Diagnosticarea artrozei genunchiului prin radiografie poate influența negativ convingerile pacienților despre tratament

Un studiu clinic randomizat online, publicat în PLOS Medicine, a analizat modul în care modul de diagnosticare a artrozei genunchiului influențează convingerile pacienților despre tratamentele recomandate. În special, cercetătorii au evaluat impactul diagnosticării prin radiografie comparativ cu cea clinică, precum și efectul vizualizării imaginilor radiografice asupra percepției pacienților.
Artroza genunchiului este o cauză majoră de durere și dizabilitate fizică, iar în lipsa unui tratament curativ, activitatea fizică și exercițiile sunt recomandate ca intervenții de primă linie. Cu toate acestea, rata de utilizare a exercițiului este scăzută, iar intervențiile chirurgicale precum artroplastia sunt frecvent suprautilizate, adesea fără o necesitate reală. Una dintre cauzele potențiale este convingerea greșită că simptomele de artroză reflectă strict deteriorări structurale ale articulației.

Despre studiu

Metodologie și design

Studiul a inclus 617 participanți din Australia, cu vârsta ≥45 ani, fără istoric de consult pentru dureri cronice de genunchi. Aceștia au fost randomizați într-unul din trei grupuri:

• Explicație clinică fără radiografie
• Explicație bazată pe radiografie fără prezentarea imaginilor
• Explicație bazată pe radiografie cu prezentarea imaginilor

Fiecare participant a vizionat un videoclip de aproximativ 2 minute care simula o consultație la medicul de familie, urmat de completarea unor chestionare privind percepțiile asupra tratamentului.

Obiective principale

• Evaluarea convingerii că artroplastia este necesară
• Evaluarea percepției că exercițiul fizic este util în gestionarea artrozei

Rezultate

Impactul diagnosticului radiografic

• Participanții care au primit o explicație bazată pe radiografie au perceput intervenția chirurgicală ca fiind mai necesară (diferență medie 1,1 puncte pe o scală de la 0 la 10, p < 0,001).
• Percepțiile despre utilitatea exercițiului nu au diferit între grupuri.
• Vizualizarea imaginilor radiografice nu a avut un impact suplimentar comparativ cu simpla menționare a diagnosticului pe baza radiografiei.

Convingeri secundare și satisfacția consultației

• Radiografia a fost asociată cu o percepție crescută că exercițiul poate deteriora genunchiul și cu teamă mai mare de mișcare.
• Participanții au fost mai satisfăcuți de consultație și au avut mai multă încredere în diagnostic dacă li s-a prezentat o radiografie.
• Percepțiile pozitive despre chirurgi ortopezi și reumatologi au fost mai mari în grupurile care au primit explicații radiografice.

Analize suplimentare

Experiența anterioară cu durerea de genunchi nu a influențat efectele intervenției asupra convingerilor pacienților.

Interpretare și implicații

Studiul oferă dovezi cauzale că utilizarea radiografiilor pentru diagnosticarea artrozei genunchiului poate întări convingerile greșite despre necesitatea intervenției chirurgicale și poate submina acceptarea strategiilor conservatoare. În ciuda faptului că explicația clinică a dus la convingeri mai echilibrate, radiografiile au generat un sentiment de siguranță și satisfacție mai mare în rândul pacienților.

Concluzii

Diagnosticarea și explicarea artrozei genunchiului prin radiografie influențează negativ convingerile pacienților despre managementul afecțiunii, sporind percepția că este necesară o intervenție chirurgicală. Rezultatele susțin recomandările ghidurilor clinice de a evita utilizarea de rutină a radiografiilor în diagnosticul artrozei, în favoarea unei evaluări clinice bazate pe simptome. Comunicarea trebuie îmbunătățită astfel încât să echilibreze așteptările pacienților pentru explicații vizuale cu necesitatea promovării tratamentelor non-chirurgicale dovedite.