Cervicalgia

©

Autor: Dr. Purtan Teodora

Cervicalgia reprezintă durerea apărută la nivelul coloanei cervicale. Durerea cervicală sau cervicalgia este localizată la nivelul coloanei cervicale, în zona cefei și iradiază la nivelul umerilor sau a brațelor.

Conform ultimelor statistici efectuate până în prezent, durerea cervicală este una din cele mai frecvente dureri, alături de durerea lombară (lombalgie) și durerea de cap (cefalee).

Deși nu indică întotdeauna existența unei afecțiuni severe, cervicalgia creează un disconfort sever, care impune administrarea tratamentului de specialitate petru combaterea acesteia.

Din punct de vedere anatomic și funcțional, coloana cervicală asigură susținerea și mobilizarea capului și protejează măduva osoasă de diferitele tipuri de traumatisme. În componența coloanei cervicale se află oase, ligamente, tendoane, mușchi și structuri nervoase. Datorită proprietății sale de a-și păstra mobilitatea în orice circumstanță, coloana cervicală este extrem de vulnerabilă, fiind expusă deseori traumatismelor fizice.

Conform studiilor efectuate pe acest subiect, aproximativ 18% din populația de pe glob acuză durere de coloană cervicală.

Incidența cervicalgiei este cu atât mai mare cu cât persoana în cauză este mai înaintată în vârstă. Cervicalgiile sunt mai frecvent înregistrate în rândul persoanelor care desfășoară activități fizice grele la locul de muncă. [1], [2], [4]

Cauze și factori de risc

În majoritatea cazurilor, cervicalgiile prezintă o etiologie plurifactorială. Printre factorii etiologici care pot determina apariția cervicalgiei se numără:

• Greutatea crescută a corpului
• Postura incorectă a corpului
• Adoptarea unei poziții vicioase în timpul somnului (la aceasta putând contribui și folosirea unei perne necorespunzătoare sau/și o saltea extrem de moale, fără ținută)
• Cititul, lucrul pe calculator sau privitul la televizor timp îndelungat (din cauza poziției vicioase pe care individul o adoptă, cu capul și gâtul aplecate înainte, spre lateral sau pe spate)
• Mișcări bruște
• Stresul psihic și fizic prelungit (datorită faptului că în condiții de stres fizic și emoțional, musculatura aflată în zona coloanei cervicale și a umerilor este mereu încordată)
• Anumite tipuri de efort fizic, precum desfășurarea activității profesionale cu mâinile ridicate mult timp deasupra capului (vopsitorii, muncitorii din construcții, cei care ridică greutăți, etc.)
• Lipsa antrenamentului fizic zilnic (care implică scăderea forței și a masei musculare și apariția artrozelor)
• Infecțiile măduvei osoase
• Meningita
• Spondiloza cervicală
• Cervicartroza
• Mielopatia cervicartrozică
• artroza articulațiilor cervico-occipitale
• Spondilodiscita infecțioasă cervicală
• Spondilita anchilozantă
• Poliartrita reumatoidă
• Nevralgia cervico-brahială.

Din cauza faptului că coloana cervicală trebuie să mențină în permanență capul în poziție dreaptă, musculatura cervicală se află într-o continuă stare de tensiune fizică, fapt ce poate determina apariția durerilor cervicale. [1], [2], [3], [4], [5]

Patogenie

Mecanismul fiziopatogenic care duce la apariția cervicalgiei este reprzentat de iritarea ramurilor posterioare a nervilor rahidieni, care inervează apofizele articulare posterioare. [1], [2]

Semne și simptome clinice

Din punct de vedere clinic, durerea cervicală sau cervicalgia se caracterizează printr-o durere temporară sau constantă, continuă sau intermitentă, localizată la nivelul coloanei cervicale, cu caracter ascuțit, care iradiază la nivelul bazei craniului, a umerilor și a brațelor sau în regiunea dorsală, cu o durată de aproximativ câteva zile, se declanșează sau se accentuează în timpul efectuării mișcărilor de rotație ca capului și poate fi însoțită de alte manifestări clinice, precum rigiditatea gâtului și a cefei, contractură musculară, senzație de tensiune percută la nivelul cefei, cefalee, amețeli, parestezii, deficit motor instalat la nivelul membrului superior sau posterior, spasme musculare localizate cu predominanță în regiunea cefei și a umerilor și grețuri.

La examinarea clinică a bolnavului, pentru identificarea poziției vicioase a coloanei cervicale și pentru recunoașterea atitudinii antalgice, medicul trebuie să imprime bolnavului mișcări active și pasive de rotație, flexie-extensie și lateroflexie. Totodată, prin palpare se recomandă decelarea punctelor dureroase; acestea pot fi localizate în regiunea suboccipitală, la nivelul apofizelor spinoase cervicale (când acestea sunt expuse unei forțe de compresie), la nivelul șanțurilor paravertebrale sau prin ciupirea pierii din regiunea cervicală.

