De ce persistă simptomele bolii Lyme după tratament? (Studiu)

De ce persistă simptomele bolii Lyme după tratament? (Studiu)

©

Autor:

De ce persistă simptomele bolii Lyme după tratament? (Studiu)
Un studiu realizat de cercetători de la Northwestern University aduce o posibilă explicaÈ›ie pentru persistenÈ›a simptomelor la pacienÈ›ii trataÈ›i pentru boala Lyme. Studiul evidenÈ›iază faptul că fragmente ale peretelui celular bacterian – mai precis peptidoglicanul provenit de la Borrelia burgdorferi – pot persista în organism mult timp după eliminarea agentului infecÈ›ios, declanÈ™ând un răspuns inflamator prelungit asemănător cu ceea ce se observă în long COVID-19.
Simptomele persistente după tratamentul bolii Lyme, cunoscute sub denumirea de boală Lyme post-tratament (BLPT), afectează aproximativ 14% dintre pacienÈ›ii care au fost trataÈ›i prompt cu antibiotice. Aceste simptome includ oboseală severă, tulburări cognitive, dureri articulare È™i musculare, dar mecanismele biologice care le susÈ›in nu erau până acum pe deplin înÈ›elese. Unele teorii recente au sugerat că remanenÈ›a antigenică – prezenÈ›a fragmentelor din agentul infecÈ›ios în absenÈ›a infecÈ›iei active – ar putea juca un rol central în perpetuarea inflamaÈ›iei.

Despre studiul actual

Coordonat de microbiologul Brandon L. Jutras, studiul publicat în revista Science Translational Medicine a urmărit distribuÈ›ia È™i persistenÈ›a peptidoglicanului (component structural al peretelui bacterian) în organismul È™oarecilor, utilizând metode în timp real de urmărire moleculară. Cercetătorii au comparat comportamentul peptidoglicanului de la Borrelia burgdorferi cu cel provenit de la alte bacterii. În paralel, au analizat È™i probe de lichid sinovial de la pacienÈ›i cu artrită Lyme, tratată anterior cu antibiotice.

Elemente-cheie ale metodologiei

  • Model animal murin modificat pentru a urmări biodistribuÈ›ia peptidoglicanului în vivo  
  • Validare prin analize moleculare È™i histologice ale ficatului È™i sângelui  
  • Analiza lichidului sinovial la pacienÈ›i umani cu artrită Lyme  
  • Profil transcriptomic al celulelor mononucleare din sângele periferic  

Rezultate

PersistenÈ›a peptidoglicanului în ficat

Studiul a arătat că peptidoglicanul provenit de la Borrelia burgdorferi este diferit chimic față de cel al altor bacterii. După moartea bacteriană (prin antibiotice sau sistemul imunitar), fragmentele de perete celular migrează în ficat, unde sunt fagocitate de celule Kupffer È™i hepatocite. Aceste celule nu reuÈ™esc să degradeze complet structura modificată, ceea ce permite persistenÈ›a materialului bacterian pentru săptămâni sau chiar luni.

Relevanță clinică pentru artrita Lyme

În lichidul sinovial al pacienÈ›ilor trataÈ›i care prezentau artrită Lyme, cercetătorii au identificat fragmente de peptidoglican persistente, chiar È™i la luni după finalizarea terapiei antibiotice. Aceste resturi moleculare sunt asociate cu inflamaÈ›ie locală È™i răspuns imun aberant, necorelat cu o infecÈ›ie activă.

Răspuns imun variabil la nivel individual

Studiul subliniază faptul că răspunsul inflamator variază în funcÈ›ie de susceptibilitatea genetică individuală. La unii pacienÈ›i, sistemul imunitar reacÈ›ionează excesiv la peptidoglicanul persistent, favorizând un tablou clinic cronic, în timp ce la alÈ›ii, aceste molecule sunt practic ignorate.

Impact sistemic detectabil

Pe lângă efectele locale (artrită), cercetătorii au observat È™i modificări sistemice:
  • Proteine secretate similare cu cele găsite la pacienÈ›i cu boli cronice post-infecÈ›ioase
  • Alterări ale metabolismului energetic în celulele mononucleare din sânge  
Aceste descoperiri sugerează o legătură între peptidoglicanul persistent È™i manifestările sistemice din BLPT.

Implicarea în viitoare direcÈ›ii terapeutice

Având în vedere că antibioticele nu reuÈ™esc să elimine peptidoglicanul persistent, autorii sugerează noi abordări terapeutice:
  • Anticorpi monoclonali direcÈ›ionaÈ›i împotriva peptidoglicanului  
  • Terapii antiinflamatoare È›intite (similar celor folosite în reumatologie)  
  • Teste diagnostice noi pentru a detecta prezenÈ›a fragmentelor antigenice în absenÈ›a infecÈ›iei active

Concluzii

Acest studiu oferă o explicaÈ›ie biologică solidă pentru simptomele persistente după boala Lyme È™i deschide calea pentru o schimbare de paradigmă în tratamentul BLPT. În loc să se insiste asupra eliminării unei infecÈ›ii care poate să nu mai fie activă, ar trebui vizată neutralizarea moleculelor inflamatorii persistente, precum peptidoglicanul specific Borrelia.

Mai mult, această cercetare întăreÈ™te ideea că anumite boli cronice post-infecÈ›ioase, precum long COVID-19, pot avea o etiologie comună, bazată pe persistenÈ›a antigenică È™i inflamaÈ›ia maladaptativă. Astfel, boala Lyme post-tratament ar putea deveni un model de studiu valoros pentru înÈ›elegerea È™i tratarea altor sindroame cronice post-infecÈ›ioase.

Data actualizare: 24-04-2025 | creare: 24-04-2025 | Vizite: 471
Bibliografie
McClune, M. E., et al. (2025) The peptidoglycan of Borrelia burgdorferi can persist in discrete tissues and cause systemic responses consistent with chronic illness. Science Translational Medicine. doi.org/10.1126/scitranslmed.adr2955.

Image by brgfx on Freepik
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Boala Lyme, diagnosticată în doar câteva minute
  • Evaluarea È™i tratamentul bolii Lyme în stadiu incipient
  • Nou antibiotic promițător împotriva bolii Lyme, cu impact minim asupra microbiomului
  • Forumul ROmedic - întrebări È™i răspunsuri medicale:
    Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
      intră pe forum