Complexitatea singurătății: diferențele cognitive și comportamentale în funcție de tipul de clasificare

Autor: Racheriu Dragoș, licențiat în medicină

Un studiu publicat în aprilie 2025 în revista PLOS ONE de cercetători din Austria și Elveția aduce o perspectivă aprofundată asupra modului în care singurătatea este trăită și clasificată în rândul adulților. Studiul explorează acordul între trei metode distincte de clasificare a singurătății – frecvență, distres și cronicitate – și analizează în ce măsură acestea se corelează cu trăsături cognitive și comportamentale precum sensibilitatea la respingere, biasul de interpretare negativă și stima de sine. Concluziile sprijină dezvoltarea unor intervenții personalizate care să țină cont de complexitatea emoțională și cognitivă a singurătății.

Context

Singurătatea este definită ca o stare emoțională negativă apărută din discrepanța percepută între relațiile sociale dorite și cele reale. Deși este o experiență comună, în contextul societății moderne – caracterizată prin ritm accelerat, digitalizare și scăderea conexiunilor autentice – singurătatea cronică a devenit o problemă majoră de sănătate publică, afectând între 5,3% și 12,7% din populația globală.

Modelele teoretice contemporane, cum ar fi cel propus de Cacioppo și Hawkley, sugerează că singurătatea maladaptativă activează o serie de procese cognitive disfuncționale: hiperatenție la amenințări sociale, interpretări negative ale interacțiunilor și comportamente de evitare care perpetuează izolarea. Spre deosebire de singurătatea adaptativă, care stimulează reconectarea socială, singurătatea maladaptativă poate duce la depresie, anxietate și declin cognitiv.

Totuși, instrumentele curente precum Scala UCLA sau Rasch-Type Loneliness Scale nu reușesc să surprindă suficient dimensiuni esențiale precum durata sau intensitatea distresului, ceea ce poate afecta precizia diagnostică și relevanța intervențiilor terapeutice.

Despre studiu

Scopul principal al studiului a fost de a examina:

Gradul de concordanță între trei metode de clasificare a singurătății:
- Frecvență (cu ajutorul versiunii scurte a UCLA Loneliness Scale)
- Distresul perceput (măsurat printr-un item privind disconfortul legat de singurătate)
- Cronicitatea (durata raportată a singurătății, cu un prag de 24 luni)
Diferențele cognitive și comportamentale în funcție de metoda de clasificare:
- Bias de interpretare (Interpretation and Judgmental Questionnaire – IJQ)
- Evitarea socială (Cognitive-Behavioral Avoidance Scale – CBAS)
- Sensibilitatea la respingere (Rejection Sensitivity Questionnaire – A-RSQ)
- Stima de sine (Rosenberg Self-Esteem Scale – RSES)
- Dezvăluirea de sine (Distress Disclosure Index – DDI)
- Intensitatea scopurilor de evitare (Inventory of Approach and Avoidance Goals – IAAM)

Cohorta finală a inclus 790 de participanți germano–vorbitori (vârsta medie: 31,86 ani; 81% femei), selectați online prin SurveyCircle, forumuri și rețele sociale. Simptomele depresive și anxioase au fost măsurate cu PHQ-9 și SIAS-6 pentru a controla potențialele confuzii.

Rezultate

Prevalență și acord între clasificări

Conform frecvenței: 15,95% dintre participanți au fost considerați „singuri”
Conform distresului: 29,75%
Conform cronicității: 19,49%

Gradul de acord între metode:

Frecvență vs. distres: acord moderat (78,1%; κ = 0,40)
Frecvență vs. cronicitate: acord slab (79,74%; κ = 0,31)
Distres vs. cronicitate: acord substanțial (86,96%; κ = 0,65)

„Aceste rezultate indică faptul că metodele de clasificare surprind dimensiuni diferite ale singurătății și nu sunt interschimbabile.”

