Aproape jumătate dintre pacienții cu depresie se luptă cu rezistența la tratament

Studiul publicat în British Journal of Psychiatry și-a propus să examineze caracteristicile și nevoile unui grup numeros de pacienți cu tulburare depresivă majoră (TDM) care nu răspund la cel puțin două linii de tratament antidepresiv (criteriul operațional pentru depresia rezistentă la tratament - DRT). Printr-o abordare mixed-methods, autorii au integrat o analiză cantitativă pe un eșantion dintr-un serviciu NHS din Marea Britanie (cu 5136 de persoane diagnosticate cu TDM) și interviuri calitative cu pacienți și clinicieni, în vederea obținerii unei perspective mai complexe asupra DRT.

Depresia majoră (TDM) este o tulburare frecventă și debilitantă, implicând un risc crescut de comorbidități fizice și psihice, scăderea calității vieții și mortalitate crescută.
Depresia rezistentă la tratament (DRT), definită aici ca eșecul răspunsului la minimum două antidepresive consecutive, are consecințe mai grave decât TDM, însă există variații semnificative în modul de definire a DRT, care pot îngreuna compararea studiilor.
Deși studii anterioare pe baze de date electronice au evidențiat un impact sever și tratamente neadecvate pentru DRT, puține cercetări au combinat analize cantitative cu explorarea directă a experiențelor pacienților și ale profesioniștilor din domeniul sănătății.
Scopulstudiului: (1) estimarea prevalenței DRT în cadrul unui sistem de servicii de sănătate complex, (2) comparații demografice și clinice între TDM și DRT, (3) explorarea nivelului de „rezistență” și asocierea cu diverse caracteristici, și (4) înțelegerea experiențelor subiective ale pacienților și clinicianților cu privire la opțiunile de tratament și nevoile nesatisfăcute.

Metodologie

Analiza cantitativă:

Datele au fost extrase din dosarele electronice de sănătate (EHR) ale unui trust NHS, incluzând diagnostice ICD-10 pentru depresie (F32-F33), informații despre medicamentele prescrise și serviciile clinice accesate.
Persoanele au fost încadrate în DRT dacă treceau la a treia linie de tratament antidepresiv (sau augmentare) după două eșecuri anterioare confirmate.
Au fost excluse diagnosticele de bipolaritate, psihoză, demență și alte patologii cognitive semnificative, precum și cazurile fără istoric de utilizare a antidepresivelor.
Au fost examinate variabile sociodemografice (vârsta, sex, ocuparea/activitatea), comorbiditățile psihiatrice și somatice și tipurile de servicii medicale accesate (e.g. servicii comunitare, specializate, spitalizare).

Studiul calitativ:

Interviuri semistructurate cu 15 participanți (7 pacienți cu DRT și 8 clinicieni - psihiatri, psihologi, terapeuți, asistenți medicali).
Discuțiile au vizat definirea DRT, experiențele legate de tratament, bariere și facilitatori de îngrijire, precum și propuneri pentru un viitor „parcurs” terapeutic mai bine structurat.
Analiza tematică a identificat șase teme majore, incluzând dificultățile de recunoaștere a DRT și impactul psihosocial asupra vieții de zi cu zi.

Rezultate cantitative

Prevalența și caracteristici DRT:

Din totalul de 5.136 persoane cu TDM, 2.461 (circa 48%) au fost încadrate ca având DRT.
Printre cei cu DRT, 36,93% ajunseseră la patru sau mai multe tratamente antidepresive în același episod depresiv, sugerând un nivel înalt de severitate și non-răspuns la terapiile standard.
Persoanele cu DRT prezentau:

• Rate mai mari de comorbidități psihiatrice: tulburări de anxietate, tulburări de personalitate, abuz de substanțe și episoade de auto-vătămare.
• Mai multe comorbidități fizice (boli cardiovasculare, respiratorii, diabet), comparativ cu cei care au TDM dar nu au atins criteriile DRT.

Persoanele cu DRT aveau o probabilitate crescută de inactivitate economică (41,24% față de 32,60% la TDM), iar printre cei decedați, vârsta medie la deces era cu aproximativ 5 ani mai mică decât în grupul TDM.

Utilizarea serviciilor medicale:

Contrar așteptărilor, pacienții cu DRT au avut mai puține trimiteri către serviciile comunitare (40% față de 45% în TDM), dar mai multe către servicii specializate (20% față de 15%) și spitalizare (5% față de 3%).
Se sugerează că persoanele cu DRT tind să intre în contact cu structuri de îngrijire mai „avansate” (psihoterapie intensivă, ECT, servicii de internare) și că îngrijirea comunitară nu este suficient de accesată sau disponibilă în aceste cazuri.

Factorii asociați cu DRT:

Analiza de regresie logistică a indicat că prezența psihotică, tulburări de personalitate, anxietate comorbidă, istoric de auto-vătămare, precum și bolile cardiovasculare erau independent corelate cu statutul DRT.
Cu cât numărul liniilor de tratament antidepresiv creștea (3, 4 sau mai multe), cu atât prevalența comorbidităților psihice (substanțe, anxietate, personalitate) și fizice (boli respiratorii, cardiovasculare etc.) era mai mare.

