Boala inflamatorie pelvina

Boala inflamatorie pelvina (BIP) este un termen general ce denumeste infectia si inflamatia organelor tractului genital feminin superior (uter, trompe uterine si ovare). Boala inflamatorie pelvina este in general consecinta unei infectii bacteriene la nivelul vaginului si colului uterin, care se raspandeste la organele genitale interne. In majoritatea cazurilor, infectiile care cauzeaza BIP sunt transmise pe cale sexuala.

Boala inflamatorie pelvina poate avea drept cauza si inserarea unui dispozitiv intrauterin (DIU), deoarece acesta favorizarea transferarea bacteriilor existenta la nivelul vaginului si al colului uterin. Bacteriile pot fi introduse si in timpul unor proceduri ginecologice (intrerupere de sarcina, biopsie endometriala, etc.).

Boala inflamatorie pelvina poate include infectia si inflamatia:

• trompelor uterine (salpingita)
• mucoasei uterine (endometrita)
• ovarelor (ovarita)
• unei trompe uterine si ovarului de aceeasi parte (abces tubo-ovarian)

Numeroase femei cu boala inflamatorie pelvina nu prezinta semne si simptome, motiv pentru care nu urmeaza un tratament. Astfel boala inflamatorie pelvina este depistata mai tarziu, cand femeia are dificultati in a ramane insarcinata, sau cand sufera de durere cronica pelvina.

Boala inflamatorie pelvina trebuie evitata deoarece poate cauza infertilitate sau complicatii in timpul sarcinii. Instituirea unui tratament precoce in cazul bolilor cu transmitere sexuala (BTS) poate preveni boala inflamatorie pelvina.

Infectiile ulterioare cu alte bacterii sunt des intalnite. Dupa un prim episod de boala inflamatorie pelvina, 20% din femei prezinta infectii ulterioare, in interval de 2 ani.

Se estimeaza ca 1,7% din femei sufera de boala inflamatorie pelvina. Boala este cu siguranta subdiagnosticata, deoarece majoritatea femeilor nu sunt constiente de prezenta unei boli cu transmitere sexuala, fie datorita lipsei simptomelor, fie pentru ca nu cunosc cauza acestor simptome.

Semne si simptome

Semnele si simptomele bolii inflamatorii pelvine constau in:

• durere in abdomenul inferior si pelvis
• secretii vaginale abundente, cu miros neplacut
• menstruatie neregulata
• durere in timpul contactului sexual (dispareunie)
• durere lombara
• febra, oboseala, diaree sau varsaturi
• mictiune dureroasa sau dificila

Primele semne constau in iritatie si in secretii vaginale anormale, survenind in 2-5 zile dupa infectare in cazul gonoreei si in 7-21 zile in cazul chlamidiozei. Numeroase femei prezinta secretii vaginale care nu se datoreaza unei BTS. Dar daca se observa o modificare in aspectul secretiei (daca devine urat mirositoare sau este insotita de prurit), in special la cateva zile dupa un contact sexual, se poate suspecta o BTS.

Boala inflamatorie pelvina se manifesta printr-o durere abdominala surda, constanta si prin accese ocazionale de febra. In plus, poate aparea un disconfort, sau chiar durere in raporturile sexuale. Daca infectia atinge si mucoasa uterina (endometru), pot aparea sangerari intre menstrele normale.

Boala inflamatorie pelvina poate cauza semne si simptome minore sau poate fi asimptomatica. In acest ultim caz, boala se datoreaza in mod frecvent unei infectii cu chlamydia. Lipsa semnelor si simptomelor creste probabilitatea ca femeia sa transmita chlamydia mai departe. Totodata, in lipsa unui tratament adecvat, organele genitale pot fi grav afectate.

Urmatoarele semne si simptome indica o urgenta medicala:

• durere violenta in abdomenul inferior
• vomitaturi
• lipotimie (lesin)
• febra de 39ºC

Cauze

Boala inflamatorie pelvina poate fi cauzata de mai multe tipuri de bacterii, dar in majoritatea cazurilor este vorba despre bacteriile responsabile pentru doua boli cu transmitere sexuala (BTS) frecvente: gonoreea si chlamidioza.

• Bacteria care provoaca chlamidioza (chlamydia trachomatis) este responsabila pentru 50% din cazurile de boala inflamatorie pelvina.
• Bacteria care cauzeaza gonoree (neisseria gonorrhoeae) este responsabila pentru cca 14% din cazuri.

Aproximativ 8% din femeile cu boala inflamatorie pelvina sunt infectate cu ambele tipuri de bacterii.

