Aversiunea sexuala

Aversiunea sexuala se manifesta prin dezgustul, teama, repulsia, sau lipsa de dorinta in relatiile consensuale care implica contact genital.

 

Sexualitatea reprezinta interactiunea complexa a mai multor aspecte, inclusiv anatomice, fiziologice, psihologice, de dezvoltare, culturale si relationale. Toti acesti factori contribuie la dezvoltarea sexualitatii pe tot parcursul vietii unei persoane.

Sexualitatea la adulti este determinata de mai multe componente:

• Gen (feminin/masculin)
• Orientare sexuala
• Intentie sexuala
• Dorinta sexuala
• Excitatie
• Orgasm
• Satisfactie emotionala

Genul, orientarea si intentia formeaza identitatea sexuala, in timp ce dorinta, excitarea si orgasmul sunt componente ale functiei sexuale. Interactiunea dintre primele sase componente (gen, orientare, intentie, dorinta, excitatie, orgasm) contribuie la satisfactia emotionala a experientei. In plus fata de multitudinea factorilor implicati in sexualitate, compatibilitatea sexuala cu partenerul de viata este cruciala intr-o relatie de cuplu sanatoasa. Expresia sexualitatii unei persoane este strans legata de sexualitatea partenerului de viata.

 

Ciclul raspunsului sexual

Ciclul raspunsului sexual are patru faze: dorinta, excitare, orgasm si rezolutie.

Prima faza a ciclului - dorinta, este formata din trei componente: apetit sexual, motivatia sexuala si dorinta sexuala. Acestea reflecta aspectele biologice, psihologice, sociale si de dorinta. Comportamentul sexual se produce prin mecanisme psiho-neuro-endocrine. Sistemul limbic si zona preoptica a hipotalamusului anterior joaca un rol important in manifestarea apetitului sexual. Apetitul sexual este, de asemenea, puternic influentat de hormoni, medicamente si substante legale sau ilegale (alcool, droguri).

Faza 2, de excitare, apare prin stimularea psihologica si/sau fiziologica. Multiple modificari fiziologice apar la barbati si femei, care anticipeaza aparitia orgasmului, manifestandu-se in principal prin congestie vasculara. La barbati, cresterea fluxului de sange provoaca erectia, iar la femei conduce la lubrifierea vaginala, dilatarea clitorisului si modificari de culoare ale labiilor. In general, se intensifica ritmul cardiac, tensiunea arteriala si ritmul respirator, alaturi de contractia mai multor grupe de muschi.

In faza 3 - orgasmul, continua cresterea respiratorie, ritmul cardiac si tensiunea arteriala precum si contractia voluntara si involuntara a mai multor grupe musculare. La barbati, ejacularea se produce printr-o serie de contractii coordonate ale muschilor perineului, ale vaselor deferente, ale prostatei si veziculelor seminale care imping lichidul seminal prin uretra. La femei, uterul si partea inferioara a vaginului se contracta involuntar in timpul orgasmului.

Durata fazei finale - rezolutia, se afla in directa legatura cu producerea orgasmului. Daca orgasmul nu este atins, pot aparea stari de iritabilitate si disconfort, cu o durata de mai multe ore. Daca orgasmul este atins, rezolutia poate dura intre 10 si 15 minute, cu un sentiment de calm si relaxare. Frecventa respiratorie, ritmul cardiac si tensiunea arteriala revin la un nivel normal iar congestia vasculara se diminueaza.

 

Pierderea normala a dorintei

Pentru a justifica aversiunea sexuala ar trebui sa se inteleaga mai intai ca exista circumstante in care este normal ca persoanele sa-si piarda interesul pentru activitatea sexuala.

Exista o serie de motive pentru care oamenii isi pierd interesul fata de actului sexual. Este normal ca dorinta sexuala sa scada in timpul menopauzei, imediat dupa nasterea unui copil, inainte sau in timpul menstruatiei, in timpul de recuperare dupa o boala sau interventii chirurgicale, in timpul unor schimbari majore sau stresante de viata precum moartea unei persoane dragi, pierderea locului de munca, pensionare sau divort. Acestea sunt considerate cauze normale ale fluctuatiilor in dorinta sexuala si sunt in general temporare. Responsabilitatile - precum a deveni parinte pentru prima data sau a face o schimbare de cariera - pot provoca absenta dorintei sexuale. Lipsa timpului pentru sine sau a intimitatii cu partenerul de viata poate contribui, de asemenea, la pierderea naturala dar reversibila a dorintei sexuale. Pierderea vietii private care rezulta din mutarea unui parinte in varsta, dependent, in casa cuiva este o cauza frecventa de pierdere a dorintei sexuale in cadrul cuplurilor de varsta mijlocie. Depresia, oboseala, stresul contribuie, de asemenea, la diminuarea interesului sexual.