Rezultate calitative

Claritatea definiției DRT:

Mulți pacienți nu știau că suferă de o formă de depresie „rezistentă”. Clinicienii foloseau termeni diferiți (de ex. depresie cronică), ceea ce crea confuzie și întârzieri în recunoașterea acestui tip de depresie.

Impactul asupra vieții și trăirile emoționale:

Pacienții descriau un sentiment de stagnare, „ani pierduți” și o identitate marcată de eșecul răspunsului la medicamente. Clinicienii subliniau frustrarea și neputința în fața unor cazuri de DRT severe.

Parcursul curent de tratament:

S-a remarcat folosirea excesivă a antidepresivelor multiple și inexistența unei rute clare post-două eșecuri, plus acces limitat la psihoterapie specializată. Unii pacienți erau mulțumiți de anumite combinații de medicamente, dar mulți spuneau că efectele adverse depășesc beneficiile.

Bariere în îngrijire:

Lipsa resurselor dedicate DRT și ghiduri neclare.
Procesul simțit ca o „încercare și eroare” constantă, cu scăderea motivației de a căuta noi opțiuni.
Finanțare inegală comparativ cu condiții cum ar fi psihoza, lăsând depresia într-un plan secund.

Factorii facilitatori:

Implicarea activă și atenția la perspectiva pacientului (ex. a se simți ascultat).
Notarea clară a DRT în fișele medicale pentru continuitate între specialiști.
Organizarea unor formate de sprijin pe termen mai lung, care să crească stabilitatea și să favorizeze implicarea în tratament.

Recomandări viitoare:

Informarea mai bună a pacienților (broșuri, explicații) despre ce este DRT și despre tratamentele disponibile.
Protocol/itinerar standardizat care să indice opțiunile post-două eșecuri de antidepresiv.
Acces sporit la terapii psihologice variate (CBT, terapie concentrată pe compasiune, intervenții de tip peer support).
Crearea unor echipe multidisciplinare, cu accent pe recuperare funcțională și integrare socio-profesională, nu doar pe simptome.

Concluzii și implicații

Acest studiu indică o prevalență mare a depresiei rezistente la tratament într-o rețea de sănătate secundară din Marea Britanie (aproape jumătate din persoanele cu TDM îndeplinesc criteriile DRT). Totodată, datele reflectă:

Gravitatea clinico-psihosocială sporită a DRT, asociată cu multiple comorbidități psihiatrice și somatice.
Insuficiența abordării actuale, bazată predominant pe încercări repetate de antidepresive, ignorând adesea suportul psihoterapeutic și psihiatria comunitară, în favoarea internărilor și serviciilor specializate.
Nevoia unei redefiniri a parcursului terapeutic al depresiei, cu accent pe depistarea timpurie a DRT, adoptarea unor protocoale unitare și folosirea unui ansamblu complex de intervenții (medicale, psihologice, sociale).

Cercetătorii și clinicienii sunt încurajați să dezvolte linii de ghid standardizate pentru DRT, să faciliteze accesul la terapii inovatoare (inclusiv abordări non-farmacologice) și să integreze intervențiile sociale și vocaționale pentru a îmbunătăți șansele de recuperare. Atât datele cantitative, cât și mărturiile directe ale pacienților și profesioniștilor arată necesitatea urgentă a unei abordări mai comprehensiv-umane în gestionarea depresiei rezistente la tratament.

Data actualizare: 24-03-2025 | creare: 24-03-2025 | Vizite: 295

Bibliografie

Gill, K., et al. (2025) Examining the needs, outcomes and current treatment pathways of 2461 people with treatment-resistant depression: mixed-methods study. The British Journal of Psychiatry. doi.org/10.1192/bjp.2024.275.

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

Terapia online pentru furie dă rezultate

Un studiu publicat recent în revista științifică Journal of Consulting and Clinical Psychology arată că terap...

Mamele cu depresie reacționează mai lent în interacțunea cu bebelușul

Un studiu recent realizat la Universitatea din Missouri a investigat efectele depresiei materne asupra interacțiun...

Preșcolarii știu dacă cineva le este îndatorat

Un nou studiu în psihologie sugerează că, încă de la vârsta de trei ani, copiii pot înțelege situația în ...

Tulburările psihiatrice nu cresc riscul de boală Alzheimer
Consumul de băuturi carbogazoase este asociat cu depresia
Diferențele în modul în care tinerii cu sau fără tulburări mintale folosesc rețelele sociale
Problemele de somn la adolescenți pot prezice în timp un risc de auto-vătămare

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:

Potrivit unui studiu, cele mai multe antidepresive sunt ineficiente pentru tineri și adolescenți

Cele mai multe medicamente antidepresive sunt fie ineficiente, fie nesigure pentru copiii și adolescenții cu tulb...

Depresia produce alterări genetice opuse la femei față de bărbați

Un studiu postmortem realizat de cercetătorii de la Universitatea din Pittsburgh și Centrul pentru dependență �...

Metabolismul ca factor important în tulburarea depresivă majoră recurentă

Cercetătorii din cadrul University of California San Diego School of Medicine, alături de oameni de știință ol...

Îmbătrânire celulară accelerată observată la indivizii cu depresie, asociată cu mortalitatea precoce

Dieta occidentală - factor de risc pentru tulburarea depresivă majoră

Eficiența și siguranța utilizării psilocibinei ca tratament antidepresiv (studiu)

Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:

Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.

intră pe forum