Încrederea medicilor de familie în pacienți: dinamica unei relații terapeutice esențiale
Autor: Airinei Camelia

Un studiu realizat în Australia È™i publicat în Annals of Family Medicine în noiembrie 2025 a analizat, pe o perioadă de câteva luni, relaÈ›ia dintre nivelul de încredere al medicilor de familie în pacienÈ›ii lor È™i modul în care această încredere influenÈ›ează procesul de îngrijire medicală.
Încrederea reciprocă este o componentă fundamentală a relaÈ›iei medic-pacient. În general, literatura a acordat o atenÈ›ie considerabilă încrederii pacienÈ›ilor în medici, având în vedere percepÈ›ia unui dezechilibru de putere în favoarea medicului. Numeroase studii au arătat că nivelul de încredere al pacientului influenÈ›ează aderenÈ›a la tratament, satisfacÈ›ia față de îngrijire È™i rezultatele clinice.
Mult mai puÈ›in studiată este însă încrederea medicului în pacient. Aceasta poate include atât încrederea în acurateÈ›ea informaÈ›iilor oferite de pacient, cât È™i în capacitatea sa de a se implica activ în gestionarea propriei sănătăți. Cercetări anterioare s-au concentrat cu precădere pe contexte clinice dificile, cum ar fi managementul durerii cronice sau tulburările legate de consumul de substanÈ›e, unde încrederea poate fi mai uÈ™or erodată.
Necesitatea extinderii acestor analize în îngrijirea primară a determinat realizarea prezentului studiu, care explorează modul în care medicii de familie definesc încrederea în pacienÈ›i, ce factori modelează această încredere È™i cum influenÈ›ează aceasta procesul de îngrijire.
Despre studiu
Cercetarea a fost un studiu calitativ bazat pe interviuri semistructurate cu medici de familie din Australia. ParticipanÈ›ii au fost recrutaÈ›i prin metode variate, inclusiv reÈ›ele profesionale, anunÈ›uri online È™i invitaÈ›ii directe. ToÈ›i participanÈ›ii erau medici în activitate, indiferent de nivelul de experiență.
Designul studiului
- Interviurile au fost realizate în 2021 prin telefon sau prin platforme digitale.
- Ghidul de interviu a fost conceput colaborativ, integrând obiectivele studiului È™i experienÈ›a clinică a echipei.
- Toate interviurile au fost înregistrate, transcrise È™i anonimizate.
- Analiza a fost realizată tematic, cu o codificare realizată independent de doi cercetători.
- SaturaÈ›ia datelor a fost atinsă după 6 interviuri, procesul continuând însă până la includerea tuturor participanÈ›ilor eligibili.
Participanți
Din 26 de interviuri realizate, 25 de medici de familie au fost incluÈ™i în analiza finală. Vârstele au variat între 28 È™i 65 de ani, iar experienÈ›a profesională între mai puÈ›in de 5 ani È™i peste 25 de ani. Majoritatea lucrau în zone urbane ale statului New South Wales. Durata interviurilor a variat între 10 È™i 56 de minute, cu o medie de 34 de minute.
Proceduri de analiză
Transcrierile au fost codificate iterativ, cu revizuiri continue ale structurii codurilor È™i discuÈ›ii de consens în cadrul echipei. Datele au fost analizate conform standardelor internaÈ›ionale pentru raportarea studiilor calitative, iar software-ul utilizat pentru managementul datelor a fost NVivo 12.
Rezultate
Analiza tematică a identificat trei teme majore care descriu modul în care medicii de familie percep È™i dezvoltă încrederea în pacienÈ›i.
1. Încrederea este considerată un punct de plecare
MulÈ›i medici au afirmat că încrederea în pacienÈ›i este implicită È™i rar pusă sub semnul întrebării. Unii participanÈ›i au recunoscut că nu au reflectat niciodată anterior asupra propriei încrederi în pacienÈ›i, considerând-o o componentă naturală a profesiei.
