Tinea versicolor - pitiriazis versicolor

Tinea versicolor - pitiriazis versicolor
Tinea versicolor (pitiriazis versicolor) este o infectie fungica superficiala, benigna, comuna, caracterizata de macule si pete hipo sau hiperpigmentate pe piept sau spate. La pacientii cu predispozitie conditia poate reapare cronic. Infectia fungica este localizata in stratul cornos. Apare mai frecvent in zone cu temperatura crescuta si umiditate ridicata.

Tinea versicolor este o afectiune benigna a pielii care determina macule sau papule pe piele. Cum arata si numele (versi = numeroase), conditia poate conduce la decolorarea pielii, cu culori variind de la alb, la rosu sau maro. Nu este considerata contagioasa deoarece agentul fungic cauzal este un inhabitant normal al pielii.

Pielea unei persoane afectate de pitiriazis versicolor poate fi hipopigmentata sau hiperpigmentata. In cazul hipopigmentarii, inhibitorii tirozinazei fungice inhiba competitiv si enzima necesara formarii melaninei. In formele hiperpigmentate organismul induce largirea melanocitelor din stratul bazal al epidermului.

Cele mai multe cazuri apar la persoane sanatoase fara deficiente imunologice. Exista factori care predispun la dezvoltarea conditiei. Acesti factori cuprind: ereditatea, mediul umed, imunitate slabita, malnutritie, Cushing.

Tinea versicolor poate fi tratata cu succes prin numerosi agenti fungici. Terapia orala este de asemenea eficienta si este preferata de pacienti.

Pacientii trebuie informati ca boala este determinata de o ciuperca ce traieste normal pe piele si astfel conditia nu este contagioasa. Nu lasa cicatrice permanenta sau modificari pigmentare. Orice modificare a pielii se rezolva in 1-2 luni dupa tratament. Recurenta este frecventa iar terapia profilactica poate ajuta la reducerea ratei incidentei.

Patogenia si cauzele pitiriazisului versicolor

Tinea versicolor este cauzata de un organism lipofilic, dimorph: Malasezia furfur. Aceasta este membra a florei normale a pielii si se regaseste la 18% dintre copii si 90-100% dintre adulti. Factorii care conduc la transformarea organismului in patogen din saprofitic includ:
  • predispozitia genetica
  • imunosupresia
  • mediile umede
  • malnutritia
  • boala Cushing.

Organismul este lipofil iar lipidele sunt esentiale pentru cresterea sa. Deoarece organismul colonizeaza oamenii mai ales la pubertate, cand lipidele corpului sunt crescute, tinea versicolor se manifesta in zonele cu sebum.

Simptome si diagnostic

Pitiriazis versicolor este mai frecventa la persoanele intre 15-24 de ani cand glandele sebacee sunt mai active. Aparitia inainte de pubertate sau dupa 65 de ani este rara. Cei mai multi pacienti cu tinea versicolor acuza alterari cosmetice, pigmentare anormala. Regiunile de piele implicate sunt trunchiul, spatele, abdomenul si extremitatile proximale. Fata, scalpul si zona genitala sunt afectate mai rar. Culoarea fiecarei leziuni variaza de la alb pana la rosu, maro sau galben. Ocazional unii pacienti acuza prurit usor. Leziunile nu se bronzeaza la soare. Peste 20% dintre pacienti raporteaza un istoric medical familial pozitiv pentru conditie.

Examen fizic

Pitiriazis versicolor se prezinta in trei forme.

Prima forma:
  • cel mai comun aspect prezinta numeoase macule rotunde, cu scuame fine, bine delimitate, diseminate pe trunchi, piept cu extensie ocazionala pe abdomenul inferior, gat si extremitati proximale
  • maculele tind sa coalizeze formind pete neregulate de pigmentare alterata
  • conditia este observata mai ales in timpul verii cand discrepanta intre pielea normala devine evidenta.

A doua forma:

  • exista o forma inversata a pitiriazis versicolor in care conditia are o distributie total diferita, afectind regiunile flexurale, fata sau zone izolate ale extremitatilor; este observata mai ales la gazdele care sunt imunocompromise
  • poate fi confundata cu eritrasma, psoriazis, candidoza, dermatofitii.

A treia forma:

  • implica afectarea foliculilor pilosi, localizata tipic pe spate, piept si extremitati
  • dificil de diferentiat clinic de foliculita bacteriana
  • factorii predispozanti cuprind diabetul, umiditatea, terapia antibiotic sau steroidiana si imunosupresanta.

Diagnostic

Studii de laborator:
  • examenul cu lampa Wood demonstreaza fluorescent orange
  • examinarea cu hidroxid de potasiu confirma infectia
  • sunt necesare medii special pentru cultura
  • nu induce aparitia anticorpilor.
Examen histologic. Organismul care determina tinea versicolor este localizat in stratul cornos. Epidermal arata hiperkeratoza usoara si acantoza, cu infiltrate perivascular in derm.

Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni:

Tratament

Pitiriazis versicolor poate fi tratat cu succes cu diferiti agenti. Topicele eficiente includ sulfatul de selenium, sulfacetamida sodica, ciclopiroxolamina, precum si azolii si alilaminele. Pot fi utilizate diferite regimuri. Lotiunea cu sulfit de selenium este aplicata pe zonele afectate zilnic pentru doua saptamani, fiecare aplicare este lasata pe piele pentru 10 minute dupa care este spalata. Antifungicele azolice pot fi aplicate in fiecare noapte pentru doua saptamani pentru cazurile rezistente.

Aplicarea saptamanala pentru cateva luni a oricarui agent ajuta la prevenirea recurentelor. Terapia orala este eficienta si este preferata de catre pacienti. Aceasta poate fi utilizata concomitent cu terapia topica. Ketoconazole, fluconazole si itraconazole sunt agentii preferati. Terapia orala nu previne recurenta, iar tratamentul cu ketoconazole oral sau topic este necesar de repetat intermitent pe parcursul unui an.

Prognostic

Pitiriazis versicolor are o rata ridicata de recurenta iar tratamentul profilactic cu topice sau orale este necesar pentru a preveni recurenta in majoritatea cazurilor. Pacientii trebuie sa stie ca afectiunea este cauzata de un fung care traieste normal pe piele de aceea nu este considerata contagioasa. Sechelele conditiei nu sunt permanente iar orice modificare pigmentara dispare in 1-2 luni dupa tratament.

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Vergeturile
  • Foliculita în urma epilării
  • Funcţia de „barieră” a pielii - cum o susținem?
  •