Cele mai frecvente afecțiuni care duc la apariția cervicalgiei:

Cervicartroza sau artroza cervicală

Este o afecțiune inflamatorie a coloanei cervicale, frecvent întâlnită în rândul persoanelor de peste 40 de ani, care presupune afectarea segmentului C5-C6 (porțiunea de coloană cervicală aflată între vertebra cervicală 5 și 6), cu formarea de osteofite anterioare, posterioare și laterale, îngustarea canalului rahidian și afectarea articulațiilor intervertebrale. Din punct de vedere clinic, cervicatroza se caracterizează prin cervicalgii permanente și persistente, localizate la nivelul segmentului mijlociu sau distal a coloanei cervicale, cu iradiere în zona suboccipitală, în umăr, în zona interscapulară sau la nivelul mușchiului trapez, declanșată de munci sau posturi menținute mult timp și ameliorată de repaus, însoțită de amețeli.

Mielopatia cervicartrozică

Este datorată strâmtorării congenitale a canalului rahidian și se caracterizează prin comprimarea măduvii spinării de anumite elemente osteofitice, apariția unor leziuni la nivelul substanței cenușii, degenerescența cordoanelor posterioare și necrozării structurilor vasculare din regiune. Din punct de vedere clinic, mielopatia cervicartrozică se caracterizează prin cervicalgii, parestezii, disestezii, hipertonie musuclară (frecvent localizată la nivelul musuclaturii membrelor inferioare și a gâtului), nevralgie cervico-brahială, tulburări sfincteriene (micțiune imperoasă sau micțiune întârziată).

Artroza articulațiilor cervico-occipitale

Este frecvent unilaterală și se carcaterizează din punct de vedere clinic prin durere localizată în regiunea suboccipitală, nocturnă, supărătoare, care iradiază înspre regiunea retroauriculară sau spre umăr și este însoțită de limitarea mișcărilor de rotație a capului și a mișcărilor de flexie și latero-flexie a gâtului.

Spondilodiscita infecțioasă cervicală

Este o infecție a coloanei cervicale determinată, în majoritatea cazurilor, de bacilul Koch. Boala este frecvent întâlnită în rândul persoanelor cărora nu le-a fost administrat vaccin antituberculos. Din punct de vedere clinic, spondilodiscita infecțioasă cervicală se caracteizează prin cervicalgie intensă, frecvent nocturnă, însoțită de redoare cervicală și variații de temperatură a corpului.

Poliartrita reumatoidă

Este o afecțiune inflamatorie cronică sistemică a articulațiilor din organism, caracterizată prin afectarea deformantă și distructivă a acestora și apariția unor manifestări sistemice multiple. În cadrul poliartritei reumatoide, coloana cervicală este afectată în aproximativ 30% din cazuri. În cadrul poliartritei reumatoide, la nivelul coloanei cervicale pot apărea următoarele tipuri de leziuni: subluxarea anterioară atlantoaxoidiană, subluxareaapofizei odontoide, subluxarea posterioară atlantoaxoidiană, anchiloza atlantoaxoidiană, subluxarea laterală a atlasului și subluxarea rotatorie atlantoaxoidiană. Afectarea coloanei cervicale în cadrul poliartritei reumatoide se manifestă clinic prin cervicalgie, tulburări motorii, tulburări senzitive, semnul lui Lhermitte, sindromul Brown-Sequard.

Spondilita anchilozantă

Se caracterizează prin afectarea porțiunii mijlocii și inferioare a coloanei cervicale și se manifestă din punct de vedere clinic prin cervicalgii cu caracter inflamator, senzația de instabilitate cervico-cefalică și redoarea cefei și a gâtului.

Nevralgia cervicobrahială

Se caracterizează prin apariția unei dureri cu punct de plecare de la nivelul coloanei cervicale, care se extinde până la nivelul mâinilor și este datorată afectării rădăcinilor nervoase care alcătuiesc plexul brahial de la nivelul vertebrei cervicale C5 până la nivelul vertebrei toracice T1. Din punct de vedere clinic, nevralgia cervicobrahială se caracterizează prin cervicalgie, durere localizată pe fața laterală a membrelorsuperioare, tulburări senzitive și motorii apărute la acest nivel, redoarea gâtului. [1], [2], [3], [4], [5]

Diagnostic. Investigații utile

Combaterea cervicalgiei se poate realiza doar prin administrarea tratamentului etiologic corespunzător bolii de fond. Pentru aceasta trebuie depistată, în primul rând afecțiunea cauzatoare. Aceasta se poate realiza prin coroborarea datelor clinice obținute în urma ananezei și a examenului clinic cu datele obținute în urma investigațiilor paraclinice.