O parte dintre medici au indicat că nu lipsa de încredere în pacient este problematică, ci mai degrabă lipsa de încredere în sistemul de sănătate, în special atunci când pacienÈ›ii trebuie să navigheze trasee complexe de îngrijire cu comunicare insuficientă între specialiÈ™ti.
2. Încrederea se construieÈ™te în timp È™i este rezultatul unei relaÈ›ii mutuale
Medici au descris procesul de dezvoltare a încrederii ca fiind reciproc, „construit de ambele părÈ›i” È™i dependent de interacÈ›iuni repetate. Elementele centrale ale acestui proces au inclus:
- comunicarea sinceră și deschisă;
- alinierea obiectivelor terapeutice;
- participarea activă a pacientului la consultații;
- respectarea planurilor de tratament.
În absenÈ›a acestor elemente, medicii considerau necesară o implicare suplimentară pentru a asigura continuitatea îngrijirii, chiar dacă acest lucru însemna o încărcare profesională crescută.
3. Încrederea scade atunci când pacienÈ›ii sunt percepuÈ›i ca având interese secundare
SituaÈ›iile care generau dificultăți de încredere includeau cereri percepute ca nejustificate pentru medicamente cu regim strict (precum opioidele), prezentarea unor documente considerate falsificate sau solicitări legate de beneficii financiare.
Cu toate acestea, unii medici au subliniat importanÈ›a înÈ›elegerii contextelor sociale sau psihologice care pot influenÈ›a comportamentul pacientului. Chiar È™i în situaÈ›ii de îndoială, mulÈ›i au încercat să menÈ›ină relaÈ›ia terapeutică, protejând totodată siguranÈ›a pacientului È™i responsabilitățile legale ale medicului.
Interpretare
Studiul evidenÈ›iază faptul că medicii de familie pornesc de la premisa încrederii, considerând-o esenÈ›ială pentru stabilirea unei relaÈ›ii terapeutice funcÈ›ionale. Participarea activă a pacientului consolidează această încredere, contribuind la o relaÈ›ie mutuală care se dezvoltă odată cu timpul È™i contactul repetat.
În situaÈ›iile în care pacienÈ›ii par să manipuleze relaÈ›ia, medicii resimt o provocare morală È™i profesională, dar mulÈ›i continuă să caute modalități de a menÈ›ine o relaÈ›ie terapeutică de bază. Acest comportament este asociat cu perspectiva conform căreia medicii au o datorie morală de a acorda pacienÈ›ilor prezumÈ›ia de bună-credință.
Într-un sistem medical complex, încrederea nu se limitează la interacÈ›iunea medic–pacient, ci se extinde la infrastructura de îngrijire, iar medicii simt adesea nevoia să compenseze lipsurile sistemului pentru a proteja pacienÈ›ii vulnerabili.
Concluzii
Încrederea medicilor de familie în pacienÈ›i reprezintă fundamentul unei relaÈ›ii terapeutice eficiente. DeÈ™i medicii pornesc de regulă de la prezumÈ›ia de încredere, aceasta se consolidează prin implicarea pacientului È™i prin comunicare deschisă. Provocările apar atunci când comportamentele pacienÈ›ilor indică potenÈ›iale interese secundare sau când sistemul de sănătate introduce bariere în accesul la o îngrijire coordonată.
Sprijinirea medicilor în consolidarea È™i menÈ›inerea acestor relaÈ›ii este esenÈ›ială pentru îngrijirea primară holistică, în special într-un mediu clinic supus presiunilor de timp È™i resurse.
Image by freepik on Freepik
Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!
- Venitul familiei ca predictor important al sănătății și rezultatelor educaționale în adolescență
- Particulele de carbon negru generate în urma arderii gazelor naturale, responsabile pentru zeci de decese premature anual
- Fenomenul consumului de canabis în scop recreațional la tineri
- COVID-19 va deveni în cele din urmă doar o boală sezonieră?
intră pe forum