Biomarkerii vinului roșu din urină ar putea prezice nivelurile de inflamație vasculară

Studiu longitudinal realizat în cadrul cohortei PREDIMED oferă dovezi convingătoare că metaboliții resveratrolului, produși prin activitatea microbiomului intestinal și excretați în urină, pot servi drept biomarkeri specifici și obiectivi ai consumului de vin roșu. În plus, prezența crescută a acestor metaboliți s-a asociat cu niveluri mai scăzute ale moleculei de adeziune vasculară sVCAM-1, un marker al inflamației implicat în patogeneza aterosclerozei.
Resveratrolul este un polifenol regăsit în diverse alimente vegetale, dar în cantități semnificative mai mari în vinul roșu. Deși numeroase studii au sugerat beneficii antiinflamatoare ale consumului moderat de vin roșu, evaluarea acestuia prin chestionare de frecvență alimentară (FFQ) rămâne limitată de subraportare, imprecizie și lipsa luării în considerare a variabilelor microbiotei intestinale.

Studiul publicat în The Journal of Nutrition a avut două obiective majore:

• să confirme valoarea metaboliților dihidroresveratrol (DHRg și DHRs) ca biomarkeri specifici ai consumului de vin roșu;
• să compare acuratețea acestora cu FFQ în relația dintre consumul de vin și biomarkerii circulanți ai inflamației.

Metodologie

Au fost incluși 179 de participanți din două centre spaniole (Barcelona și Navarra), parte a studiului PREDIMED, cu vârsta medie de 69 de ani și risc cardiovascular crescut. S-au evaluat:

• Consumul de vin roșu, prin FFQ și prin determinarea DHRg și DHRs în probe de urină (prin LC-MS/MS).
• Markerii inflamatori circulanți: sVCAM-1, sICAM-1, IL-6, TNF-α și MCP-1.
• Date clinice și stil de viață: activitate fizică, dietă, medicație, greutate, comorbidități.

Analizele statistice au fost ajustate pentru o gamă largă de factori de confuzie și au utilizat modele de regresie multivariată, analize ROC și transformări log-normalizate ale variabilelor.

Rezultate

Biomarkeri urinari ai consumului de vin roșu

• Nivelurile de DHRg și DHRs în urină au fost asociate semnificativ cu cantitatea de vin roșu consumată.
• Curbele ROC au arătat o capacitate predictivă bună pentru DHRg (AUC = 0,84) și DHRs (AUC = 0,80), semnificativ mai mare decât în cazul vinului alb, pentru care nu s-au observat asocieri relevante.
• Acești biomarkeri au fost superiori FFQ în estimarea consumului real de vin roșu, eliminând astfel limitările auto-raportării.

Asocieri cu markerii inflamatori

• Concentrațiile crescute de DHRs au fost asociate cu niveluri mai scăzute ale sVCAM-1 la momentul inițial (−0,40 SD, p = 0,012).
• Creșterea concentrației de DHRg după un an a fost de asemenea asociată cu o scădere semnificativă a sVCAM-1 (−0,43 SD, p = 0,016).
• Nu s-au găsit relații semnificative între DHRg/DHRs și ceilalți markeri inflamatori (sICAM-1, IL-6, TNF-α, MCP-1).
• Utilizarea FFQ pentru estimarea consumului de vin nu a arătat nicio asociere semnificativă cu vreun marker inflamator, ceea ce subliniază valoarea suplimentară adusă de biomarkerii urinari.

Interpretare și implicații

• Acești biomarkeri - DHRg și DHRs - reflectă transformările metabolice specifice ale resveratrolului din vinul roșu realizate de microbiota intestinală și ficat, oferind o măsură mai fidelă a consumului decât FFQ.
• Corelația negativă cu sVCAM-1 sugerează un potențial efect antiinflamator vascular al vinului roșu, în special asupra endoteliului activat - unde VCAM-1 este exprimat selectiv.
• Lipsa asocierii cu vinul alb accentuează specificitatea redată de conținutul ridicat de resveratrol în vinul roșu.
• Rezultatele susțin ipoteza conform căreia consumul moderat de vin roșu în contextul dietei mediteraneene poate aduce beneficii asupra inflamației de tip vascular.

Limitări

• Dimensiunea relativ mică a eșantionului și specificitatea acestuia (persoane în vârstă cu risc cardiovascular crescut).
• Utilizarea probei de urină spot, în locul urinei colectate 24h, care este standardul de aur pentru estimarea aportului nutrițional.
• Lipsa datelor despre funcția renală și despre alți markeri inflamatori dincolo de cei implicați în ateroscleroză.

Concluzie

Studiul evidențiază pentru prima dată că metaboliții microbieni ai resveratrolului - DHRg și DHRs - pot fi utilizați ca biomarkeri specifici, obiectivi și funcționali ai consumului de vin roșu. Aceștia oferă o evaluare superioară față de chestionarele FFQ și pot capta mai fidel relația dintre consumul de vin și statusul inflamator sistemic. Rezultatele deschid calea pentru integrarea acestor biomarkeri în cercetările viitoare despre dietă și inflamație, contribuind la o mai bună înțelegere a rolului polifenolilor din vinul roșu în prevenția cardiovasculară.