Aversiunea sexuala

Sindromul aversiunii sexuale reprezinta o tulburare mult mai grava si implica evitarea activa a activitatii sexuale. Sindromul aversiunii sexuale este caracterizat nu numai de o lipsa de dorinta, dar si de teama, repulsie, dezgust, sau emotii similare, atunci cand persoana in cauza intretine relatii sexuale cu un partener. Aversiunea poate fi de mai multe forme, ea poate fi legata de aspecte specifice ale actului sexual, cum ar fi vederea de organelor genitale ale partenerului, mirosul sau secretii ale corpului acestuia, dar poate include si sarutul, imbratisarea sau mangaierea ca si actul sexual in sine. In unele cazuri, persoana care sufera de aversiune sexuala evita orice forma de contact sexual, iar altele, cu toate acestea, nu sunt deranjate de sarutari si mangaieri si se comporta firesc pana la aparitia contactului genital.

 

Exista mai multe subclasificari ale aversiunii sexuale:

• pe tot parcursul vietii - atunci cand individul nu manifesta niciun interes fata de stimularea sexuala (alaturi de un partener sau singur)
• situationala - atunci cand este dobandita dupa o experienta traumatizanta, alaturi de un partener specific sau intr-un anumit set de circumstante
• generalizata - care apare cu orice partener si in toate situatiile dupa ce anterior acesta a manifestat interes fata de activitatea sexuala.

Cauze si simptome

Aversiunea sexuala pot fi cauzata de factori psihologici sau de o combinatie de factori fizici si psihologici.

Exista o serie de cauze care determina aversiunea sexuala. Cele mai frecvente sunt problemele interpersonale si experiente traumatice. Problemele interpersonale sunt dese ori responsabile de aparitia aversiunii sexuale iar simptomele apar doar cu un partener specific sau in anumite conditii. Motivele pentru aparitia aversiunii sexuale pot include descoperirea infidelitatii conjugale, dezacorduri majore asupra copiilor, banilor si a rolurilor in familie, violenta domestica sau lipsa de igiena personala din partea partenerului. Problemele interpersonale sunt adesea cauza daca partenerii s-au bucurat de activitate sexuala in trecut dar ulterior s-a instalat absenta acesteia.

Experiente traumatice sunt, de asemenea, responsabile de provocarea aversiunii sexuale. Unele traume posibile includ viol, incest, molestare, sau alte forme de abuz sexual. Ulterior pacientul asociaza actul sexual cu o experienta dureroasa sau cu o amintire pe care incearca sa o reprime.

Aversiunea sexuala poate fi, de asemenea, asociata cu invataturile religioase rigide sau culturale care asociaza activitatea sexuala cu sentimente excesive de vinovatie.

Din acest punct de vedere, este important sa se constientizeze contextul social in care aceasta tulburare a aparut. In unele culturi, dorinta sexuala scazuta poate fi considerat normala in timp ce dorinta sexuala excesiva este problematica. De exemplu, dorinta sexuala poate fi mai scazuta in randul populatiilor din Asia de Est decat in Europa sau SUA. In alte culturi, acest lucru poate fi inversat. Unele culturi incearca din rasputeri sa reprime dorinta sexuala. In altele exista o tendinta de a incita actiunea. Conceptele legate de nivelurile „normale” ale dorintei sexuale sunt cultural dependente. Spre exemplu Revolutia Sexuala din Stalele Unite aparuta la mijlocul anilor 60 promova mesaje culturale puternice referitoare la eliberarea sexuala, sexul premarital, homosexualitate sau pornografie ca forma de critica culturala care transgreseaza conventiile sociale.

Simptome aversiunii sexuale pot varia de la o forma usoara la una severa. Simptomele usoare includ lipsa de interes si de dezgust. Simptome severe pot include atacuri de panica, inclusiv ameteli, dificultati de respiratie, frica intensa si batai rapide ale inimii. Persoanele care sufera de aceasta tulburare pot recurge la masuri dintre cele mai diverse pentru a evita contactul sexual prin orice tip de mijloace posibile, inclusiv prin a merge la culcare la ore diferite fata de partener, petrecerea timpului suplimentar la locul de munca, sau incercarea de a fi neatractiv sexual.
Simptomele aversiunii sexuale pot diferi la barbati si femei.

