Durerea cronică este legată de anxietate și de cât de mult comunică două regiuni ale creierului despre leziune

Cercetători de la Northwestern Medicine au descoperit că, la doar una până la trei zile după o leziune de tip „whiplash” (leziunea țesuturilor moi din jurul vertebrelor cervicale), pot prezice care pacienți vor dezvolta durere cronică pe baza comunicării între două regiuni ale creierului - hipocampul și cortexul - și a nivelului de anxietate al persoanei imediat după accident.
Studiul a arătat că o interacțiune sporită între hipocamp (centrul memoriei) și cortex (implicat în stocarea memoriei pe termen lung) este asociată cu o probabilitate mai mare de dezvoltare a durerii cronice. De asemenea, pacienții care au prezentat niveluri ridicate de anxietate imediat după accident au avut un risc crescut de a resimți durere cronică după un an.

Aceasta este prima cercetare care evidențiază faptul că modificările cerebrale care cresc riscul de durere cronică pot apărea la scurt timp după o leziune. Descoperirile sugerează că creierul formează asocieri puternice între mișcările capului și gâtului și durere, creând așteptări și reacții care perpetuează disconfortul.

Autorii studiului subliniază importanța intervenției timpurii pentru a preveni tranziția de la durerea acută la cea cronică. Abordarea anxietății imediat după accident, prin medicație sau alte terapii, ar putea împiedica aceste modificări cerebrale maladaptive. În plus, tratamente viitoare ar putea viza activitatea hipocampului și conexiunile sale prin farmacologie sau tehnici de neuromodulare.

Studiul a implicat peste 200 de pacienți cu leziuni cervicale, dintre care 177 au efectuat imagistică prin rezonanță magnetică funcțională în primele trei zile după accident. Pacienții au fost monitorizați timp de 12 luni pentru a evalua evoluția durerii și a identifica factorii predictivi ai durerii cronice.

În continuare, cercetătorii intenționează să investigheze mecanismele specifice care stau la baza răspunsului hipocampului la leziune, inclusiv rolul cortizolului, al inflamației și al factorilor psihologici precum trauma și frica de mișcare. Pe termen lung, obiectivul este de a dezvolta intervenții timpurii care să prevină dezvoltarea durerii cronice, folosind terapii farmacologice, terapie cognitiv-comportamentală sau stimulare magnetică transcraniană.

sursa: Science Daily