Depozitarea îndelungată a sângelui și riscurile pentru pacienții cu hemoragii masive

Sângele donat poate fi depozitat în siguranță până la 42 de zile. Un studiu care a analizat retrospectiv evoluția pacienților care au primit transfuzii cu sânge depozitat îndelungat sugerează însă apariția unor efecte adverse.

Astfel, în cazul pacienților critici cu hemoragii masive și care au necesitat transfuzii repetate, utilizarea sângelui depozitat îndelungat a fost asociată cu tulburări de circulație, disfuncția organică și inflamația au fost mai accentuate, iar pacienții au fost mai susceptibili la infecții pulmonare.

Un alt studiu la care au colaborat cercetători din cadrul departamentelor de Aneztiologie și Medicină Perioperativă, Biostatistică, Medicină de Urgență, Patologie și Chirurgie, ale Universității din Alabama (Birmingham) sugerează asocieri între terapia transfuzională cu masă eritrocitară depozitată un timp mai lung și majorarea riscului de infecții pulmonare.

Studiul a fost realizat pe modele animale și se pare că un rol cheie îl joacă hemul liber. Hemul din structura eritrocitelor (celulele roșii) este relativ inofensiv, însă atunci când este eliberat pe durata depozitării și pe durata transfuziilor, în urma lizei eritrocitelor, acesta poate deveni toxic, cauzând lezarea țesuturilor.

Într-un alt studiu publicat în jurnalul PLOS Medicine au fost analizați șoriceii în stare critică în urma unei traume sau hemoragiei și care au primit transfuzii fie cu sânge proaspăt, fie cu sânge depozitat 2 săptămâni (echivalentul a 42 zile la sângele uman). Două zile mai târziu șoriceilor li s-a instilat la nivelul plămânilor bacteria Pseudomonas aeruginosa. Astfe s-a observat în cazul șoriceilor care au primit sânge depozitat timp de două săptămâni leziuni pulmonare infecțioase mai accentuate, o mortalitate mai crescută și o majorare a fluidului acumulat la nivel plămânilor și a numărului de colonii bacteriene.

Printre mecanismele care conectează efectele negative ale hemului liber și susceptibilitatea la infecții se numără:

• depășirea capacității hemopexinei de a înlătura hemul liber din sânge,
• hiperproducția de HMGB1, un mediator al inflamației, care alterează statusul imun,
• inhibarea acțiunii macrofagelor, tot componente ale sistemului imun, de a ingera și distruge bacteriile (Pseudomonas aeruginosa).

Mai mult decât atât, potrivit unui studiu cu durata de 16 luni s-a constat că în rândul pacienților cu hemoragii traumatice care au primit transfuzii cu plasmă depozitată mai mult timp cantitatea de hem liber a fost atât de crescută, încât nivelul normal de hemopexină din sângele uman nu a fost sucient pentru a înlătura excesul.


Sursa: Medical Xpress