Investigațiile imagistice utile pentru depistarea bolii de fond a cervicalgiei sunt reprezentate de radiografia de profil a coloanei cervicale, radiografia antero-posterioară a coloanei cervicale, radiografii dinamice, radiografii oblice, tmografie computerizată de coloană vertebrală sau rezonanță magnetică nucleară. [1], [2], [4]

Tratament

Tratamentul cervicalgiei variază în funcție de cauza acesteia; este necesară corectarea factorului cauzator, adică a bolii de bază, și nu a efectului său, adică a durerii cervicale. Aceasta deoarece, în lipsa administrării tratamentului etiologic, durerea cervicală se va ameliora în timpul tratamentului simptomatic și va reapărea în urma întreruperii tratamentului.

În urma administrării tratamentului etiologic corespunzător, cervicalgia se va ameliora și va dispărea în timp de aproximativ câteva săptămâni.

În timpul administrării tratamentului etiologic al cervicalgiei, se recomandă evitarea efectuării acelor mișcări care necesită încordarea musculaturii cervicale, precum voleiul, baschetul, exercițiile fizice de forță, mersul pe bicicletă, etc. În cazul în care bolnavul a adoptat de multă vreme o poziție vicioasă a coloanei cervicale, se recomandă efectuarea a câtorva ședințe de kinetoterapie pentru corectarea acestora și adoptarea unei posturi corecte.

Tratamentul administrat în cazul cervicartrozei presupune repaus la pat, pe o pernă care ajută la menținerea lordozei cervicale efectuarea de elongații cervicale, acupunctură, kinetoterapie, cure termale și administrarea unor medicamente precum antiinflamatoare (Paracetamol, Aspirină, corticosteroizi), neuroleptice și miorelaxante, pentru combaterea cervicalgiei și a contracturii musculaturii cervicale. Infiltrațiile cu cortizon la nivelul articulațiilor cervicale, deși rar utilizate, pot fi, de asemenea, utile.

Tratamentul administrat în cazul artrozei articulațiilor cervico-occipitale este medicamentos (administrarea de antialgice pentru combaterea durerilor cervicale intense) sau chirurgical (în formele severe și constă în regularizarea articulației sau artrodeză).

Tratamentul nevralgiei cervicobrahiale presupune repaus la pat, administraerea de antialgice și antiinflamatoare (precum Aspirină sau Paracetamol), efectuarea de elongații, fizioterapie și chimionucleoliză cervicală.

Tratamentul administrat în cazul spondilodiscitei infecțioase cervicale presupune imobilizarea coloanei cervicale timp de trei sau patru lunni și antibioterapie cu Rifampicină, Cloxaciclină, Trimetoprim, chinolone sau Pristinamicină, în funcție de antibiogramă. Tratamentul chirurgical este indicat în formele severe de boală, fără răspuns la tratamentul cu antibiotice și constă în îndepărtarea discului intervertebral afectat și a zonelor de osteită adiacentă.

Tratamentul poliartritei reumatoide constă în administrarea de antiinflamatoare nonsteroidiene (Ibuprofen, etc.), glucocorticoizi (Prednison, Metilprednisolon) și medicamente remisive sintetice (Metotrexat, Sulfasalazină, Leflunomide, Ciclofosfamidă, Hidroxiclorochină, etc.) sau biologice (Infliximab, Cetolizumab, Adalimumab, Etanercpt, Golimumab, etc.). Tratamentul balneo-fizical (prin kinetoterapie și hidroterapie) poate fi, de asemenea, eficient.

Tratamentul administrat în cazul spondilitei anchilozante este asemănător celui din cadrul poliartritei reumatoide și se efectuează cu antiinflamatoare nonsteroidiene, glucocorticoizi și medicamente remisive biologice (precum Infliximab, Golimumab, Adalimumab, etc.).

Tratamentul simptomatic al cervicalgiei, care asigură ameliorarea durerii coloanei cervicale, constă în aplicarea unor comprese calde sau a unor comprese cu gheață timp de 20 de minue, pentru relaxarea musculaturii cervicale, respectiv ameliorarea inflamației care poate apărea la acel nivel. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene, antialgice și decontracturante pot determina reducerea durerii locale și a inflamației și relaxarea musculaturii cervicale. Masajul local stimulează circulația sangvină de la nivel cervical și grăbește instalarea procesului de vindecare locală. În formele de cervicalgie severă se recomandă fizioterapie, kinetoterapie și chiar efectuarea anumitor intervenții chirurgicale. [1], [2], [3], [4], [5]

Mod de prevenire a cervicalgiei

Prevenirea cervicalgiei se poate realiza prin menținerea în permanență a unei posturi corecte la nivelul coloanei cervicale și efectuarea zilnică a unor exerciții fizice de întindere a coloanei vertebrale. [1], [2]