Unele metode de contraceptie pot creste riscul de aparitie a bolii inflamatorii pelvine – de exemplu montarea unui dispozitivul intrauterin (DIU) sau sterilet. In schimb, alte metode contraceptive precum prezervativul si diafragma reduc acest risc. Folosirea doar a contraceptivelor orale nu ofera protectie impotriva bolilor cu transmitere sexuala. Dar, acestea ofera o protectie indirecta impotriva aparitiei bolii inflamatorii pelvin prin faptul ca determina crearea unui mucus cervical mai gros, astfel incat bacteriile nu pot ajunge cu usurinta la tractul genital superior.

Uneori, bacteriile care provoaca boala inflamatorie pelvina ajung in tractul genital in timpul nasterii, in urma unei intreruperi de sarcina sau a unui avort spontan, sau ca urmare a unei proceduri de prelevare a unei probe de la nivelul uterului (biopsie endometriala).

Rar, cauza infectiei care duce la boala inflamatorie pelvina nu este identificata – se crede ca in aceste cazuri, bacteriile inofensive, prezente in mod normal in vagin si colul uterin sunt responsabile pentru aceasta boala.

Diagnostic

Boala inflamatorie pelvina este diagnosticata pe baza semnelor si a simptomelor, a unui examen pelvin, a unei analize a secretiei vaginale si a culturilor prelevate de la nivelul colului uterin.

In timpul examenului pelvin, medicul va recolta secretii vaginale si mucus cervical, folosind un tampon de bumbac, pentru a identifica agentul infectios.

Pentru a confirma diagnosticul, sau pentru a evalua gradul de extindere a infectiei, medicul poate recomanda o laparoscopie, care consta in introducerea unui instrument subtire, prevazut cu un sistem optic in abdomen, care permite vizualizarea organelor pelvine.

Complicatii

Netratata, boala inflamatorie pelvina poate cauza o serie de complicatii:

Sarcina extrauterina

Boala inflamatorie pelvina este o cauza insemnata a sarcinii ectopice (extrauterine), in care ovulul fertilizat nu poate trece prin trompele uterine pentru ajunge in uter si a se implanta in mucoasa acestuia. Sarcina ectopica poate cauza hemoragii abundente, amenintatoare de viata si necesita o ingrijiri medicale de urgenta.

Infertilitate

Aproximativ 1 din 8 femei cu boala inflamatorie pelvina devin sterile. Intarzierea tratamentului pentru boala inflamatorie pelvina creste in mod semnificativ riscurile de infertilitate. Boala inflamatorie pelvina poate afecta organele genitale si duce la infertilitate.

Durere cronica pelvina

Pana la jumatate din femeile cu boala inflamatorie pelvina simptomatica se confrunta cu durere cronica pelvina ce poate dura cateva luni sau chiar ani. Formarea de tesut cicatricial la nivelul trompelor uterine si a altor organe pelvice poate provoca durere, ce survine in special in timpul raporturilor sexuale, activitatilor fizice sau a ovulatiei.

Tratament

Tratamentul standard pentru boala inflamatorie pelvina (BIP) consta in administrarea de antibiotice. Medicul poate prescrie initial un antibiotic cu spectru larg de actiune, iar dupa primirea rezultatelor de laborator el va ajusta tratamentul. De asemenea, medicul poate prescrie medicamente pentru indepartarea durerii si recomanda repaus la pat.

O parte esentiala a tratamentului consta in examinarea partenerului si daca este cazul, in tratarea acestuia. Astfel se previne raspandirea si eventual reinfectarea cu BTS. Acest lucru este deosebit de important deoarece infectiile frecvente care cauzeaza boala inflamatorie pelvina nu se manifesta clinic. Se recomanda evitarea raporturilor sexuale pana la terminarea tratamentului si disparitia infectiei.
Femeile cu risc de infectii pelvine care utilizeaza un dispozitiv intrauterin pot fi sfatuite sa opteze pentru o alta metoda de contraceptie pentru a reduce riscul de boala inflamatorie pelvina.

In cazul pacientelor insarcinate, infectate cu HIV, sau care nu raspund la  tratamentul cu antibiotice orale, se recomanda spitalizarea. Tratamentul va consta in administrarea de antibiotice intravenos, apoi pe cale orala.

Prevenire

Majoritatea cazurilor de boala inflamatorie pelvina pot fi prevenite prin practicarea de raporturi sexuale protejate. Utilizarea prezervativului reduce, desi nu elimina complet riscul de a contracta o boala cu transmitere sexuala (BTS).

Persoanele cu risc crescut trebuie sa efectueze periodic teste de depistare a BTS.
Daca o persoana sufera de boala inflamatorie pelvina sau de o boala cu transmitere sexuala, toti partenerii cu care a avut contacte sexuale in ultimele 60 zile trebuie examinati, si daca este necesar, tratati. Astfel se previne raspandirea si eventual reinfectarea cu BTS.