe biologice sau dacă impactul este mai degrabă psihosocial.

Efectele sexului asupra organismului masculin

Sexul și stresul

Activitatea sexuală este asociată cu o reactivitate mai favorabilă la stres. Într-un studiu experimental care a evaluat răspunsul tensiunii arteriale la stres psihologic, persoanele care raportaseră recent act sexual penile–vaginal au prezentat o creștere sistolică semnificativ mai mică comparativ cu persoanele fără activitate sexuală sau cu alte forme de activitate sexuală. Diferența raportată a fost de aproximativ 14 mmHg în reactivitatea sistolică [2].
Acest rezultat sugerează un efect de reglare autonomă, nu un „tratament” al stresului, dar indică faptul că intimitatea poate modula răspunsul fiziologic la stres.

Orgasmul și hormonii asociați relaxării

Orgasmul declanșează o cascadă hormonală bine documentată. Un studiu experimental la bărbați sănătoși a arătat că orgasmul indus prin auto-stimulare determină creșteri semnificative ale prolactinei, catecolaminelor, frecvenței cardiace și tensiunii arteriale, urmate de o fază de relaxare. Important, testosteronul nu a crescut acut după orgasm, iar după o perioadă de abstinență de 3 săptămâni, nivelurile de testosteron au fost chiar mai ridicate [3].

În ceea ce privește oxitocina, un studiu clasic cu determinări plasmatice a arătat creșteri semnificative în timpul excitării și valori maxime la orgasm/ejaculare [4]. Oxitocina este implicată în reducerea anxietății, calm și conectare interpersonală, oferind o explicație biologică pentru starea subiectivă de relaxare post-orgasm.

Dopamina, motivația și starea de bine

Dopamina joacă un rol central în anticipare, motivație și recompensă. Deși măsurarea directă a dopaminei la om este limitată, literatura arată că răspunsul sexual activează circuitele de recompensă, iar modificările post-orgasm (inclusiv creșterea prolactinei) pot influența temporar energia, motivația și dispoziția [5].
În absența intimității, unii bărbați pot experimenta frustrare, iritabilitate sau retragere, nu pentru că „le lipsește sexul” ca necesitate biologică, ci pentru că mecanismele de reglare a stresului și recompensei nu mai sunt activate prin această cale.

Somnul

Un studiu transversal pe populație generală a arătat că:

• 70,8% dintre respondenți au raportat îmbunătățirea calității somnului după sex cu orgasm;

• 62,5% au raportat adormire mai ușoară;

• după masturbare cu orgasm, 54,1% au raportat somn mai bun [6].

Deși datele sunt auto-raportate, ele sunt coerente cu fiziologia cunoscută (oxitocină, prolactină, relaxare).

Sexualitatea și sănătatea pe termen lung

Sexul și longevitatea

Studiul Caerphilly, care a urmărit 918 bărbați timp de aproximativ 10 ani, a arătat că bărbații cu frecvență orgasmică ridicată au avut un risc de mortalitate de aproximativ două ori mai mic comparativ cu cei cu frecvență scăzută (raport al șanselor ≈ 2,0 pentru grupul cu frecvență joasă; interval de încredere 95%: 1,1–3,5) [7].
Este esențial de subliniat că studiul este observațional și nu demonstrează cauzalitate.

Sexul și sănătatea cardiovasculară

Studii observaționale sugerează că frecvența sexuală regulată poate fi asociată cu un risc mai scăzut de boli cardiovasculare și cu parametri fiziologici favorabili, posibil prin reducerea stresului și prin activarea sistemului parasimpatic. Conform unor analize, bărbații care au o viață sexuală activă arată o tendință spre un profil sănătos al sănătății inimii și al sistemului vascular [2].

Ejacularea și riscul de cancer de prostată

În cohorta Health Professionals Follow-up Study (31.925 bărbați), frecvența mai mare a ejaculării a fost asociată cu un risc mai mic de diagnostic de cancer de prostată, în special pentru formele cu risc scăzut. Bărbații care au raportat ≥21 ejaculări/lună au avut o reducere a riscului de aproximativ 19–22% față de cei cu 4–7 ejaculări/lună [8][9]. Asocierea nu a fost semnificativă pentru formele agresive.

Mit: „Sunt bărbat și corpul îmi cere să fac sex”

Această afirmație nu este susținută de biologie. Organismul masculin nu cere sex ca necesitate fiziologică imperativă, similar foamei sau setei.

• Testosteronul modulează dorința, dar nu impune comportamentul sexual.

• Orgasmul nu este necesar pentru menținerea nivelurilor normale de testosteron, iar abstinența nu produce dereglări hormonale periculoase [3].

• Ceea ce este perceput ca „nevoie” este adesea disconfort psihologic și stres, pe care sexul îl poate ameliora eficient, dar nu exclusiv.

Formularea corectă, bazată pe dovezi, este:
„Organismul masculin răspunde pozitiv la intimitate, dar nu este constrâns biologic să aibă activitate sexuală.”

Mit: „O relație fără sex se va destrăma”

Acest mit este la fel de răspândit și la fel de insuficient susținut științific.

Ce arată studiile

Un studiu randomizat pe cupluri căsătorite (128 de cupluri) a arătat că dublarea frecvenței sexuale timp de 90 de zile nu a crescut fericirea și a fost asociată cu o scădere ușoară a dorinței și plăcerii, probabil prin transformarea sexului într-o obligație [10].

Interpretare corectă

• Relațiile se destramă mai frecvent din cauza lipsei de conectare emoțională, comunicare deficitară, conflict cronic sau stres, nu din cauza absenței sexului în sine.

• Există relații stabile și satisfăcătoare cu frecvență sexuală scăzută sau absentă, atunci când ambii parteneri sunt aliniați.

• Sexul poate întări relația, dar nu o poate compensa în absența altor factori esențiali.

Concluzii

Dovezile științifice susțin câteva idei clare:

• Intimitatea și orgasmul produc modificări neuroendocrine reale care pot influența stresul, somnul și starea de bine.

• Lipsa activității sexuale nu este periculoasă medical la bărbații sănătoși.

• Miturile despre „nevoia biologică inevitabilă” sau despre relații condamnate fără sex nu sunt susținute de date.

• Calitatea, contextul și dorința sunt mai importante decât frecvența.

Înțelegerea acestor nuanțe mută discuția din zona fatalismului biologic în cea a alegerilor informate și a responsabilității relaționale.