Simptome specifice barbatilor

• ejaculare prematura
• impotenta
• incapacitatea de a deveni excitat in timpul stimularii sexuale
• absenta orgasmului
• lipsa dorintei sexuale

Simptome specifice femeilor

• incapacitatea de a deveni excitata in timpul stimularii sexuale
• absenta orgasmului
• lipsa dorintei sexuale
• vaginism (atacul de panica sexual manifestat prin contractii involuntare a muschilor pelvieni care face imposibil sau foarte dureros orice tip de penetrare)
• dureri in timpul actului sexual
• uscaciune vaginala

Atat barbatii cat si femeile pot experimenta aversiunea sexuala. Acesta este considerata a fi mai frecventa la femei decat la barbati, din pricina faptului ca femeile sunt mai predispuse la a fi victime ale violului si a altor forme de agresiune sexuala decat barbatii. Exista relativ putine statistici cu privire la numarul de persoane afectate de aversiune sexuala, intrucat aceasta tulburare este adesea confundata cu alte boli, sau cu fluctuatii normale ale dorintei sexuale asociate stresului sau inaintarii in varsta. De asemenea, multi oameni considera afectiunile sexuale drept un subiect dificil de abordat, astfel incat numarul de persoane care cauta ajutor specializat este, probabil, mai mic decat numarul propriu zis al acelora care sufera de aversiune sexuala.

Diagnostic

Diagnosticul de aversiune sexuala poate fi dat atunci cand persoana afectata sau partenerul acesteia mentioneaza problema in sine sau nemultumirea fata de relatia de cuplu - medicului de familie, ginecologului, sau psihoterapeutului. Un prim pas important in diagnosticare este o examinare fizica amanuntita, preferabil a ambiilor parteneri, pentru a exclude cauzele fizice ale tulburarii si a existentei unei boli cu transmitere sexuala, a unei deformari fizice, sau lipsei de igiena personala a partenerului - care ar putea contribui la evitarea activitatii sexuale de catre persoana afectata.

Potrivit Manualului de Diagnostic si Statistica al Tulburarilor Mentale apartinand Asociatiei Americane de Psihiatrie, pentru a indeplini criteriile unui diagnostic de aversiune sexuala, pacientul nu numai trebuie sa evite aproape orice contact genital cu partenerul sau, dar si sa aiba sentimente negative puternice cu privire la astfel de contacte sau posibilitatea concretizarii acestora. In plus, nu trebuie sa existe cauze fizice care stau la baza tulburarii, precum: anumite afectiuni ale sistemului circulator, boli de piele, efectele secundare ale medicamentelor, sau probleme similare, care ar putea duce la o pierdere a dorintei sexuale. Pentru a fi diagnosticat cu aversiune sexuala, persoana afectata nu trebuie numai sa evite orice contact sexual, dar trebuie sa indice si faptul ca el sau ea evita in mod activ contactul sexual.

Multe alte tulburari sexuale se manifesta prin simptome similare cu cele ale aversiunii sexuale ceea ce complica diagnosticarea. Aversiunea sexuala apare adesea in combinatie cu alte tulburari sexuale.

O afectiune similara aversiunii sexuale este tulburarea sexuala hipoactiva. Multe dintre simptome, precum evitarea contactului sexual printr-o varietate de moduri, sunt similare. Diferenta principala dintre cele doua tulburari este ca un pacient cu tulburare sexuala hipoactiva nu este deloc interesat de sex si nu are fantezii sexuale de niciun tip. Un pacient care sufera de aversiune sexuala, prin comparatie, poate avea fantezii sexuale in mod normal si chiar poate raspunde adecvat din punct de vedere sexual unor parteneri, dar nu se poate manifesta in acelasi mod fata de un anumit partener. De asemenea, un pacient cu tulburare sexuala hipoactiva nu se poate bucura de preludiu, inclusiv de sarutari si mangaieri. In unele cazuri, persoanele cu afectate de aversiune sexuala se bucura de preludiu pana la inceperea actului sexual propriu zis.

Aversiunea sexuala si tulburarea sexuala hipoactiva sunt ambele considerate a fi cauzate in principal de factori psihologici. O alta afectiune care poate avea unele simptome similare este tulburarea excitatiei sexuale feminine. Aceasta se refera la incapacitatea recurenta a unei femei de a avea o lubrefiere suficienta a vaginului chiar si atunci cand este stimulata sexual. Absenta lubrefierii constituie o problema fizica care ar putea avea cauze fie fizice, fie psihologice. Femeile afectate pot experimenta durere sau senzatii de disconfort in timpul actului sexual. Ca rezultat al disconfortului fizic, femeia adesea va evita raporturile sexuale alaturi de partener, sau activitati care ar putea duce la actul sexual. Desi tulburarea excitatiei sexuale feminine are atat simptome fizice, cat si psihologice, este usor de confundat cu aversiunea sexuala, intrucat se manifesta ca o scadere a interesului sexual.