Diferențe cognitive și comportamentale

Persoanele clasificate drept „singure” (prin oricare metodă) au prezentat:

Niveluri ridicate de sensibilitate la respingere
Bias de interpretare negativă a interacțiunilor sociale
Comportamente de evitare socială
Scăderea stimei de sine
Reducerea confortului în a-și exprima emoțiile
Scopuri de evitare mai intense

Diferențele au fost semnificative statistic pentru toate cele trei clasificări, dar cel mai puternic asociat cu trăsăturile cognitive a fost distresul perceput, urmat de cronicitate, în timp ce clasificarea prin frecvență a avut efecte mai slabe.

Limitări

Autorii recunosc mai multe limitări:

Designul transversal nu permite stabilirea relațiilor cauzale.
Autoselecția participanților ar putea supraestima prevalența singurătății.
Predominanța femeilor (81%) și vârsta relativ tânără limitează generalizarea la alte grupuri demografice.
Evaluarea exclusivă prin auto-raportare poate introduce erori de percepție sau bias de dorință socială.
Suprapunerea cu pandemia COVID-19 ar fi putut influența percepția duratei singurătății.
Studiul nu a fost înregistrat prospectiv, ceea ce limitează transparența ipotezelor.

Concluzii

Studiul arată că metodele de clasificare a singurătății nu sunt echivalente, iar fiecare surprinde dimensiuni diferite ale trăirii subiective a singurătății. În ciuda diferențelor între clasificări, toate metodele indică prezența unui profil psihologic comun, caracterizat de biasuri cognitive negative, evitare socială și vulnerabilitate emoțională.

Aceste constatări susțin ideea că intervențiile pentru singurătate trebuie personalizate în funcție de dimensiunea afectată (durată, intensitate emoțională, frecvență), nu doar de scoruri standardizate.

„Este nevoie de studii longitudinale care să distingă mai clar între singurătatea adaptativă și cea maladaptativă și să susțină dezvoltarea unor strategii eficiente pentru reducerea izolării sociale cronice.”

Data actualizare: 30-04-2025 | creare: 30-04-2025 | Vizite: 274

Bibliografie

Skoko A, Seewer N, Mund M, Krieger T (2025)
Revisiting the cognitive and behavioral aspects of loneliness: Insights from different measurement approaches.
PLOS ONE, 20(4): e0321931,
DOI – 10.1371/journal.pone.0321931,
https://journals.plos.org/plosone/article?id=10.1371/journal.pone.0321931

Image by vecstock on Freepik

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

Antibioticele din viața timpurie ar putea afecta dezvoltarea creierului

Un studiu realizat de către Universitatea Rutgers şi publicat în revista iScience, susţine că utilizarea de an...

Fructele pot reduce riscul de obezitate abdominală la copii

Un nou studiu realizat de profesorul Larry A. Tucker de la Brigham Young University (Statele Unite), publicat în d...

Oligozaharidele din laptele matern ar putea influența dezvoltarea copilului de la naștere până în prima parte a copilăriei

Potrivit unui studiu publicat în revista americană Journal of Clinical Nutrition, oligozaharidele din laptele uma...

Bebelușii prematuri alăptați la sân prezintă o dezvoltare neurocognitivă mai bună decât cei alăptați cu formulă
Produsele de curățenie pe bază de clor, periculoase pentru copii?
Ipoteza cafeinei în prevenirea morții subite neașteptate la sugar: un posibil nou factor protector?
Strategiile de hrănire la prematuri nu stimulează creșterea creierului sau cogniția

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:

Singurătatea la bătrânețe

Singurătatea la bătrânețe nu este doar o experiență emoțională, ci o problemă mai mare decât credem. Cân...

Singurătatea dăunează longevității

Cercetătorii au ajuns la concluzia că singurătatea și izolarea influențează longevitatea în aceeași măsur�...

Singurătatea ne poate îmbolnăvi

Singurătatea este mai mult decât un sentiment: pentru persoanele în vârstă, izolarea socială reprezintă un f...

Singurătatea poate crește riscul de boli cardiovasculare

Singurătatea ar putea crește riscul de tulburări mentale

Tendința spre singurătate – moștenită genetic?

Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:

Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.

intră pe forum