Cum se dezvoltă ticurile nervoase?

O rețea neuronală ar putea fi responsabilă de generarea tulburărilor care determină apariția ticurilor, sugerează o cercetare a oamenilor de știință de la Spitalul Charité - Universitätsmedizin din Berlin. Direcționarea rețelei, prin stimularea profundă a creierului cu ajutorul unui dispozitiv asemănător stimulatorului cardiac, a dus la atenuarea simptomelor persoanele cu sindrom Tourette. Descoperirile ar putea servi drept bază pentru îmbunătățirea tratamentului persoanelor cu tulburări severe de tic nervos.
Ticurile se manifestă de obicei ca mișcări rapide sau sunete care apar brusc, în succesiune rapidă și fără nicio încorporare contextuală evidentă. Tulburările de tic sunt adesea asociate cu simptome comportamentale suplimentare, astfel că, prin urmare, pot duce adesea la izolarea socială. Una dintre cele mai cunoscute tulburări de ticuri este sindromul Tourette, care descrie persoanele care au atât ticuri motorii, cât și vocale. La momentul actual se cunosc puține lucruri despre modul în care sunt generate ticurile în interiorul creierului.

„În ultimii ani, oamenii de știință au identificat o serie de zone diferite ale creierului care sunt implicate în generarea ticurilor. În ciuda acestor descoperiri recente, totuși, unele întrebări importante au rămas fără răspuns. Care dintre aceste regiuni ale creierului sunt responsabile pentru generarea de ticuri și care dintre ele devin active pentru a compensa procesele defecte? În studiul actual, am putut arăta că nu este o singură regiune a creierului care este responsabilă pentru generarea ticurilor”, spune autorul studiului, dr. Andreas Horn.

Echipa de cercetători a început prin a consulta rapoarte de caz publicate la pacienți cu leziuni cerebrale apărute în urma unor afecțiuni precum accidentul vascular cerebral sau în urma unui traumatism, cauze extrem de rare ale tulburării de tic. La acești indivizi, ticurile observate sunt rezultatul direct al leziunilor dintr-o anumită zonă a creierului. După ce au identificat un total de 22 de astfel de cazuri în literatură, cercetătorii au produs apoi o hartă detaliată a zonelor creierului care conțin leziunile și orice alte zone ale creierului conectate în mod normal la acestea prin fibre nervoase.

Cercetătorii au reușit să demonstreze faptul că aproape toate leziunile cerebrale ale pacienților, indiferent de locația lor exactă în creier, au făcut parte dintr-o rețea neuronală comună care cuprinde o gamă largă de zone, inclusiv cortexul insular, circumvoluția cingulată, talamusul sau cerebelul. Unul dintre primii autori ai studiului, Bassam Al-Fatly, explică: „Aceste structuri sunt distribuite aproape în întregul creier și au o gamă largă de funcții, de la controlul motor până la procesarea emoțiilor. Acum știm că aceste regiuni ale creierului formează o rețea și că, de fapt, ele ar putea provoca tulburări de tic”.

sursa: Science Daily
foto: Zonele colorate denotă părți ale rețelei neuronale care este capabilă să genereze ticuri. © Charité | Bassam Al-Fatly