Tratament

Psihoterapie

Desi exista multe tratamente propuse pentru tulburarile de dorinta sexuala, practic nu exista studii care sa evalueze eficacitatea acestora. Psihoterapia este un tratament des intalnit in aceste cazuri. Din punct de vedere psihodinamic, disfunctia sexuala este cauzata de conflictele inconstiente nerezolvate din timpul copilariei. Tratamentul se concentreaza pe marirea gradului de constientizare asupra acestor conflicte nerezolvate si impactul lor asupra vietii pacientului. In timp ce ameliorarea poate sa apara, disfunctiile sexuale de multe ori persista si necesita tehnici terapeutice suplimentare pentru a fi rezolvate.

O abordare care a demonstrat un oarecare succes in tratamentul tulburarilor de dorinta sexuala precum si a altor disfunctii sexuale, dezvoltata de Masters si Johnson, este dubla terapie sexuala. In cadrul acestei abordari, cuplul este tratat de un cuplu de terapeuti - barbat si femeie (cuplurile gay pot opta pentru terapeuti de acelasi sex). Relatia acestora este tratata ca un intreg, disfunctia sexuala fiind un aspect component. O alta premisa importanta a acestei forme de terapie este ca nu numai un singur partener sufera de disfunctii sexuale ci ambii sunt afectati in egala masura. Scopul este de a restabili comunicarea deschisa in relatia de cuplu. Sunt date teme pentru acasa, ale caror rezultate sunt discutate in urmatoarea sesiune. Cuplul nu va intretine relatii sexuale decat in cazul in care aceasta este expres mentionata de catre terapeuti. Exercitiile pentru acasa incep cu exersarea preludiului, care incurajeaza cuplul sa acorde o atentie mai ridicata intregului proces al ciclului raspunsului sexual, a emotiilor implicate si mai putin atingerii orgasmului. In cele din urma cei doi progreseaza catre activitatea sexuala, fiind incurajati sa incerce diferite pozitii, fara finalizarea actului.

Terapia cognitiv-comportamentala s-a dovedit a fi eficace in tratamentul anxietatii, depresiei si a altor tulburari psihiatrice. Premisa de baza este aceea ca sentimentele, emotiile si comportamentele unei persoane sunt influentate de modul de a gandi a acesteia, in momentul prezent fara reactivarea unor evenimente nefericite din trecut ce duce la ganduri negative automate. Aceste ganduri automate creeaza sentimente negative si comportamente disfunctionale. Scopul este de a schimba aceste credinte irationale prin sedinte structurate de terapie. De exemplu, barbatii cu tulburari de dorinta sexuala sau tulburari erectile pot fi sfatuiti sa se masturbeze pentru a depasi anxietatea de a avea un contact sexual complet (erectie si ejaculare).

Farmacoterapia

Medicamente pot fi prescrise pentru a trata simptomele aferente aversiunii sexuale. Acestea sunt diferite pentru barbati si femei.

Tratamentul adresat barbatilor

Pentru probleme de erectie:

Inhibitori ai fosfodiesterazei (Viagra, Cialis, Levitra) - un inhibitor al fosfodiesterazei actioneaza prin relaxarea vaselor de sange de la nivelul penisului, favorizand circulatia sangelui atunci cand exista stimul sexual. Se prezinta sub forma de pilula.
Agenti vasoactivi (fentolamina sau papaverina) - Acest tip de medicament este administrat prin injectare. Substantele active cauzeaza extinderea vaselor de sange din penis. Aceasta creste fluxul de sange la nivelul penisului provocand erectia.

Dispozitive mecanice
Exista o serie de dispozitive mecanice pe care barbatii le pot utiliza pentru a mentine o erectie. Acestea includ:

• pompa cu vacuum
• implantul penian

Tratamentul adresat femeilor

• terapia de substitutie hormonala (cresterea nivelului de testosteron duce la intensificarea activitatii si a placerii sexuale)
• creme vaginale pe baza de estrogen
• lubrefianti

Atunci cand aversiunea sexuala este abordata ca o tulburare psihologica, tratamentul poate fi de succes. Psihoterapia care sta la baza tratamentului aversiunii sexuale poate avea efecte benefice doar in cazul in care pacientul este dispus sa participe la sesiuni de consiliere in mod regulat. Aversiunea sexuala situationala sau dobandita necesita psihoterapie atat pentru pacient si partenerul acestuia, ceea ce ajuta la rezolvarea conflictelor interpersonale ce au stat la baza declansarii afectiunii. Atacurile de panica cauzate sau asociate cu aceasta tulburare pot fi tratate cu succes prin medicatie daca medicul considera aceasta forma de tratament necesara. In cazul in care aversiunea sexuala nu este diagnosticata, discutata, sau tratata, se poate ajunge la infidelitate, separare sau chiar divort.