Controlul factorilor de risc vascular la 3 ani după AVC ischemic rămâne insuficient, în ciuda unei aderențe bune la tratament

Un studiu realizat la Universitatea Norvegiană de Știință și Tehnologie și publicat în European Stroke Journal la data de 5 iunie 2025 a analizat relația dintre aderența la terapia de prevenție secundară și controlul factorilor de risc vascular la pacienți cu AVC ischemic. Cercetarea arată că, deși pacienții își păstrează în general tratamentele prescrise și raportează aderență crescută, controlul tensiunii arteriale și al colesterolului rămâne nesatisfăcător.

Context

Accidentul vascular cerebral ischemic reprezintă una dintre principalele cauze de morbiditate și mortalitate la nivel global, iar riscul unui nou eveniment vascular este crescut în primii ani după episodul acut. Literatura demonstrează că intervențiile de prevenție secundară pot reduce cu până la 80% riscul de recurență, însă, în practică, țintele terapeutice sunt atinse doar de o parte dintre pacienți. În multe studii europene, inclusiv în analiza EUROASPIRE și în cercetări din Suedia și Norvegia, controlul tensiunii arteriale și al colesterolului rămâne suboptimal, în ciuda disponibilității terapiilor eficiente.

Mai mult, aderența la tratament scade adesea în timp la pacienții cu patologii cronice, iar factorii precum asimptomaticitatea hipertensiunii sau a dislipidemiei, complexitatea tratamentelor, vârsta și comorbiditățile influențează negativ implementarea strategiilor optime de prevenție. Studiul de față analizează o perioadă de trei ani post-accident vascular cerebral, o fereastră de timp rar investigată în mod riguros în literatura europeană.

Despre studiul actual

Studiul face parte din cohorta Norwegian Cognitive Impairment After Stroke (Nor-COAST), un proiect multicentric desfășurat în cinci unități de stroke din Norvegia. Au fost incluși 665 de pacienți cu accident vascular cerebral ischemic, recrutați între mai 2015 și martie 2017. Dintre aceștia, 431 au participat la evaluarea de trei ani, în timp ce 78 au decedat înainte de această etapă de follow-up.

Evaluările au inclus:

• Interviuri clinice, examene fizice și testări cognitive;

• Măsurători ale tensiunii arteriale (trei valori, media ultimelor două);

• Analize sanguine pentru colesterol LDL și hemoglobină glicată;

• Chestionare privind aderența, stilul de viață, administrarea medicamentelor și funcționalitatea;

• Evaluarea aderenței prin scala Morisky cu patru itemi (MMAS-4), scor maxim 4 pentru aderență înaltă.

Clasele de medicamente analizate au inclus antitrombotice, antihipertensive, hipolipemiante și tratamente pentru diabet. Persistența la tratament a fost definită ca utilizarea în continuare a medicamentelor prescrise la externare.

Țintele terapeutice, conform ghidurilor norvegiene, au fost:

• Tensiune arterială < 140/90 mmHg;

• Colesterol LDL < 2.0 mmol/L (a fost analizată și ținta mai strictă < 1.8 mmol/L);

• Hemoglobină glicată ≤ 53 mmol/mol la pacienții cu diabet zaharat.

Analizele statistice au inclus modele logistice mixte și regresii liniare, ajustate pentru multipli factori clinici, demografici și psihologici.

Caracteristicile participanților (n = 431):

• Vârsta medie: 70,6 ani (SD 11,2);

• 43% femei;

• Comorbiditate medie: scor Charlson 3,6;

• 52% cu hipertensiune arterială, 16% cu diabet zaharat;

• 74% erau inactivi fizic;

• Severitatea medie a accidentului vascular cerebral la internare: NIHSS 2.

La trei ani, 29% prezentau deficit cognitiv, iar 61% erau independenți funcțional.

Rezultate

Persistența și aderența la tratament

Persistența a rămas surprinzător de ridicată:

• 97% pentru antitrombotice;

• 91% pentru antihipertensive;

• 83% pentru medicamente hipolipemiante;

• 94% pentru tratament antidiabetic.

Aderența raportată (n = 345) a fost:

• 73% aderență înaltă;

• 25% aderență medie;

• 2% aderență scăzută.

Majoritatea pacienților (80%) își gestionau singuri medicația.

Atingerea țintelor terapeutice

Proporțiile estimate prin modele mixte au arătat:

• 41,6% dintre pacienți au atins ținta pentru tensiune arterială;

• 43,7% au atins ținta pentru LDL < 2,0 mmol/L;

• 85,2% au avut un bun control glicemic (la cei cu diabet), dar doar 69,4% dintre utilizatorii de tratament antidiabetic au atins ținta.

Pentru obiectivele suplimentare:

• Doar 12% au atins tensiunea < 130/80 mmHg;

• 31,1% au atins LDL < 1,8 mmol/L;

• 85% dintre fumători au renunțat la fumat în trei ani;

• 25% au îndeplinit toate țintele terapeutice majore;

• 27% făceau cel puțin 150 minute de activitate fizică moderată pe săptămână sau echivalentul de exerciții intense.

Caracteristici clinice asociate cu atingerea țintelor

Modelele mixte au oferit următoarele rezultate:

• Vârsta mai tânără s-a asociat cu un control mai bun al tensiunii arteriale
  (OR 0,974 per an, 95% CI 0,957–0,992).

• Femeile au avut control mai slab al colesterolului LDL
  (OR 0,55, 95% CI 0,33–0,91).

• Mai multe medicamente hipolipemiante s-au asociat cu control mai bun al LDL
  (OR 1,25, 95% CI 1,14–1,37).

• Comorbiditatea mai ridicată a favorizat controlul LDL
  (OR 1,26, 95% CI 1,10–1,44).

• Numărul de medicamente utilizate a crescut șansele de control al tensiunii arteriale
  (OR 1,08, 95% CI 1,01–1,15).

Nu au existat asocieri semnificative pentru: educație, aderență raportată, funcție cognitivă, fragilitate sau scor HADS.

Observații suplimentare

• Pacienții care nu au atins ținta pentru tensiune arterială au avut în medie valori de 154/88 mmHg, deși utilizau în medie doar 1,7 antihipertensive, iar 54% primeau un singur agent.

• Pacienții cu LDL necontrolat: 52% se aflau deja pe statine de intensitate înaltă.

• Doar 7% dintre cei sub tratament hipolipemiant utilizau ezetimib, iar niciun participant nu utiliza inhibitori PCSK9.

• O treime dintre pacienți au avut prelevate analize de laborator la trei ani, ceea ce poate limita generalizarea.

Concluzii

Deși pacienții au raportat o aderență bună și au menținut tratamentele prescrise în proporții ridicate, controlul tensiunii arteriale și al colesterolului LDL a rămas suboptimal la trei ani de la accidentul vascular cerebral ischemic. Controlul glicemic a fost mai bun, însă pacienții aflați sub tratament antidiabetic au avut o rată mai scăzută de atingere a țintei.

Rezultatele subliniază necesitatea:

• intensificării terapiei antihipertensive și hipolipemiante (incluzând combinații și terapii adjuvante),

• monitorizării regulate pe termen lung,

• reducerii inerției terapeutice,

• colaborării strânse între medicii de familie și specialiști,

• evaluării sistematice a necesității de ajustare a tratamentului în contextul îmbătrânirii și comorbidităților.

Studiul arată că factori precum vârsta, sexul, polimedicația și comorbiditățile influențează semnificativ succesul controlului vascular, în timp ce aderența raportată nu reflectă întotdeauna controlul efectiv al factorilor de risc.