Depigmentarea pielii

Depigmentarea pielii

Pigmentarea normală a pielii variază în concordanță cu originea rasială (fototipurile Fitzpatrick de la 1 la 6) și cu expunerea la soare.

Celulele care conțin pigment, melanocitele, sunt localizate la baza stratului epidermal al tegumentului și produc proteina numită melanină. Aceasta este apoi transportată de keratinocite la suprafața pielii. (1)

Defectele de pigmentare ale pielii includ hipopigmentarea, depigmentarea sau hiperpigmentarea. Zonele de piele afectate pot fi focale sau difuze. În cazul hipopigmentării, cantitatea de pigment este scăzut în timp ce în depigmentare acesta lipsește cu desăvârșire, iar pielea este albă. (2)

 

Cauze și factori de risc

Hipopigmentarea focală, localizată, este determinată de obicei de:
lezarea tegumentului;
dermatoze inflamatorii (demartita atopică, psoriazis);
arsuri;
expunere la substanțe chimice (în mod special hidroquinone și fenoli). (2)


Alte cauze de hipopigmentare locală sunt:

  • pitiriazis alba – o formă medie de dermatită cu etiologie necunoscută;
  • pitiriazis versicolor – infecție fungică determinată de infecția cu Malassezia;
  • hipomelanoza gutată idiopatică – prezentă de obicei la nivelul zonelor corpului expuse la soare;
  • hipomelanoza maculară progresivă;
  • hipopigmentarea sau cicatrizarea postinflamatorie;
  • lichen slerosus;
  • lepra. (1) (3) (4) (5)

 

Hipopigmentarea difuză sau depigmentarea este de obicei cauzată de:


Lipsa hormonului stimulator al melanocitelor (MSH) din cauza insuficienței glandei pituitare, determinină rareori hipomelanoză generalizată. Paloarea este determinată de cele mai multe ori de pierderi de sânge sau anemie. (1)

 

Semne și simptome

Deoarece hipopigmentarea și depigmentarea sunt întâlnite într-o varietate de boli, semnele și simptomele asociate sunt specifice fiecărei afecțiuni în parte.

Dermatita atopică
este o inflamație mediată imun determinată de interacțiunea dintre factori genetici și de mediu. Factorii genetici implicați includ afectarea funcției de barieră a stratului epidermic al pielii și sistemul imun. Principalul simptom este pruritul, iar leziunile tegumentare variază de la eritem de intensitate medie până la lichenificare severă. (6)


Psoriazisul este o afecțiune inflamatorie, manifestată cel mai frecvent prin papule și plăci eritematoase, bine delimitate, acoperite cu scuame albicioase. Simptomatologia este de obicei minimă, dar pruritul mediu sau sever poate să apară. Afecțiunea poate avea implicații cosmetice, iar unii pacienți evoluează sever cu artrită dureroasă. (7)


Pitiriazis alba este o afecțiune cutanată care afectează cel mai frecvent copiii și uneori adulții tineri. Este caracterizată de apariția de plăci ovale, rozalii care lasă în urma lor pete depigmentate. Această formă medie de dermatită, de etiologie necunoscută, se vindecă după câteva luni sau în unele cazuri persistă între doi și trei ani. Culoarea tegumentului revine gradual, la normal. (3)


Ptiriazisul versicolor este o infecție cutanată, fungică, caracterizată de apariția unor plăci maronii, mai deschise la culoare față de tegumentul înconjurător sau rozalii, cu localizare la nivelul trunchiului, gâtului, brațelor. Este o afecțiune de obicei asimptomatică, dar pruritul poate fi prezent. (4)


Hipomelanoza gutată idiopatică este caracterizată de apariția unor puncte depigmentate, cu diametrul de 2-5 mm la nivelul tegumentului de pe antebrațe sau alte zone expuse la soare, ca de exemplu fața, gâtul, umerii. (5)


Lichen sclerosus este o afecțiune dermatologică cronică ce afectează predominant zona genitală și zona perianală. Afectează femeile de zece ori mai frecvent decât bărbații și este caracterizat la nivel vulvar de apariția unei îngroșări albicioase a pielii vulvare. Poate fi localizat sau poate afecta perineul, labiile mari, clitorisul. (8)


Albinismul oculocutanat este un defect genetic al formării melaninei, determinând hipopigmentarea difuză la nivelul pielii, părului și ochilor. Afectarea oculară asociază de obicei strabism, nistagmus și acuitate vizuală scăzută. (9)


Vitiligo este o afecțiune dermatologică de cauză necunoscută, caracterizată de zone hipopigmentate sau depigmentate, bine delimitate, de obicei simetrice. Aceste zone pot fi localizate și limitate la una, două pete sau pot afecta segmente întregi ale corpului. Rareori vitiligo este generalizat și afectează aproape întreaga suprafață corporală. Cel mai frecvent zonele depigmentate sunt situate la nivelul feței (în special în jurul orificiilor), degetelor, dosului palmei, flexurilor, coatelor, genunchilor, inghinal, anogenital, ombilical. Afectarea cosmetică poate fi severă și poate asocia consecințe emoționale mai ales în cazul pacienților cu tegumente normale închise la culoare. (10)

 

Diagnostic

În cazul afecțiunilor dermatologice însoțite de hipopigmentare sau depigmentare, diagnosticul se bazează pe anamneză și examen clinic.

 

Ca mijloace paraclinice de diagnostic pot fi utilizate:

  • examenul cu lampa Wood – leziunile depigmentate din vitiligo vor fi accentuate; dacă pacientul are pitiriazis versicolor leziunile vor prezenta florescență galben-verde;
  • biopsia cutanată;
  • cultura fungică pentru obiectivarea infecțiilor fungice;
  • teste sangvine pentru a investiga potențialele afecțiuni autoimune sau endocrinologice (evaluarea funcției tiroidiene, nivelul vitaminei B12, auto-anticorpi). (10) (4)

 

În cazul albinismului, diagnosticul se bazează pe examinarea tegumentului și ochilor. Examenul oftalmologic poate evidenția translucența irisului, pigmentare retiniană redusă, hipoplazia foveei, acuitate vizuală redusă, strabis și nistagmus. (9)

 

Tratament

Hipopigmentarea cauzată de afecțiunile inflamatorii sau infecțioase se vindecă de obicei de la sine de-a lungul câtorva săptămâni sau luni, după ce afecțiunea subiacentă a fost tratată cu succes. Tratamentul pentru pitiriazis versicolor include utilizarea de agenți antifungici topic în cazul formei medii. În cazul în care aplicarea lor topică nu funcționează, se poate trece la agenți antifungici administrați pe cale orală (Itraconazol, Fluconazol). (4)
Tratamentul pentru vitiligo poate include: corticosteroizi topici, inhibitori de calcineurină, fototerapie, terapie sistemică cu atibiotice din familia tetraciclinelor, tratament chirurgical. (10)

 

Persoanele care observă apariția unei leziuni depigmentate la nivelul pielii sunt sfătuite să consulte un medic dermatolog pentru identificarea cauzei și urmarea tratamentului necesar.

Caută un semn/simptom de boală:

Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  intră pe forum
 
 
 
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.