Cercetătorii constată că trădarea nu face neapărat pe cineva mai puțin demn de încredere dacă există și beneficii

Cercetătorii de la UCLA și Oklahoma State University au investigat modul în care oamenii judecă încrederea într-o persoană care a trădat pe altcineva. În mod obișnuit, ne-am aștepta ca trecutul de „trădător” să scadă substanțial nivelul de încredere, însă autorii studiului au suspectat că lucrurile nu sunt atât de simple atunci când propria noastră persoană are de câștigat din gestul de infidelitate sau trădare al celuilalt.
Studiul, desfășurat pe un eșantion de 1.718 adulți din Statele Unite, a constat în mai multe experimente care au explorat modul în care participanții își formează percepții despre „încredere”. Participanților li s-au prezentat scenarii variate - de la prietenii și infidelitate romantică, până la parteneriate de lucru și relații internaționale. În fiecare scenariu, unul dintre personaje putea fie să nu trădeze deloc, fie să trădeze o terță persoană în beneficiul participantului, fie să-l trădeze direct pe participant. După citirea scenariilor, participanții au fost întrebați câtă încredere au în „trădător” - de pildă, dacă i-ar împărtăși un secret sau ar conta pe loialitatea acestuia.

Rezultate și interpretări

Așa cum era de așteptat, datele au arătat că, în general, oamenii îi consideră pe trădători mai puțin de încredere decât pe cei care nu au trădat niciodată. Totuși, atunci când trădarea a adus un avantaj direct participantului, acesta nu a scăzut semnificativ evaluarea de încredere. Cu alte cuvinte, a contat mult direcția în care a fost îndreptată trădarea: dacă „victima” a fost cineva din afara relației cu participantul și acțiunea a fost în beneficiul participantului, subiectul a păstrat un grad înalt de încredere. Acest tipar a fost observat în mod consistent atât în scenariile privind prieteniile, cât și în cele care au implicat relații romantice și profesionale.

Concluzii

Aceste rezultate sugerează că, dincolo de normele morale legate de loialitate, mintea umană ia în calcul și posibilele avantaje personale atunci când evaluează încrederea. Nu doar reputația globală a unei persoane pentru „trădare” contează, ci și efectul concret pe care acea trădare îl are asupra noastră. Studiul, publicat în Evolution and Human Behavior și finanțat de National Science Foundation, indică faptul că, dacă cineva ne furnizează beneficii, putem considera acea persoană demnă de încredere chiar și când ea i-a înșelat sau trădat pe alții. Astfel, deși ne place să credem că evaluările noastre se ghidează doar după integritatea și comportamentul general al celuilalt, interesul personal poate juca un rol subtil, dar important, în dinamica încrederii.

sursa: EurekAlert